La Mulți Ani, Simona Halep!
Publicat de Nicolae Tomescu, 27 septembrie 2017, 06:30
Internetul este suprasaturat de opinii pro și contra, fiecare pas al tenismenei noastre este disputat, comentat…
Scriu aceste rânduri nu numai din politețe… mă impresionează tonusul psihic, atitudinea hotărâtă, totuși reţinută, a Simonei… Știu, ea se bazeză, exclusiv, pe calităţile defensive, pentru a contracara planul de joc al sportivelor mai puternice din punct de vedere fizic. Halep construiește punctele, multe alte competitoare lovesc cu furie…
Pe de o parte (într-un interviu acordat/iulie 2017/ italienilor de la „Tennis Circus”), Patrick Mouratoglou, antrenorul Serenei Williams, a nominalizat-o pe Simona Halep printre jucătoarele care au eşuat în tentativa lor de a-şi impune hegemonia în tenisul feminin, în absenţa câtorva nume importante din circuitul WTA… Pe de altă parte, Simona Halep a fost aleasă – de cititorii „The Times” – jucătorul de tenis cu cea mai bună formă fizică din istorie. Românca devenise, cu acest element, „parte” din cel mai mare jucător al tuturor timpurilor. Prin demersul respectiv, „The Times” a încercat să realizeze portretul jucătorului de tenis perfect, pe baza părerilor propriilor cititori. Până în clipa de față, jucătorul perfect ar trebui să aibă forehand-ul (dreapta) lui Roger Federer, backhand-ul (reverul) lui Stefan Edberg, serviciul lui Pete Sampras, voleul Martinei Navratilova și forma fizică a Simonei Halep. Halep a câștigat categoria, după ce a fost preferată de cititorii „The Times” în detrimentul lui Ivan Lendl, Andy Murray, Bjorn Borg, Steffi Graf și Novak Djokovic…
Câteodată, puterea mentală cântăreşte mai mult decât superioritatea tehnică, tactică sau fizică (nu exclud șansa, uneori ea deține un rol semnificativ). În liniştea „de catedrală” (cum o numeşte Rafael Nadal), din timpul unui punct, când întreaga arenă soarbe fiecare mişcare şi când tot ce aud tenismenii sunt propriile gânduri, întrerupte de sunetele ascuţite ale întâlnirii dintre minge şi corzile întinse ale rachetelor, contează dacă vocea interioară reuşeşte să-i calmeze în momentele critice, să-i ridice în momentele nu tocmai fericite, să-i tempereze în momentele exuberante…
Participarea la aceste competiții, motivată de dorința de a accesa poziția de lider sau de „top X” este aproape ucigătoare, prin consumul de energie fizică și mentală (deloc întâmplător, acestor cerințe le fac față, cu un grad acceptabil de regularitate, un număr extrem de redus de jucătoare (după prima poziție – ocupată, o lungă perioadă, de Serena Williams –, fiecare fiind capabilă să o învingă pe cealaltă)… Caracterul pare determinant, totodată este necesară consecvența, respectarea principiilor de fair-play, asumarea reală a unei doze suficiente de modestie; pierderea unor schimburi, game-uri, seturi sau chiar meciuri nu este doar rezultatul propriilor greșeli, ci, uneori, a superiorității adversarului (care trebuie respectat în orice ocazie)…
De ce anume suntem mai apropiați? De tenisul-rațiune sau de tenisul-torpilă? Eu unul pot înțelege și pot fi impresionat de starea de extremă iritare, de mânia nestăpânită a unor jucătoare, dar mă simt mai apropiat nu numai de românca mea, cât, mai ales, de facultatea proprie omului, de a cunoaște prin judecăți, raționamente, prin gândire… În sport, orice sport, este nevoie nu numai de instinct, ci de toate cele invocate…
