Grigore Vieru: „Poezia pe care o simţi este ca şi înţeleasă”…

Publicat de Nicolae Tomescu, 18 ianuarie 2018, 11:46

Accidentul rutier care ne-a răpit unul dintre marii noștri poeți a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009 (pe traseul R-3Chişinău–Hînceşti–Cimişlia–Basarabeasca)… Grigore Vieru și Gheorghe Munteanu/directorul adjunct al Ansamblului Naţional Academic de dansuri populare „Joc” (aflat la volanul automobilului marca „Opel Astra”) veneau din Cahul spre Chişinău; participaseră la mai multe evenimente dedicate aniversării a 159 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu (plecaseră la drum în jurul orei 22:00); imediat după ora 1:00, în apropierea satului Dănceni, raionul Ialoveni, la numai 9 kilometri de Chișinău, Gheorghe Munteanu, fiind obosit şi deplasându-se cu viteză neregulamentară, din cauza ceţii şi a gheţuşului format pe autostradă, a pierdut controlul volanului și a tamponat temelia de beton a panoului de publicitate amplasat la începutul gazonului/despărțea sensurile de circulaţie); cei doi nu aveau cuplate centurile de siguranţă, panoul ucigaș nu era iluminat; potrivit Eleonorei Tcaci, şeful substaţiei medicale de urgenţă Ialoveni, ambulanţa a fost solicitată la ora 01:25, poetul aflându-se în automobil, în stare confuză (avea dureri de cap şi plăgi sângerânde ale feţei, în răni erau presărate cioburi de sticlă de la parbriz); Gheorghe Munteanu (pe atunci, 47 de ani), şi Grigore Vieru (73 de ani), au fost transportaţi de urgenţă şi internaţi în secţia de reanimare a Spitalului de Urgenţă din municipiul Chişinău, cu multiple traumatisme grave; victimele nu consumaseră alcool, iar automobilul nu prezenta nicio defecțiune de ordin tehnic. Grigore Vieru, din postura ocupantului banchetei din faţă a maşinii, a suferit traumatisme grave, printre care unul craniocerebral închis, manifestat prin plăgi multiple lacerate a feţii, traumă închisă a abdomenului, lezarea lobului drept a ficatului cu hemoperitoneum, o fractura oblică a ambelor oase a gambei stângi; Gheorghe Munteanu (externat în câteva săptămâni) a suferit o fractură închisă a toracelui, a unei coaste, a sternului şi contuzia cordului…

Grigore Vieru a trecut la cele veşnice pe data de 18 ianuarie 2009, în Spitalul de Urgenţă din Chişinău, urmare funestă a unui stop cardiac…

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău, în cimitirul central din strada  „Armeană”. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, „diviziile lui Grigore Vieru” (așa cum le-a denumit Dan Dungaciu). Chişinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporţii de la înmormântarea soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga suflare ţinând un moment de reculegere. Epitaful pe care şi l-a ales: Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi…

*

„Există trei prilejuri de a te cunoaște pe tine însuți: munca, iubirea și cumpăna” (Grigore Vieru)

Născut la 14 februarie 1935, în fostul judeţ Hotin/din România, actualmente raionul Briceni din Republica Moldova, s-a întrupat, din voia Domnului, familiei de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 (şapte) clase din satul natal, în 1950, după care urmează Şcoala medie din Lipcani pe care o termină în 1953. În anul 1957 debuta editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri („Alarma”) pentru copii, apreciată de critica literară. În 1958, a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea Filologie-Istorie. S-a angajat ca redactor…

„Ușoară, maică, ușoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe semințele ce zboară
Între ceruri și pământ.
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuși ești
Iarba știe cum te cheamă,
Steaua știe ce gândești”

La 8 iunie 1960 s-a căsătorit cu Raisa (născută Nacu), profesor de limbă română şi latină; redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova, între 1960–1963 devenise redactor la editura „Cartea Moldovenească”; oaspete în „Căsuţa Poeziei” din Satul Cociulia, raionul Cantemir, scria celebra carte pentru preşcolari „Albinuţa”…

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea era apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică, s-a transformat în obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: „Tudor Arghezi”, „Lucian Blaga”, „Brâncuşi”, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu; asemenea dedicaţii au apărut pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

„Scriu pentru că vreau să-l văd pe Dumnezeu de aproape”

Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În 1973, Grigore Vieru trecea Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici; a participat la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20” (Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Tatiana Nicolescu), a vizitat mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Întors la Chişinău cu un sac de cărţi, poetul avea să facă (mai târziu) următoarea mărturisire: Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul…

„Ne-au îndepărtat de casă,

C-aveam poartă mai frumoasă.

