„Say Something”

Publicat de Nicolae Tomescu, 19 decembrie 2017, 20:42

Debuta, în 1982, la TVR, cu piesa „Uită tristeţea” în cadrul unei emisiuni produse de regretatul Titus Munteanu[1]. Remarcat aproape instantaneu, a plecat, în acelaşi an, într-un turneu prin ţară. Din 1985, remarcabile au fost și primele concerte susţinute în străinătate (a cântat în opt limbi, de-a lungul carierei sale). La începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, s-a stabilit în Olanda…

„Say something” rămâne unul dintre cele mai cunoscute şlagăre, care i-a adus compozitorului, solistului, poetului – Laurențiu Cazan[2] – locul II (în finala națională) la „Eurovision”, ediția 1993.

Unii adolescenți de odinioară, care ascultau melodiile cu tot atâta nesaț ca și acum, la maturitate, nu au pierdut niciunul dintre concertele lui Laurențiu Cazan și au trăit iubiri pe note…

Se afirmă, la distanță de peste două decenii, că „Say Something” ar fi putut câștiga concursul „Eurovision”, în 1993, anul primei participări a României. Imposibil de demonstrat, nu numai din cauza termenilor contrafactuali, ci, mai ales, a manierei în care se acordă notele, a criteriilor folosite, a intereselor politice… Într-adevăr, „Say Something” a rezistat și rezistă (iar aici nu discutăm doar despre fanii artistului). De-a lungul anilor, (de șapte ori) la „Cerbul de Aur”, diferite trupe și diferiți soliști, din străinătate[3], au cântat melodia…

[1] Şansa lui Laurenţiu Cazan de a se afirma a venit în anul 1982. Cânta cu trupa „Litoral” şi a fost remarcat într-un spectacol de Mihai Constantinescu, care l-a recomandat lui Titus Munteanu pentru show-urile de la televiziune. „Fusesem chemat în studio pentru înregistrări, să acompaniez vedetele de atunci, Mirabela Dauer, Nicu Alifantis şi alte nume mari. Mult timp n-am ştiut cum de i-am atras atenţia lui Titus Munteanu, am aflat abia după vrei 15 ani cine a pus o vorbă bună pentru mine”. În primă etapă, Titus Munteanu l-a apreciat pe artist pentru că ştia să cânte foarte bine la mai multe instrumente, dar a fost dezamăgit de piesele pe care i le-a propus. Salvarea a venit de la o compoziţie care avea să facă furori: „Atunci mi-am adus aminte de o compoziţie de-a mea, intitulată «Uită tristeţea». O compusesem într-o pauză de la Teatrul de Comedie cu dedicaţie unei fete care a vrut să se sinucidă. Titus Munteanu a fost foarte încântat şi a ales-o. Aşa am debutat la tv ca artist solo, în 28 octombrie 1982, la emisiunea «Meridianele Cântecului»”.

[2] Și-a descoperit vocaţia de muzician în primii ani ai copilăriei, şi-a început cariera ca instrumentist; cânta la ghitară, vioară, pian, muzicuţă („Cam de la vârsta de trei ani cântam la muzicuţă. Tatăl meu cânta foarte bine la acest instrument şi îmi pare rău că n-am reuşit niciodată să-l aduc la o emisiune tv. La şase ani am intrat la şcoala de muzică şi destinul meu era deja trasat”), fiind şi un bun percuţionist. Deşi s-a născut la Bacău, primele lecţii de muzică luându-le de la profesori din orașul natal, Laurenţiu Cazan este acum un brand al Buzăului. „Foarte puţini ştiu că eu de fapt m-am născut la Bacău (n.n.: 28 decembrie 1957). Acolo am avut noroc de nişte profesori extraordinari, care mi-au dat primele lecţii de viaţă, mai importante decât cele despre legile care te conduc către succes în muzică”. Artistul a povestit despre rolul fundamental pe care l-a avut educatoarea de la grădiniţă în viaţa sa: „La insistenţele educatoarei, părinţii mei m-au dus la Liceul de Artă, să dau concurs cu toate că înscrierile se terminaseră iar locurile erau ocupate. Profesorii au fost foarte entuziasmaţi în momentul în care au văzut ce pot să fac, astfel că la şase ani ani am început să studiez vioara, iar în clasa a cincea pianul”. Se consideră un autodidact pentru care secretul succesului a fost învățarea continuă. „Am studiat foarte mult şi o fac şi acum. Cred că întotdeauna am fost un autodidact. Contează foarte mult să studiezi tu, să ai ambiţia ca tu să fii propriul tău profesor”…

Care au fost cele mai importante momente din cariera lui Laurențiu Cazan? 1982,1983 și 1992. Primul se suprapune melodiei „Uită tristeţea”, care a avut un succes nebun la public. „Toată lumea pe stradă cânta piesa asta şi se ţineau după mine de parcă eram Michael Jackson. Peste alte câte luni a urmat un alt succes la public, cel avut cu melodia «Sunetul Ploii». Apoi, în 1992, a fost «Say Something», piesa cu care am obţinut locul doi la finala naţională pentru Eurovision”…

Care au fost situaţiile cu grad de dificultate? „A existat un moment delicat la «Cerbul de Aur» din 1993, când un finlandez din juriu m-a acuzat că am făcut play-back. Cu toate că au retractat după festival, am rămas fără niciun premiu. A fost o aberaţie pentru că nu aveai cum să păcăleşti atâta lume şi atâţia ingineri de sunet”…

Preferințe? „Îmi place foarte mult să fac sport. Am zile în care merg cu bicicleta peste 30 de kilometri. Îmi place foarte mult să desenez caricaturi. Îmi plac foarte mult filmele de comedie şi desenele animate de calitate din anii ’60-‘80” (n.n.: secolul al XX-lea)…

Ce nu-i place? „Nu-mi place că noi nu mai avem patrie şi că suntem foarte dezbinaţi. De aici derivă infinitele nemulţumiri ale oamenilor”…

Palmares: Locul II în finala naționala „Eurovision” din 1993, cu melodia „Say Something”; Locul II în Irlanda, la „Song Festival”, Locul II la „Cerbul de Aur”/ediţia din 1996…

[3] Dintre ei remarcându-se americanul Worhy Davis, care a câștigat trofeul din 1993 cu interpretarea sa extraordinară (maniera lui Stevie Wonder). Cu ocazia unor festivaluri sau concursuri, mulți soliști din România au interpretat/cântă „Say Something”…