„La mai bine de un an de la alegerile locale din 2016, constatăm că Iaşului nu îi lipsesc doar un primar al reşedinţei de judeţ şi un preşedinte de Consiliu Judeţean cu reale calităţi de lider, dar şi un proiect pe termen mediu şi lung care să îl propulseze în rândul celor mai dezvoltate oraşe regionale. În ciuda eforturilor reale şi susţinute ale mediului universitar şi celui antreprenorial de a genera o piaţă a forţei de muncă puternică şi o bază serioasă de creştere a economiei locale, nevoia de leadership la nivel administrativ şi politic se resimte mai acut decât niciodată.
Prinşi între contrele din interiorul partidului de guvernământ şi propria neputinţă, de partea unei tabere sau alteia din PSD, Mihai Chirica şi Maricel Popa nu au reuşit să rupă „blestemul“ lipsei de cooperare între cele două palate administrative, pacoste care durează deja de câteva cicluri electorale. Mai mult decât atât, Iaşul este în continuare privat de investiţiile guvernamentale necesare pentru a i se putea permite o dezvoltare reală. Nici mediul universitar şi nici cel de afaceri nu vor putea construi infrastructură mare, este exclusiv apanajul autorităţii centrale. Am văzut cu toţii ce a însemnat realizarea în timp record a investiţiei de la Aeroport şi un management eficient: bunăstarea a fost generată imediat prin creşterea spectaculoasă a domeniului IT&C, a turismului de business în general.
Dincolo de contrele politice la vârful actualei puteri, reverberate până la nivelul ultim al aparatelor funcţionăreşti din Primăria Iaşi sau Consiliul Judeţean Iaşi, proiectele de anvergură, cele care să inspire cetăţenii şi să vrea să le urmeze, lipsesc în comunitate. Guvernul României se preocupă de la nivelul său, prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală 2, de investiţii absolut necesare, dar care înseamnă pur şi simplu aducerea în acest secol a comunităţilor, precum finanţarea acoperişurilor de şcoală sau a podeţelor! Toate acestea într-o perioadă în care, pentru a deveni competitivi, ar trebui să implementăm proiecte mari, îndrăzneţe.
Un program de guvernare de care se ruşinează şi cei care l-au produs şi cei care ar fi trebuit să îl implementeze cuprinde promisiuni care par de-a dreptul fantasmagorice: două autostrăzi pentru Iaşi (Ungheni-Iaşi-Tg. Mureş şi Iaşi-Bucureşti), precum şi construcţia unei căi ferate rapide spre Bucureşti care să permită viteze de peste 100 de kilometri la oră a garniturilor. În realitate, privim „optimist“ spre realizarea autostrăzii care să ne lege de Transilvania pentru 2030-2040 şi constatăm cum generaţii întregi au fost condamnate la stagnare.
Un oraş precum Iaşul, cu un centru universitar de talie mondială, un pol esenţial al industriilor creative din România şi, nu în ultimul rând, un centru al industriei de IT&C în plină explozie, s-ar putea vedea, în lipsa unui leadership real, condamnat şi pe mai departe la a bate pasul pe loc. Este momentul acţiunii din partea noastră, a tuturor. “
