Valentin Zahorneanu, profesor ieșean, pasionat de caligrafie: „studiul în acest domeniu înseamnă să pot împărtăși celorlalți din experiența mea, reprezintă o sursă de inspirație și de motivație și, bineînțeles, constituie un mijloc de relaxare.” Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.08.2025)

Publicat de hdaraban, 21 august 2025, 12:44

Caligrafia, dacă e să încercăm o definiție, înseamnă scrierea de mână într-un mod estetic și care  prezintă o anumită eleganță. Desigur, acestor elemente le pot fi adăugate altele. Cert este că arta se bucură de noi adepți, în ciuda ușurinței cu care, astăzi, ne putem exprima în scris gândurile, putem transmite mesaje către ceilalți.

La Iași, un profesor, Valentin Zahorneanu, a îmbrățișat această pasiune. În timp și în mod autodidact,  el și-a perfecționat tehnica, dar a învățat și să-și făurească propriile instrumente de scris. Exercițiul a creat și premisele dezvoltării unei colecții de instrumente și ustensile folosite în scrierea caligrafică.

Pasiunea pentru caligrafie l-a determinat să organizeze și cursuri pentru cei mai tineri. De altfel, mărturisește profesorul, „există un interes sporit din partea elevilor, mai ales atunci când, văzând o lucrare caligrafiată și neștiind că este caligrafiată, nu-i acordă foarte mare importanță inițial, pentru că sunt convinși din start de faptul că a fost tehnoredactată. În momentul în care află că această lucrare a fost scrisă de mână și le arăt modul în care este scrisă de mână o astfel de lucrare, rămân uimiți și chiar solicită să le scriu numele, de exemplu, sau un mesaj de felicitare pentru cineva drag.”

Horia Daraban: Caligrafia începe cu ce, în cazul dumneavoastră?

Valentin Zahorneanu: A început cu îndemnul părinților. Exact așa cum ați menționat și dumneavoastră în introducere, de a scrie mai frumos, de a face literele mai rotunde, de a scrie mai lizibil și de a corecta greșelile.

Horia Daraban: Asta se întâmpla în copilărie. Acum, la maturitate?

Valentin Zahorneanu: Acum am descoperit o altă latura caligrafiei.

Horia Daraban: Care este aceasta?

Valentin Zahorneanu: O caligrafie bazată pe anumite reguli și pe o anumită categorie de instrumente utilizate în executarea ei.

Horia Daraban: Caligrafia, până la urmă, ce înseamnă?

Valentin Zahorneanu: Înseamnă emoție, trăire și căutare.

Horia Daraban: Putem dezvolta cele trei dimensiuni pe care le-ați invocat dumneavoastră?

Valentin Zahorneanu: Emoție din partea privitorului, a celui care vede o lucrare realizată, iar o căutare din partea celui care execută caligrafia; și înseamnă și studiu. Nu este o artă nouă și de aceea am căutat să aflu rădăcinile acestei discipline. Din acest motiv am apelat la surse mai vechi, de, să zicem, 100 de ani, pentru că am simțit că acolo găsesc o sursă de inspirație autentică.

Horia Daraban: Caligrafia, în zilele noastre, cu un nou suflu?

Valentin Zahorneanu: Există un interes sporit din partea celor mici, din partea elevilor, pentru a aborda acest subiect, mai ales atunci când, văzând o lucrare caligrafiată și neștiind că este caligrafiată, nu-i acordă foarte mare importanță inițial, pentru că sunt convinși din start de faptul că a fost tehnoredactată. În momentul în care află că această lucrare a fost scrisă de mână și le arăt modul în care este scrisă de mână o astfel de lucrare, rămân uimiți și chiar solicită să le scriu numele, de exemplu, sau un mesaj de felicitare pentru cineva drag. De altfel, în cadrul Bibliotecii „Gheorghe Asachi”, filiala „Vasile Alecsandri” din Iași, am organizat cursuri de caligrafie, mai ales în perioada vacanțelor, iar copiii au primit cu foarte mare bucurie astfel de activități.

Horia Daraban: Sunt mai multe stiluri caligrafice?

