Jon Bon Jovi: „Succesul înseamnă să cazi de nouă ori şi să te ridici de zece ori”

Publicat de Nicolae Tomescu, 2 martie 2022, 08:01

documentar: Nicolae Tomescu

Bon Jovi reprezintă una dintre cele mai iubite trupe rock ale lumii. Piese precum It’s My Life, Livin’ on a Prayer, Always au devenit adevărate imnuri ale unor generaţii…

De-a lungul timpului, membrii trupei, Jon Bon Jovi (voce, chitară), Richie Sambora (chitară, backing vocals), Tico Torres (tobe, percuţie), David Bryan (clape, pian, backing vocals) şi Hugh McDonald (bas, backing vocals) au lansat 11 albume de studio şi au avut peste 2.600 de concerte în peste 50 de ţări în faţa a aproximativ 34.000.000 de fani; cei 5 (cinci) au cântat împreună în această formulă din 1994, atunci când Alec John Such (primul basist al trupei) a părăsit formaţia; în 2014, Jon Bon Jovi dezvăluia (într-un interviu pe care l-a acordat, alături de soţia sa, jurnalistului Roger Friedman, cofondator al site-ului Showbiz411, specializat în publicarea de informaţii despre vedetele din industria de divertisment): „(Richie Sambora) A demisionat. A plecat. Nu există resentimente. Să faci parte dintr-o trupă nu înseamnă o sentinţă pe viaţă”…

*

Actorul, cântăreţul, chitaristul şi compozitorul american Jon Bon Jovi, născut John Francis Bongiovi Jr. / în 2 martie 1962, la Perth Amboy, New Jersey, S.U.A./, lider şi vocalist al formaţiei Bon Jovi, a fost ales de revista „People” între primii 50 cei mai frumoşi oameni din lume în 1996 (în noiembrie 2000, aceeaşi revistă l-a desemnat cel mai sexy star rock). Are patru copii cu Dorothea Hurley: Rose, Jesse James Louis, Jacob Hurley şi Romeo Jon. Cântecul „August 7” de pe albumul său solo Destination Anywhere a fost dedicat fiicei prietenului şi managerului său; aceasta a murit la vârsta de 6 ani (7 august 1996), în circumstanţe misterioase. Îi place să se uite la filme, să conducă, să doarmă, să mănânce de la fast-food, să meargă la sală, să joace fotbal, să petreacă timpul liber cu familia, să se joace cu câinele. Îi place să poarte blugi şi cămăşi. Are ochii sensibili la lumina soarelui, la fumul de ţigară, din acest motiv purtând (mereu) ochelari de soare. Primăvara are alergii şi febră. A început să fumeze în 1994, pe timpul filmărilor pentru Moonlight and Valentino. S-a lăsat o vreme, pentru a fuma, din nou, după turneul din 1996… din simplul motiv că îi place să fumeze. Mama sa, Carol Sharkey, rămâne în amintire ca unul dintre primii iepuraşi „Playboy”. Jon Bon Jovi a fost acţionar majoritar al echipei „Philadelphia Soul” (în „Arena Football League”). Este, de asemenea, „un om de afaceri subtil” (susține biograful Bryan Reesman, pentru „Forbes”). Dacă vrei să fii de succes în afaceri, „nu-ți alunga nebunia sau moda”, afirma Bon Jovi la „CNBC Make It”, oferind exemplul lui Scott Boilen, omul din spatele lui Snuggie: „Tipul care a creat Snuggie a arătat că aceasta a fost creația lui. Nu încercați să creați Snuggie 2 doar pentru că ați văzut pe cineva care să fie de succes în poveste”. „Trebuie să crezi în ceea ce vinzi”, spunea Bon Jovi. „Oricare lucru ar fi să faci, fă-o pentru că tu crezi în așa ceva. Atunci, succesul este doar o chestiune de timp”…

Solistul a declarat, într-un interviu, că se simte un fel de „Tom Cruise al muzicii rock”; deşi se bucură de un imens succes comercial, a primit, de-a lungul anilor, prea puţine premii muzicale importante (inclus în „Songwriters”/2009). Deşi a vândut peste 130.000.000 de albume pe plan mondial (în ultimele trei decenii), formaţiei Bon Jovi nu i-au fost înmânate premiile importante decernate de industria muzicală americană (cu excepția câștigării „Grammy”, a fost introdusă în „Rock and Roll Hall of Fame”, în aprilie 2018). În ceea ce priveşte cariera de actor cu care a cochetat, lucrurile stau pe dos (reamintesc faptul că Bon Jovi a fost audiat pentru rolul lui „Ashe” din „The Crow: City of Angels”  (1996), dar a pierdut în favoarea actorului francez Vincent Perez). „Am fost lăudat de critici pentru toate filmele şi proiectele de televiziune în care am jucat, dar nu am vândut niciun bilet. Cu trupa Bon Jovi, mă simt ca un fel de Tom Cruise. Am avut parte de tot succesul la care poţi visa, dar nu am primit încă premiul Oscar”, a declarat Jon Bon Jovi…

