Orizont Deschis cu Natalia Maxim – Invitatul special al ediției, din Noua Zeelandă, Alex Pleșcan: ”România este mereu in inima mea” (19.10.2014)

Publicat de hdaraban, 19 octombrie 2014, 10:14

De la 11.30, o nouă ediție Orizont Deschis.  Emisiunea este realizată de Natalia Maxim ce aduce bucuria întâlnirii cu oameni care simt românește.

A ales să plece din România într-un loc foarte îndepartat – tocmai în Noua Zeeelandă. Alex Pleşcan, este românul care locuieşte de 15 ani în această ţară, un loc căruia i se spune că e la capătul lumii.

Înainte de a emigra, Alex Pleşcan avea preocupări literare, pe care nu le-a abandonat odata cu plecarea din România. Recent a revenit în ţară pentru a-şi lansa prima sa apariție editorială de la plecarea din România, o carte de povestiri, intitulată „Scriitorul de vagoane”. Am profitat de acest eveniment literar, pentru a ne vorbi atât despre noul volum, cât si despre experienţa sa de emigrant.

Alex Pleşcan continuă să iubească România şi, chiar dacă gândeşte în engleză, limba sa de creaţie este română:

„Veneţia altfel” – este titlul expoziţiei de fotografie a artistului italian Dario Barin. Expoziţia cuprinde 40 de lucrări, alb negru şi color, realizate din anii 70 până în prezent, sunt expuse la Iaşi, în Palas Mall, zona Atrium. Privitorul va descoperi „Veneţia din spatele Venetiei”, adică una naturală, firească, mai puţin comercială şi care nu încearcă să fie spectaculoasă cu orice preţ.

Lucrările artistului italian Dario Barin, transmit pe lângă mesajul artistic şi o invitaţie la dialog şi cunoaștere, pentru că, aşa cum spune insuşi autorul, prin cultură te imbogăţeşti, doar dacă (te) dăruieşti. Cum e totuşi, Veneţia lui Dario Barin?

Românii din străinatate sunt preocupaţi nu doar de câştigurile materiale, ci şi de cele spirituale. Un botoşănean, pe nume Alexandru Iacob, stabilit în regiunea italiană Veneto, a reuşit să-i adune la un loc pe români şi să constituie o ascociaţie, după care a iniţiat proiectul “Centrul Italian “Leonardo Da Vinci”. Acesta îşi propune să creeze un cadru stabil şi permanent de promovare a culturii italiene în România, dar şi a culturii române în Italia.
Ce l-a indemnat, totuşi, pe Alexandru Iacob să iniţieze aceste schimburi culturale între două ţări?