(AUDIO) Valentina Temussi (Institutul de Arte din Barcelona): Teatrul fizic înseamnă a spune o poveste și a o face accesibilă prin mai multe mijloace
Valentina Temussi, de la Institutul de Arte din Barcelona, invitata Școlii Doctorale de Teatru din cadrul UNAGE Iași, la D.A.M.5.
Publicat de isoreanu, 15 iunie 2025, 13:28 / actualizat: 15 iunie 2025, 18:47
Festivalul „Dans, Artă, Multidisciplinaritate”, organizat de Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, prin Programul de Studii Coregrafie al Facultății de Teatru, se încheie diseară, la ora 19,30, cu un performance susținut de coregrafrul francez Fabio Crestale la Centrul Internațional de Artă Contemporană din Iași, Baia Turcească.
Ioana Soreanu continuă să ne aducă însemnări despre evenimentele din cadrul D.A.M.5.
Festivalul „Dans, Artă, Multidisciplinaritate”, ediția a V-a, care s-a desfășurat la Iași, săptămâna aceasta, a oferit prilejul unor discuții cu specialiști în arta dansului contemporan, nu doar prin intermediul artei lor, în spectacole și performance-uri, dar și în cadrul unor conferințe. Aceste discuții ne ajută să înțelegem mai bine subtilitățile dansului contemporan, să cunoaștem varietatea formelor sale de exprimare și felul în care le îmbină.
Joi, la Școala Doctorală de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”, s-a desfășurat Conferința „The body writes a story in space”. Valentina Temussi, de la Institutul de Arte din Barcelona, a fost invitata profesorului universitar doctor Călin Ciobotari, directorul Școlii Doctorale de Teatru. S-a discutat despre tema spațiului, a relației dintre artist și spațiu, în teatrul fizic.
Ioana Soreanu: Ce înseamnă, mai exact, teatru fizic? Este mai mult teatru sau, mai degrabă, dans, mișcare?
Valenitna Temussi: Eu cred că e mai degrabă teatru, pentru că e vorba de a spune o poveste și de a o face accesibilă prin mai multe mijloace. Cel mai important, probabil, e felul în care corpul se mișcă în spațiu, cum atrage atenția, dar totul se reduce, până la urmă, la a spune o poveste și la a crea o legătură cu publicul.
Ioana Soreanu: Și atunci, care sunt calitățile unui artist, principalele calități? Mai degrabă de actor sau de dansator?
Valenitna Temussi: Eu cred că ar trebui să aibă niște abilități fizice bune, dar și să știe să joace bine. Iar combinația asta nu e deloc ușoară. Depinde și de regizor, dacă vrea ceva spectaculos fizic sau dacă pune mai mult accent pe jocul actoricesc. Și atunci, în funcție de ce caută, alege și interpretul. Ce mi se pare frumos este că unii regizori aleg să combine cele două aspecte. Și atunci, ai actori care sunt acolo mai mult ca să creeze imaginea, spațiul, scenografia prin corp și alții care sunt acolo ca să spună povestea. Adică mai concentrați pe partea de actorie.
Ioana Soreanu: Este o artă de nișă teatrul fizic?
Valenitna Temussi: Vă referiți la stil sau la public? Poate la ambele. Da, are un scop clar, acela de a face teatru altfel. Adică nu doar să ne concentrăm pe text și pe piesă, ci să dăm spațiu, și poate chiar mai multă valoare, și altor elemente ale teatrului. Lucruri care au fost mereu acolo: spațiul, mișcarea în spațiu, dar și lucruri practice: cum producem un sunet, sau cum facem să apară ceva din tavan. Toate detaliile astea tehnice încep să capete din ce în ce mai multă importanță și sunt tot mai des aduse în fața publicului.
L-am întrebat și pe prof. univ. dr. Călin Ciobotari, directorul Școlii Doctorale de Teatru, dacă teatrul fizic este o artă care se adresează doar unui public avizat.
Călin Ciobotari: E o nișă în spațiul românesc, unde nu suntem încă familiarizați cu teatrul fizic sau avem alte definiții ale teatrului fizic, însă, din câte spunea și invitata noastră, există un trend foarte puternic pe acest tip de teatru. În același timp, m-a impresionat simplitatea și umilința Valentinei Temussi în raport cu arta. Sunt lucruri care indică, în mod cert, valoare umană și calitate umană, ceea ce reconfirmă faptul că există o strânsă legătură între nivelul artistic la care te afli și nivelul uman la care te afli.
Ioana Soreanu: S-a discutat și în conferință despre asta, este teatrul fizic mai mult teatru sau mai multă mișcare?
Călin Ciobotari: Cred că mesajul pe care ni l-a transmis Valentina Temussi e cel al unui punct de întâlnire între una și alta. Evident că la modul ideal putem doar stabili un punct perfect median între cele două, însă e la fel de provocator și pentru actori și pentru dansatori. Noi avem în spațiu românesc conceptul de teatru-dans, dezvoltat de la Miriam Răducanu până la Gigi Căciuleanu, mai nou, Andreea Gavriliu, însă tipul acestei nuanțe pe care le pune în joc concepția Valentinei Temussi ne face să reflectăm la alte sensuri și să înțelegem că arta aceasta coregrafică e foarte subtilă și ne ajută foarte mult să ne reinventăm din mai multe perspective, inclusiv cea teatrală.
Festivalului „Dans, Artă, Multidisciplinaritate” este organizat de Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, prin Programul de Studii Coregrafie al Facultății de Teatru.
Iașiul are nevoie de evenimente care expun publicul la astfel de forme de manifestare artistică și oferă prilejul unor întâlniri cu artiști și teoreticieni importanți. Programul D.A.M. 5 a continuat, zilele acestea, cu spectacole, performance-uri care au adus în fața spectatorilor tineri dansatori și coregrafi, dar și nume importante la nivel internațional.
(Radio Iași/ FOTO Facebook DAM5)