*

Fiind mult mai pasionat de muzică decât de şcoală, Jon Bon Jovi şi-a petrecut majoritatea timpului într-o casă de discuri. În primă instanţă, a fost angajat ca om de serviciu, sărind în scurt timp direct la înregistrarea unor demo-uri. Unul dintre acestea, Runaway, a devenit un hit la postul de radio local din New Jersey. Au fost recrutaţi câţiva instrumentişti şi, astfel, s-a format trupa Bon Jovi. „Bon Jovi” a devenit un nume după ce câştigase concursul organizat de un post de radio din New York, la începutul anilor ’80 ai secolului trecut. Cântecul triumfător a fost Runaway. Albumul Have a Nice Day a ajuns pe locul I în Australia, Olanda, Austria, Germania, Canada (după doar o săptămână de la lansare). În 1985 trupa  a lansat un nou album, 7800 Fahrenheit (acesta a câştigat albumul  de aur). Adepţi ai stilului  pop-rock, trupa  Bon Jovi este cea care în anii ’80 a combinat stilul hard rock specific celor de la Def Leppard cu sensibilitatea inconfundabilă a lui Bruce Springsteen. Trupa a „mişcat” stilul hard rock, făcându-l atractiv pentru o gamă  largă de ascultători, de la adolescenţi până la femeile casnice. Cu o strategie destul de ingenioasă, trupa a angajat un compozitor care să confere pieselor lor o tentă comercială, în special baladelor, inaugurând tendinţa dominantă pentru întreaga decadă a anilor ’80; în plus, videoclipurile realizate au avut ca scop promovarea imaginii solistului. Combinaţia de strategii a propulsat atât albumul din 1986 – Slippery when wet cât şi pe cel din 1988, New Jersey, câştigând albumul de platină. Ambele  albume au fost criticate pentru caracterul preponderent pop şi pentru faptul că aveau drept target adolescenţii. În anii ’90 ai secolului XX, trupa  a reuşit o subtilă schimbare de stil, părăsind sfera rock-ului, îndreptându-se  către un gen mai lejer şi către balade. Schimbarea de stil  a fost mişcarea ce a făcut ca Bon Jovi să fie singura trupă  de pop-rock a anilor ’80 din secolul al XX-lea care a reuşit să-şi păstreze un mare număr de fani la trecerea în deceniul următor. Pentru albumul Slippery when wet l-au angajat pe compozitorul Desmond Child. Colaborarea a  avut ca rezultat 30 de piese dintre care au fost alese, în funcţie de opinia ascultătorilor de radio unde au fost lansate, cele care urmau să se afle pe următorul material. Slippery when wet a  fost lansat în 1986 şi a conţinut, printre altele, piesele You give love  a bad  name şi Living on a prayer care s-au plasat în fruntea clasamentelor, aducând statutul de superstar. Bon Jovi a făcut benchmarking pe succesul ultimului album şi, în 1988, au lansat New Jersey – intrat direct pe locul întâi. În 1988, formaţia a avut o colaborare cu Cher, implicată atunci într-o relaţie amoroasă cu Richie Sambora. Colaborarea s-a concretizat pe albumul artistei, Heart of stone. Bon Jovi s-a bucurat de un real succes în anii ’80 după lansarea albumelor Slippery When Wet (1986) şi New Jersey(1988), vândute împreună la nivelul a 19 milioane de albume/doar în S.U.A.. Câteva hituri din acei ani sunt Livin’on a Prayer, You Give Love a Bad Name, Wanted Dead or Alive, Bad Medicine, Keep the Faith, Bed of Roses, Always, It’s My Life sau Have a Nice Day. Următoarea perioadă a adus o vacanţă pentru formaţie, timp în care Bon Jovi a compus coloana sonoră pentru Young Guns II lansată în 1990 pe albumul Blaze of Glory. Compoziţia a adus nominalizări atât  la premiile Oscar cât şi la premiile Grammy. În 1991 trupa s-a reunit pentru a înregistra cel de-al cincilea album lansat în toamna anului 1992, Keep the Faith. În 1994, au scos pe piaţă un album cu hit-urile trupei iar în toamna anului 1995 au lansat albumul These Days, care a avut, surprinzător, un succes mai mare în Europa decât în America. Deşi nu a avut un succes răsunător, din cauza schimbării de tendinţe în muzică, în urma celor două albume reprezentative pentru anii ’90, au rămas hituri ca Always, Keep the Faith sau Someday I’ll Be Saturday Night. Vara  anului 1997 a marcat încercarea lui Jon de a pleca la drum într-o cariera solo. După trei ani, Jon Bon Jovi a revenit şi a lansat albumul Crush. Piesele It’s my life şi Thank you for loving me au devenit succese de top. Albumul a fost dublu premiat cu albumul de platină în Statele Unite, dar trupa a continuat să-şi menţină prestaţia astfel că, într-un an, a reuşit să finalizeze un nou material discografic, lansat pe piaţă în toamna anului 2002. În 2003, formaţia a oferit fanilor un album cu cele mai bune piese ale lor, intitulat This left feels right, urmat de un DVD cu acelaşi titlu, apărut în 2004. În  2007, Bon Jovi a revenit cu un album ce invoca spiritul country al oraşului Nashville, locul unde albumul a şi fost înregistrat. Motivele lansării unui album country pot să derive din faptul că single-ul precedent, Who Says You Can’t Go Home, a luat premiul Grammy pentru cel mai reuşit sound country. Albumul Lost Highway, constituit din 12 piese, simple şi directe, se înscrie, aşadar, în intenţia generală a muzicii. The Circle a apărut în toamna lui 2009; albumul a prilejuit efectuarea unui lung turneu mondial sub numele „The Circle Tour”, turneu ajungea şi în România/10 iulie 2011. What About Now este albumul lansat în martie 2013…

*

Bon Jovi a reprezentat evenimentul muzical al anului 2011 în România (show-ul susţinut, în ziua de 10 iulie anul amintit, de Jon Bon Jovi şi de prietenii săi, fusese anunţat ca atare; trupa a inclus Bucureştiul în turneul mondial „Circle Tour”, cu cele mai mari încasări în 2010, cifrate la 146,5 milioane de dolari; datorită faptului că a oferit bilete la concert, Radio Iaşi – prin managementul său de atunci – reprezentase un gaj al audienţei şi călătoriei spre cel mai important eveniment muzical al anului 2011 în România)…

Solistul american mărturisise că „dorinţa de a se distra” reprezintă principala motivaţie care determină trupa Bon Jovi să susţină – în continuare – concerte şi turnee, motivul pentru care muzicienii americani schimbă, cu regularitate, setlist-ul din concerte. Jon Bon Jovi (voce, chitară), Richie Sambora (chitară, backing vocals), Tico Torres (tobe, percuţie), David Bryan (clape, pian, backing vocals), Hugh McDonald (bas, backing vocals), desemnează formula consacrată ce a concertat şi la Bucureşti (piaţa din faţa „Casei Poporului” era amenajată la fel ca la concertul AC/DC din 2010)… În iulie 2019, trupa „BON JOVI” sosea la București, în formula Jon Bon Jovi/voce și chitară, David Bryan/clape, Tico Torres/baterie, basistul Hugh McDonald, co-producătorul&co-compozitorul John Shanks, plus chitaristul Phil X/cooptat în turneul din 2013; s-au regăsit pe scenă pentru parcursul muzical emoționant la introducerea lor în „Rock And Roll Hall of Fame” și, desigur, pentru începutul unui an important; au pregătit o selecție de aproximativ 95 de melodii, modificată în fiecare seară, cu includerea, obligatorie, a inconfundabilelor: You Give Love a Bad Name, It’s My Life, Wanted Dead Or Alive, Bad Medicine, Livin’On a Prayer…

*

Because We Can World Tour 2013 a fost al treilea lor turneu în șase ani, clasat pe primul loc în clasamentul celor mai bine vândute turnee din întreaga lume (un punct atins anterior doar de legendarii „The Rolling Stones”)…

Succesul albumului „This House Is Not For Sale„, care a debutat in fruntea clasamentelor din întreaga lume, reprezintă punctul culminant al unei perioade furtunoase în istoria trupei; cu o declarație sfidătoare (This House Is Not For Sale), lansată într-o serie de spectacole restrânse (în 2016), noul produs discografic a devenit punctul de plecare pentru noua eră muzicală semnată de Jon Bon Jovi și colegii săi. Indiscutabilă evoluția de la ultimul turneu mondial. „This House Is Not For Sale” – iată titlul unui single Bon Jovi. Cel de-al 14-lea disc de studio din cariera trupei a apărut pe piață în toamna anului 2016. Anterior contractului semnat cu „Island”, muzica trupei Bon Jovi a fost promovată de „Mercury Records”, de care formația s-a desprins lansând un ultim album – „Burning Bridges”. Discul a fost înregistrat pentru a îndeplini o ultimă obligație contractuală: „După 32 de ani, încheiem colaborarea. Aceasta este marea știre. Dacă ascultați piesa Burning Bridges, înțelegeți exact ce s-a întâmplat”, declara Jon Bon Jovi în 2015. Cu versuri precum: „După 30 de ani de loialitate, ei te lasă să-ți sapi singur groapa”, „Acum poate veți învăța să cântați cu noi / Vă vom da jumătate din câștiguri” și „Sper ca muzica mea să vă cumpere locuri, în față, în iad”, mesajul trupei au fost transmise fără perdea, cât se poate de acid și de tranșant…

„BON JOVI s-a reinventat. Ne-am dat refresh(…) Sunăm mai bine ca niciodată și ne bucurăm de fiecare minut. Suntem acolo ca o trupă, hrănindu-ne și făcându-ne fanii fericiți. Este timpul nostru, din nou”…

Asta înseamnă și confruntarea directă cu „suferințele Americii”, expunând totul în „American Reckoning”, implorând ascultătorii („Fă ce poți”); în ciuda intențiilor bune, Bon Jovi 2020 ajunge să fie „înghițit” prin ritmurile sale grele și zgomotul serios…