Iaşi: Trupul poetului Emil Brumaru a fost depus la Palatul Roznovanu
Publicat de andreeadaraban, 7 ianuarie 2019, 16:10
Trupul neînsuflețit al respectatului și iubitului poet ieșean Emil Brumaru a fost depus astăzi în holul central al Palatului Roznovanu.
Toți cei care doresc să aducă un ultim omagiu reputatului scriitor sunt așteptați la sediul Primăriei Municipiului Iași pentru a se reculege și a scrie câteva cuvinte în cartea de condoleanțe.
Înmormântarea va avea loc mâine, 8 ianuarie, la ora 10.00, la Cimitirul Eternitatea din Iași.
Cunoscutul şi iubitul poet ieşean Emil Brumaru a încetat din viaţă. El împlinise vârsta de 80 de ani. Poetul a suferit un atac cardio vascular şi se afla internat în spital.
„În noaptea asta, cu puțin înainte de miezul nopții, poetul Emil Brumaru s-a retras în rezervația de îngeri. E greu să scriu, am amintiri cu el de peste 45 de ani. Pe la jumătatea anilor 70, cînd se năștea și în mine un fel poet, dintre poeții ieșeni ai vremii, îmi plăceau cel mai mult cei cinci din generația numită 70 – Petru Aruștei, Dan Laurențiu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru. I-am scris în ordinea în care ne-au părăsit, m-au părăsit. M-am bucurat de apropierea lor, am scris despre ei, i-am iubit mult, îi iubesc și acum. Emil împlinise de curînd 80 de ani și era într-o formă de invidiat, cel puțin așa mi se părea mie. Joi seara, a făcut un ACV, a fost internat la spital și supus terapiei intensive, în după-amiaza de azi, își revenise, a spus poezii asistentelor, a mîncat, a glumit. După cîteva ore, a venit vestea că a avut două stopuri cardiace și a intrat în comă. Am sperat totuși într-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23:35 a plecat. A plecat, nu a murit, îngerii nu mor niciodată, se retrag numai în Rezervația de Îngeri, așa cum acum nu foarte multă vreme, prietenul nostru comun Luca Pițu s-a retras în păpușoi.”, a scris, noaptea trecută, pe blogul său, profesorul universitar Liviu Antonesei.
„Parcă-s mereu c-un ceas în urmă!
Ziua-i înceată. Timpul scurmă
Necontenit în trupul meu
Și-oriunde stau dau doar de Dumnezeu.
E în biserica săracă, scurtă, ca de țară,
Ce-și zbate clopotele fără rost spre seară,
E-n fila cărții, în străfulgerări de gînduri,
Cu mama mea frumoasă printre rînduri
Care-mi surîde și mă strigă de la joacă
Să-mi deie lapte cald, muls de la vacă,
E-n oboseala ce începe să mă doară…
Îmi simt odaia ca pe-o subsuoară
Umedă, caldă și îmi vine-a șterge
Cadranul ceasului ce nu mai poate merge…”
(Emil Brumaru)
(Radio Iaşi/ FOTO Editura Junimea)
*
articol publicat pe 25 decembrie 2018
