Alte răni deschise în Ținutul Herța…

Publicat de Nicolae Tomescu, 22 noiembrie 2016, 19:15

În anii întunecaţi ai dictaturii comuniste, memoria Holocaustului Românesc a fost în mare parte ocultată. Drept consecinţă, o importantă şi tristă parte a istoriei naţionale a fost învăluită în uitare. Astăzi, Liviu Beriș, doctor în inginerie genetică, cercetător cu rezultate absolut remarcabile şi, uneori, de-a dreptul spectaculoase, este preşedintele Asociaţiei Evreilor Români Victime ale Holocaustului (A.E.R.V.H.). În numele tuturor victimelor Holocaustului din România, această organizație îşi propune să aducă la lumină adevărurile istorice ale epocii respective, prin promovarea unui dialog deschis şi constructiv cu publicul contemporan.

La vârsta de 13 ani, Liviu Beriș a fost evacuat din oraşul său natal, Herţa (Bucovina de Nord), deportat în lagărul de concentrare Moghilev din Transnistria. Mulţi dintre cei care l-au însoţit pe acest drum nu s-au mai întors. „Aveam 12 ani şi eram în clasa a doua de liceu, la Grigore Ghica Voievod din Dorohoi când am plecat în vacanţă, acasă, la Herţa. Pe 26 iunie 1940, sovieticii au dat ultimatumul pentru Basarabia şi Bucovina de Nord; graniţa veche era la 15 km de Herţa, la Mamorniţa, aşa că toată lumea îşi vedea de treabă. Numai că, pe 29 iunie ne-am trezit cu blindatele ruseşti acolo şi, chiar şi atunci, credeam că e vorba de o greşeală şi că ruşii se vor retrage. Ei însă au rămas şi un an de zile am fost sub sovietici, am mers la şcoala sovietică. Tatăl meu avea o brutărie cu vreo 20 de muncitori, aşa că noi am fost consideraţi burjui. S-au făcut naţionalizări şi colhozuri imediat, au adus şi conducători din Rusia, din Ucraina. În fine, între 13 şi 15 iunie 1941, au început deportările din toată Basarabia şi Bucovina de Nord, nu pe criterii etnice, ci pe criterii de clasă. Deportări în Siberia! Noi figuram pe lista celor dintâi deportaţi, dar am scăpat ca printr-o minune: prin 1939, familia mea ajutase o familie de oameni foarte săraci, cu mulţi copii. Mama le-a dus mâncare, iar tata i-a dat de lucru acelui tâmplar care, fără ca noi să ştim pe atunci, era comunist ilegalist. Când au venit ruşii, el a căpătat o funcţie şi a făcut să fim deocamdată şterşi de pe lista pentru Siberia. În pofida faptului că eram printre burjuii cei mai mari din Herţa. La 22 iunie 1941, cam peste o săptămână, a izbucnit războiul şi, prin 5 iulie trupele româneşti erau de-acum la marginea Herţei. Foarte bucuros, tata m-a luat de mână, zicând: Hai să-i întâmpinăm pe-ai noștri, c-am scăpat de Siberia! Ajunşi la faţa locului, un căpitan, în loc de bună ziua, zice: Care din voi sunt jidani să treacă de cealaltă parte!. Pe marginea drumului era un şanţ şi nu mai reţin decât c-am văzut puştile îndreptate spre noi. Dar, din grupul de români, unul dintre ei a sărit înaintea puştilor zicând: Domnule căpitan, dar ăştia sunt oameni care-au suferit de-a valma cu noi!. Expresia asta mi-a rămas mie în cap, au suferit de-a valma cu noi. Apoi, tot grupul de români s-a băgat în faţa noastră. (…) Da. Noi, jidanii, am putut pleca, ceilalţi au rămas, iar tata nici măcar o vorbă n-a spus pe drum… ce-o fi fost în sufletul lui… Am rămas, am rămas cu trauma… A doua zi, toţi evreii am fost adunaţi în nişte sinagogi şi pivniţe, unde am stat vreo trei zile. Apoi s-au alcătuit nişte liste, aşa, fără nici un criteriu. Au fost strigaţi şi scoşi afară şi împuşcaţi 132 de oameni, adulţi şi copii. Un român, Rumega Dumitru, a asistat la execuţie şi a povestit cum a fost chemat de un prieten: Hai să vezi cum îi împuşcă pe jidani!. El a văzut cum rămăsese în viaţă o fetiţă de vreo şase ani, probabil că mitraliera a tras deasupra şi capul ei nu a fost prins. Şeful grupului de execuţie s-a dus s-o împuşte personal, cu pistolul. Rumega Dumitru a fugit de-acolo…”

*

Elie Wiesel afirma că omului îi este dat să poată transforma nedreptatea divină în dreptate omenească. Nicio încercare de a descoperi adevărul nu poate fi zadarnică. Iată  de ce vă propun discuția Liviu Beriș-Dumitru Rumega… [youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=PWPtJEUiEJ4&feature=youtu.be[/youtube]

text