„Fila de calendar” ne apropie și de „Casa Dosoftei”

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 august 2017, 06:30

Din 7 august 1970, „Casa Dosoftei” adăposteşte secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii Române-Iaşi…

Nu au rămas referiri istorice[1] legate de felul cum a fost ridicată[2], dar se presupune că s-a construit pe la 1677, perioadă în care ar fi însemnat locuinţa mitropolitului cărturar[3] Dosoftei Barilă. Susţinătorul[4] scrierilor în limba română din secolul al XVII-lea[5] veghează „Casa Dosoftei”, zestrea arhitecturii sale remarcabile[6]; numită „Casa cu arcade” (datorită celor cinci arcade de pe faţada principală), a fost restaurată[7] de Direcţia Monumentelor Istorice; ca stil, clădirea se apropie de dughenile răspândite și astăzi în cartierele cu specific turcesc din Istanbul (Turcia) sau în alte zone din preajma Mării Negre…

În Muzeul „Casa Dosoftei” întâlnim exponate unicat, precum „Cartea românească de învăţătură” – considerată prima carte tipărită în limba română pe teritoriul Moldovei; macheta de tiparniţă din timpul vieţii mitropolitului Dosoftei a devenit parte integrantă din interiorul conceput sub forma celor patru camere etajate (câte două pe fiecare nivel). Exponatele sunt aranjate astfel încât se urmăreşte dezvoltarea, în Iaşi, a literaturii române vechi; de fapt, se relevă începutul literaturii în limba slavonă, epoca artei caligrafice şi miniaturale, începuturile tiparului la Iaşi… pe lângă deja amintita „Cartea Românească de Învăţătură” sau „Cazanie”, „Biblia de la Bucureşti”), activitatea mitropolitului Dosoftei („Psaltirea pe versuri tocmită”), începutul scrisului în limba română, „Scrisoarea lui Neacşu” şi „Apostolul”, cel mai vechi exponat românesc datat/1559… colecţia de icoane din secolele XVI-XVIII, numeroase exponate originale – dintre care cel mai vechi manuscris conţinând Letopiseţul atribuit lui Grigore Ureche…

[1] Anul zidirii suportă o discuție fără sfârșit, asupra acestuia formulându-se mai multe variante… Potrivit arhitecturii specifice a casei, s-ar crede că ea datează din perioada domniei lui Alexandru Lăpuşneanu ((1552-1561 şi 1564-1568), după mutarea capitalei Moldovei la Iaşi, funcţionând pe post de reşedinţă mitropolitană... Istoricii Dan Bădărău şi Ioan Caproşu au presupus că respectiva casă a fost construită în secolul al XVIII-lea, după refacerea (1677), de către Antonie Ruset (1675-1678), a zidului de incintă al Bisericii „Sfântul Nicolae Domnesc”, inclusiv după abandonarea cimitirului; conform opiniei exprimate de aceiași cercetători, clădirea a fost înălţată de un negustor, drept consecință nu există referiri în cronicile vremii… În 2004, „Casa Dosoftei” a fost inclusă pe „Lista monumentelor istorice” din judetul Iaşi, având 1677 drept an de zidire…

[2] Iniţial, spaţiul despre care facem vorbire era parte a zidului care împrejmuia biserica „Sfântul Neculai Domnesc”, ctitorită de Ştefan cel Mare la 1492… În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pe locul acestei incinte s-a aflat un cimitir (săpăturile arheologice efectuate, între anii 1966-1968, în interiorul casei şi pe latura sa estică au dovedit că nu este chiar atat de veche pe cât se credea)…

[3] A fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria românilor, primul poet național, primul versificator al Pslatirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător, în românește, din literatura dramatică universală și din cea istorică, primul traducator, în românește, al cărților de slujbă în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții, unul dintre primii cunoscători și traducători din literatura patristică și post patristică, care a contribuit la formarea limbii literare românești…

[4] Imortalizat în fața Casei… prin statuia din bronz realizată (în anul 1975) de Iftimie Bârleanu, Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei (26 octombrie 1624, Suceava-13 decembrie 1693, Żółkiew, în Polonia, astăzi Jovkva, Ucraina), cărturar, mitropolit al Moldovei (1671-1686), poet, traducător, a fost proclamat sfânt (anul 2005) de Biserica Ortodoxă Română…

[5] De fapt, toata viaţa mitropolitului a fost o trudă neîncetată pusă în slujba poporului şi a limbii româneşti, el traducând şi versificând diferite cărţi de zidire duhovnicească…

[6] Zidită din piatră, în formă aproape cubică, cu o laterală sprijinită pe coloane de piatră…

[7] Între anii 1966-1969, vechile ziduri fiind conservate în bună stare… Zidul de incintă al bisericii amintite se păstrează doar în parte, pe latura sud-estică a acesteia, precum şi în peretele casei…