Ruptu-ne-au de-a noastră vatră,

Că aveam şi gard de piatră”(…)

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu i-a adresat o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii; poetul i-a dat curs, peregrinarea prin Transilvania realizându-se alături de poetul Radu Cârneci. În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, vizita, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi. În 1988 i s-a acordat cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

La sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, Grigore Vieru se găsea în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versuri) având un rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru, unul dintre fondatorii Frontului Popular, s-a aflat printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se vota limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină…

„Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă” (Grigore Vieru)

Volumul de poezii pentru copii „Trei iezi”, ieşit de sub tipar în 1970,  a inclus și poezia „Curcubeul”, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune. Tot în 1970, apăruse şi „Abecedarul”, elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. De pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învaţă şi astazi micii basarabeni în clasa I. În 1989, tot Vieru şi Vangheli au realizat varianta, în grafie latină, a „Abecedarul”-ui…

Vieru a scris, printre multe altele, versurile pentru coloana sonoră a filmului cu desene animate „Maria Mirabela”, iar poezia lui Vieru, „Dragă Otee”, a fost pusă pe muzică/ interpretată de Iurie Sadovnic. Ulterior, piesa a fost preluată de „Zdob şi Zdub”…

În 1988, în ziarul „Literatura şi arta” din Chişinău, apărea primul text cu grafie latină din Basarabia postbelică (autor: Grigore Vieru)…

În iunie 1989, obţinând aprobarea autorităţilor sovietice de a publica săptămânalul „Literatura şi arta” în grafie latină, redactorii ziarului s-au confruntat cu realitatea coform căreia în toată Moldova Sovietică nu exista nicio maşină de scris cu litere latine, în afara unui exemplar de la Academia de Ştiinţe din RSSM şi a uneia aparţinând profesorului Iulius Popa (din Bălţi). În aceste condiţii, Grigore Vieru, împreună cu Nicolae Dabija/redactorul-şef de la „Literatura şi arta”, mergeau la Bucureşti pentru a obţine o maşină de scris pentru ziar. Autorităţile române au tărăgănat răspunsul, iar anticariatul din care puteau să cumpere o astfel de maşină a fost închis în acele zile din motive tehnice. Vieru şi Dabija vor fi ajutaţi însă de preotul Vasile Ţepordei, care le-a adus, la gară, o pungă în care se aflau cele 31 de semne metalice ale alfabetului latin, tăiate „din propria maşinărie”. La Chişinău, semnele latine au fost sudate la o maşină de scris în locul celor chirilice, astfel că „Literatura şi arta” devenise primul ziar din Basarabia care a început să fie editat, sistematic, în grafie latină.

„Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră –
Pentru limba noastră.”

În 1994, neo-comuniştii din Partidul Democrat Agrar, ajunşi la putere în Republica Moldova, au renunţat la imnul de stat „Deşteaptă-te, române”, propunând poetului Grigore Vieru şi compozitorului Eugen Doga să compună verusurile, respectiv, muzica pentru un nou imn. Ambii au refuzat. Grigore Vieru scria în „Literatura şi arta” următoarele: Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional Deşteaptă-te, române, cocoţându-se ei în locul strălucirii şi necesităţii lui istorice…

*

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce… Pe 11 februarie 2010 a fost instalat bustul poetului/„Aleea Clasicilor”… Câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău, o stradă din Iaşi poartă numele lui Grigore Vieru…

*

Scrisul libertăţii, învăţat/însușit de Grigore Vieru, este jertfă rămasă în Cartea Vieţii; nu trebuie, neapărat, să mergi la război pentru a-ți apăra patria, poţi s-o aperi cultivându-ţi limba şi iubirea de neam şi de glie…

„Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam că un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga –
Ce tare, Doamne-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Iisus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti, odată
Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimii
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.”