Valentin Zahorneanu: Desigur, există mai multe stiluri caligrafice și pot menționa de la cele mai vechi, precum scrierea rustică, scrierea uncială, mergând apoi spre scrierea carolingiană, gotică, italică, scrierea copperplate, spenceriana și palmer.

Horia Daraban: Are România un stil caligrafic specific?

Valentin Zahorneanu: Din punctul meu de vedere, din ceea ce am observat, au existat, cel puțin până nu demult, două tradiții caligrafice, una bazată pe tradiția englezească și una bazată pe tradiția americană. De pildă, în tradiția englezească, stilul caligrafic tradițional englezesc „roundhand”, care se execută în mod tradițional cu pana, a primit bazele în anul 1650, aproximativ, și a fost utilizat aproximativ până în anul 1830. Are litere rotunde, este frumos ornamentată și este o scriere meticuloasă, pentru că în cadrul fiecărei litere este necesară ridicarea peniței de pe hârtie în mod repetat.

În schimb, potrivit tradiției americane inițiată de Platt Roger Spencer la anul 1850, aveam posibilitatea de a trasa litere, de a scrie cuvinte, fără să fie necesară ridicarea peniței de pe hârtie.

Horia Daraban: Se pot inventa noi stiluri caligrafice?

Valentin Zahorneanu: Cu siguranță se pot inventa noi stiluri caligrafice, iar această adaptare a caligrafiei tradiționale la noile stiluri de caligrafie se poate realiza tocmai din perspectiva faptului că nu toți sunt extrem de preciși de la prima întâlnire cu instrumentele de scris. Și atunci, fiecare adaptează propriul stil de scriere la instrumentele pe care le are în față. Și din această combinație, neștiind cum anume trebuie utilizate acele instrumente pentru a obține un stil caligrafic clasic, automat vor rezulta stiluri noi.

Horia Daraban: În ceea ce privește practica și exersarea, ce înseamnă acest lucru? Multe ore în fiecare zi?

Valentin Zahorneanu: Chiar ore nu, pentru că ar fi suficient măcar un sfert de oră de lucru zilnic. Avem chiar și îndrumările anumitor psihologi, specialiști în domeniu, care spun că, pentru a atinge un anumit nivel de performanță, este nevoie de câteva sute de ore bune, acumulate. Adică, o singură participare la un curs de caligrafie nu ar fi suficient decât pentru a deschide apetitul participantului. Dar pentru a-și însuși un bun control al instrumentelor de scris, este nevoie de exercițiu.

Horia Daraban: Caligrafia înseamnă, din ce ați spus dumneavoastră, un plan estetic și care are legătură cu modul în care sunt așternute literele pe hârtie, dar cu siguranță înseamnă și o anumită disciplină în abordarea acestei arte.

Valentin Zahorneanu: Disciplina vine din muncă, pentru că, de pildă, fără să fi fost ghidat de un profesor, în mod autodidact, am început studiul caligrafiei în 2014 și mi-au trebuit cam vreo șase ani să pot stăpâni aceste instrumente de caligrafie, tocul, penița. Am ajuns în 2025 să  pot utiliza și instrumente mai vechi de scris: de exemplu, condeiul din pană de gâscă. Este mai dificil de utilizat, pentru că trebuie prelucrat. Penițele de caligrafie sunt gata ascuțite, sunt gata de utilizare, în schimb, pana trebuie pregătită într-un anumit mod.

Horia Daraban: De ce toc, peniță, nu în ultimul rând, așa cum ați spus dumneavoastră, pana de gâscă și nu pix, stilou în caligrafie?

Valentin Zahorneanu: Instrumentele acestea pe care le-ați menționat ultima dată, pixul și stiloul, pot fi utilizate cu succes în scrierea cursivă, rapidă. Dar pentru caligrafie, acolo unde întâlnim atât linii subțiri cât și umbre, umbrele fiind acele linii îngroșate, avem nevoie de penițe cu vârf ascuțit și cu dinți flexibili. În momentul în care am acționat asupra peniței și am tras penița spre noi, aceasta își distanțează dinții și lasă o cantitate mai mare de cerneală pe hârtie, iar în momentul în care deplasăm penița de jos în sus, de la noi în față, în momentul respectiv, încetăm presiunea asupra peniței, dinții se apropie, iar linia devine una extrem de subțire, iar contrastul dintre linii subțiri și umbre este unul foarte plăcut. Aici putem vorbi, într-adevăr, de caligrafie.

