Iubirea lui Moș Ion Savin, punte între două lumi, cea a plutașilor și a împletitului din nuiele – Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 08.02.2018)

Publicat de Iuliana Bubuianu, 8 februarie 2018, 10:13 / actualizat: 8 martie 2018, 16:47

Astăzi, în emisiunea Tradiții, poposim în Iași, pe Aleea Sucidava din cartierul Dacia, acasă la Ion Savin, un om iscusit, în vârstă de 93 de ani, care vrea să vă prezinte povestea vieții lui.

Cu toate că viața i-a fost uneori grea, fiind plutaș pe Bistrița și Siret, timp de zece ani, energoterapeut la fostul Spital de Psihiatrie din localitatea Răducăneni, credința în Dumnezeu și pasiunea vieții l-au ținut ancorat în frumos, făcându-și viața mai energică și mai zâmbitoare.

Pasiunea de-o viață, împletitul nuielelor, în diferite forme, i-a ținut creația mereu la înălțime și i-a înfrumusețat destinul.

Aceste coșuri și nu numai, împletite cu dragoste și har, le-am regăsit, și astăzi, în casa domniei sale, ca mărturie scrisă, că odată un om… și-a lăsat amprenta asupra vieții prin dragoste și creație.

Ascultând povestea domniei sale am rămas profund impresionat că, uneori, pentru a avea un câștig material este nevoie să te autodepășești, să treci prin sabie și foc doar ca ziua de mâine să fie sigură și ca familia să fie trainică și împlinită.

Nopțile transformate în zile, hrana luată din mers pe apă, cu dorul celor dragi în gând, cu ispite și pericole la tot pasul, se scrie povestea unui om care a îndurat aproape zece ani lumina lunii, vâltorile și spuma apelor, frigul și vântul amețitor, urletele lupilor și enumerarea poate continua, dar dincolo de toate acestea există pasiunea… pasiunea pentru muncă, dorința de a câștiga un ban cinstit, cu toate că în floarea vârstei fiind, putea să aleagă să fugă cât îl țin picioarele spre locuri fără pericol, luminate de soare și bătute de noroc.

Flăcăul zvelt cu ochii ca mura câmpului, cu nasul coroiat, cu tăietura pomeților adâncită, scrie istoria nuielelor, împletitul acestora și realizarea produselor finite, unice în țară, moștenit și învățat de la tatăl său care la rându-i fusese inițiat de un cumnat, în aceste taine, furând meseria de la niște meșteri austrieci.

Ion Savin – PLUTAS_Bistrita si Siret

Abia acum, ascultând povestea moșului Ion Savin, parcă încep să-mi clarific unele pasaje din Creangă, unde acei plutași de pe Bistrița erau prezenți în opera scriitorului, salvându-l de câteva ori.

Cine știe câte povești auzite și nescrise a trăit și interlocutorul nostru și pentru câte persoane a fost salvator la nevoie?

Despre un episod la care este martor și pe care ni-l povestește din timpul peregrinărilor pe apă… conturează firea umană, care este supusă fricii cauzate de prezența animalelor fioroase pe timpul nopții, lupii cei hulpavi, care veniseră să digere la cină un vițel…

Avem impresia că ne aflăm într-un film când naufragiații pe mare încearcă să găsească tehnici de supraviețuire.

Plutașii noștri, trași pe dreapta pentru odihna oaselor  și a oboselii de peste zi, în timpul stării de repaus, simt prezența lupilor și aprind focurile pentru a-i îndepărta și pentru a-și salva viețile.

Par povești ireale, dar desprinse, cât se poate, din realitate.

Ion Savin – Intamplare – Adjudul Vechi

Interlocutorul nostru muncește din pasiune, dar muncește și pentru banii frumoși pe care-i câștiga pentru a se întreține și pentru a duce o viață liniștită.

Ce este de speriat că în ziua de astăzi tinerii nu mai apreciază munca și valorile, refuză să muncească, pe motivul că nu se regăsesc în ecuație, caută munca puțină și bani mulți, eventual dacă s-ar putea toată lumea să muncească puțin și să prindă pensia cât mai repede.

Exemplu de viață trăită și model de urmat pentru tinerii de astăzi este moșul Ion Savin, care a trudit și a muncit cu pasiune pentru visul său, chiar dacă pasiunea i-a oferit uneori neșanse și pericole la tot pasul.

Viața pe plută este una dificilă, întrucât prieteni îți sunt peisajele de pe meleagurile frumoase ale României, vânturile care usucă pielea și aduc boli și răceli, horele la care ești invitat în momentele în care pluta este ancorată, așteptând sub magia licorii bahice oprirea vânturilor, chiar dacă uneori, în așteptarea liniștirii vânturilor, era nevoie să se bea și un butoi de vin.

Dar să nu credeți că interlocutorul nostru, iubiți prieteni, a rămas holtei, așa, toată viața… vremea lui Creangă, alături de plutași a apus, astfel încât în anul 1950 a fost lovit puternic în inimă și a spus Da celei care avea să-i devină soție și viitoarea mamă a unicului copil, lumina vieții lor, din a cărui mănunchi au răsărit trei boboci, oameni cu carte, realizați și la casele lor.

Dezamăgirea moșului Savin este cu atât mai mare cu cât nepoții, oameni învățați, capabili, nu au dorit să învețe meșteșugul împletitului nuielelor.

Curios din cale afară am dorit să aflu de la domnia sa de unde își procura nuielele pentru produsele făurite de mâinile dibace ale domniei sale?

Ion Savin – provenienta nuielelor pentru impletituri

Ca o recompensă adusă muncii de-o viață, etnograf Marcel Lutic ne-a însoțit pe strada Sucidava, acasă la Domnul Ion Savin, căruia i-a oferit o legitimație, atribuindu-i statutul de membru de onoare al Asociației Meșterilor Populari din Moldova.

Pentru că la inițiativa domniei sale l-am vizitat pe Moșu Savin, în emisiunea noastră domnul Marcel Lutic, etnograf, își exprimă opinia vis a vis de meșteșugul și lucrul de mână făurit de interlocutorul nostru, dar și de povestea vieții sale.

Marcel Lutic – AMPM il facem pe Mos Ion Savin Membru de Onoare

Cu ajutorul divinității trecem în revistă, astăzi, o nouă emisiune care și-a propus să promoveze talentul și pasiunea, oameni dedicați, care o viață întreagă doar asta au știut să facă, să-și ridice viața la standardul pasiunii, trăind prin și pentru aceasta.

Moșul Ion Savin ne demonstrează încă o dată alăturându-se oamenilor cu caracter puternic că pasiunea înseamnă sacrificiu, iubire, creație, timp, agonie, exstaz, încercări, ispite, viața scrisă cu bune și rele.

Frumosul se construiește, se câștigă chiar dacă uneori jertfa este prea mare, tot ce rămâne în urma muncii este satisfacția, dar și gândul că alții vor aprecia și evalua munca la adevărata valoare.

Succesul unui om se clădește, păcat că România nu știe să-și aprecieze adevăratele valori și le lasă să se stingă așa ca fiind ale nimănui, deși alte popoare ar fi în stare să-i divinizeze și să-i pună la rang de sfinți, beneficiind de toate foloasele materiale și spirituale, aici, pe pământ, iar trecerea dincolo ar fi ca a unor împărați. De aceea, Domnule Savin noi vă transmitem, pe cale aundleor, sănătate cu nemiluita, zile însorite, viață ușoară, relaizări în familie, dragoste și belșug.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN