Festivalul Muzicii Mecanice… ca pretext

Publicat de Nicolae Tomescu, 9 septembrie 2016, 11:55

Un edificiu (Palatul Culturii din Iași) – pe lângă sensul de a-l intui, de a-l imagina, de a-i da duh, presupune datoria restaurării, a redimensionării într-o clădire care există şi cu un patrimoniu în cea mai mare parte strâns de înaintaşi; ne gândim la clădire, la locul ei în Iași, la sălile ei, descoperim obiecte, un muzeu pe care ne-ar plăcea să-l (re)vedem: MUZEUL ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII „ȘTEFAN PROCOPIU”.

În fond, modul de prezentare înseamnă o atitudine[1]. Obiectele trebuie să interacţioneze armonic. Ai nevoie de urechi bune pentru a auzi ce vorbeşte obiectul; pentru a-i înţelege limbajul trebuie să fi avut o lungă experienţă în domeniul vizualului, dar şi al istoriei şi spiritualităţii omului care s-a aflat în relaţie cu obiectul pe care vrei să-l evoci. Iar sistemul de relaţii care se creează între obiecte este mai aproape de zona muzicală decât am bănuit.

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=wIdpH0veATQ[/youtube]

Dr. Ing. Monica NANESCU – Muzeograf, Expert, Șef Muzeu

(explicații oferite, inițial, pentru Palatul Culturii. Film documentar /

vezi www.radioiasi.ro în categoriile Povestea României și Supliment)

Înregistrarea şi redarea sunetului[2] conservă patrimoniul său colecţia unică de automate muzicale (cutii şi ceasuri muzicale, simfonioane şi polifoane, piane mecanice, patefoane şi gramofoane), care se fac remarcate prin caracterul lor de mărturii[3].

[1] Constituit în mare parte din donaţii şi achiziţii, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” şi-a dezvoltat şi diversificat patrimoniul, adăpostind peste 11.000 de obiecte, valori pentru istoria ştiinţei şi tehnicii, dintre care se remarcă piese de referinţă pentru evoluţia înregistrării şi redării sunetului, a istoriei tehnicii fotografice şi cinematografice, a evoluţiei comunicaţiilor (telegrafie, telefonie, radiotehnică, televiziune), a dezvoltării mijloacelor tehnicii de calcul (maşini de calcul şi calculatoare), dar şi obiecte cu valoare memorială (documente, cărţi de specialitate, fotografii, diplome, aparatură de laborator şi obiecte personale) care au aparţinut unor personalităţi ale ştiinţei şi învăţământului superior tehnic, precum: Ştefan Procopiu, Petru Poni, Dragomir Hurmuzescu, Paul Postelnicu ş.a.

[2] Deschisă, iniţial, în două camere, în anul 1966, şi apoi extinsă, în 1972, în cinci încăperi…

[3] Utilizate cu precădere în prima jumătate a secolului al XX-lea şi admirate pentru mecanismul muzical ingenios construit şi design, automatele muzicale concentrează viziunea perioadei de început a erei industriale asupra conceptului de entertainment. Multitudinea de modele şi suporturi de înregistrare (cilindri cu pini, discuri de carton sau metalice perforate, benzi perforate, discuri de ebonită, discuri de vinil) îşi (re)găsesc un binemeritat loc al expunerii tematice, în singurul muzeu de acest tip din România.