Horia Daraban: Un anumit tip de cerneală?

Valentin Zahorneanu: Cerneală este necesar să fie fluidă și să se curețe ușor de pe degete.

Horia Daraban: Există competiții în care să se întâlneacă pasionați de caligrafie și care să concureze?

Valentin Zahorneanu: Concursurile de caligrafie reprezintă o oportunitate oferită caligrafilor și mai avansați și începători de a se întâlni unii cu alții și de a face schimb de experiențe. Am întâlnit astfel de concursuri, de pildă, aici, la noi, în Iași, concursul de caligrafie tematică organizat de Muzeul Literaturii Române. Am participat cu foarte mare bucurie și am rămas surprins să observ prezența și celor mai mici iubitori de caligrafie și a celor mai în vârstă.

Horia Daraban: E greu să dai mai departe, să oferi celorlalți din experiența personală? Cu siguranță aveți întâlniri frecvente cu cei mai mari și mai ales cu cei mici, cu copiii.

Valentin Zahorneanu: Desigur, sunt ușor de transmis aceste informații. Mă raportez aici la o serie de materiale care nu ar putea fi la îndemâna publicului larg. De exemplu, am aici un document, o lucrare a unui elev. Din cercetările mele, bănuiesc, avea 11 ani în 1861, anul în care a început și a finalizat o astfel de lucrare. Este realizată în Anglia, în Hovingham School, în York, iar caligrafia este una excepțională. Se încadrează în ceea ce putem numi „English Roundhand”, scriere rotundă englezească.

Horia Daraban: Se vede frumusețea literelor. Exersarea unei caligrafii frumoase când ești mic ce avantaj aduce pentru omul matur de mai târziu?

Valentin Zahorneanu: Avantajele pe care eu le-am descoperit studiind caligrafia încă din copilărie, sunt acelea că, în primul rând, o pot împărtăși celorlalți, în al doilea rând, este o sursă de inspirație și de motivație pentru mine și, bineînțeles, este un mijloc de relaxare.

Horia Daraban: Unii ar putea spune că e ceva foarte dificil, foarte greu. Ce ați spune unor astfel de voci?

Valentin Zahorneanu: Este necesar să-și asume această disciplină, să aibă curaj, să o aplice, să o experimenteze. Nu întotdeauna este necesar un profesor lângă cel care dorește să învețe o astfel de disciplină. Se poate și în mod autodidact, drumul este mai întortocheat, dar sprijinul unui profesor se vede și în momentul în care vine vorba de alegerea unor instrumente de caligrafie.

Asta scutește foarte mult din cheltuieli, care sunt inevitabile în momentul în care cineva experimentează pe cont propriu și, în funcție de stilul de caligrafie ales, va căuta și va alege și profesorul care să-l inspire.

Horia Daraban: Având în vedere ușurința cu care trimitem mesaje, ceea ce spuneam și în introducerea dialogului nostru, de ce mai e nevoie descrisul frumos, caligrafic?

Valentin Zahorneanu: Pentru că ne ajută să ne punem ideile în ordine și ne ajută să comunicăm, dacă nu cu ceilalți, cel puțin cu noi înșine și să ne facem un anumit traseu în activitățile zilnice. Putem realiza de exemplu un „to-do list”, care, pe telefon, poate dispărea.

Horia Daraban: Pentru cei care, ascultându-ne și cărora le-am deschis curiozități, un motiv, de ce să se apropie de caligrafie?

Valentin Zahorneanu: Pentru că vor descoperi un filon bogat în ceea ce privește dezvoltarea lor personală și vor putea realiza numeroase lucrări care, în timp, le vor aduce aminte de o perioadă minunată din parcursul lor caligrafic.

Varianta audio a interviului: