Carlo Goldoni: „Arta ascunde efortul sub aparentul firescului”

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 februarie 2019, 19:55

În Veneția anului 1760, în plin carnaval, jupân Lunardo, morocănos și bănuitor, pune la cale (împreună cu amicul său, Maurizio) să-și mărite fata cu băiatul acestuia; condiția era ca tinerii să nu se cunoască până în ziua nunții; soțiile celor doi află de plan și își ajută copiii să se cunoască…

Film-spectacol, turnat după piesa „Bădăranii” de Carlo Goldoni, pusă în scenă la Teatrul „Național” din București (1957), în regia lui Sică Alexandrescu…

https://youtu.be/wXFJcfJsYJs

Fiul unui medic venețian (părinții se numeau Margherita si Giulio Goldoni), Carlo Osvaldo Goldoni s-a născut la 25 februarie 1707, în Veneţia/Republica Veneţia (Italia de astăzi).

Scria primul eseu la vârsta de 9 ani , la 14 ani fugea de la şcoală, alăturându-se unei trupe de teatru ambulant. A absolvit, totuși, colegiul iezuit din Pavia/a studiat limba franceză. Pe timpul studiilor la „Colegiul Ghislieri”, compunea poezia satirică „Colossus”, la adresa doamnelor din Pavia; a fost exmatriculat, s-a înscris la Universitatea din localitatea menționată (pentru a studia dreptul). De altfel, a practicat avocatura la Veneţia (perioada 1731-1733) şi la Pisa (perioada 1744-1748), a deținut câteva funcţii diplomatice (devenea, în 1739, consul al Republicii Genova la Veneţia), deși preocuparea sa de bază s-a adresat conceperii unor piese pentru Teatrul „San Samuele” din Veneţia.

În 1730, scria „Gondolierul Veneţian”; a urmat, în 1732, tragedia „Amalasunta”, jucată la Milano; în 1736, pleca la Genova și se căsătorea cu Nicoletta Conio; acestei perioade i se suprapun librete pentru operă. În 1737, devenea director al Teatrului „Sfântul Ioan Gură de Aur” (în prezent, Teatrul „Malibran”). După ce a scris piesa de succes „Arlechin, slugă la doi stăpâni”, în 1738 dăruia patrimoniului universal prima sa comedie, „L’Umo di mondo”. Din 1748, a început să scrie pentru Teatrul „Sant’Angelo”, condus de actorul Girolamo Medebac; în acelaşi an, la teatrul invocat era jucată „Văduva Veselă”. Din 1753 până în 1762, a scris pentru Teatrul „San Luca” (în prezent, Teatrul „Carlo Goldoni”), comediile „La locandiera” (1753), „Le baruffe chiozzote” (1762). În 1762, Goldoni pleca la Paris, implicându-se în politică. A predat limba italiană prinţeselor din palatul „Versailles”, fiicele fiicele regelui Ludovic al XV-lea. În 1783, începuse să scrie „Mémoires”, lucrare autobiografică terminată în 1787. Ulterior, a rescris toate piesele sale concepute în limba franceză, pentru publicul veneţian: „Il ventaglio” (1764), „Il burbero di buon cuore” (1893).

Dramaturgul și  libretistul (pseudonime: Polisseno Fegeio, Arcade Pastor) a scris peste 200 de lucrări, piese de teatru, librete pentru operă, versuri.

Carlo Goldoni a murit, pe 6 februarie 1793, în Paris.

Rămâne unul dintre marii dramaturgi ai lumii, creatorul teatrului clasic italian; din secolul al XVIII-lea, piesele sale sunt jucate pe scenele lumii…