#StareaEducației (INTERVIU) Încrederea se învață prin joacă – povestea educatoarei Ana Maria Chelariu de la Gradinița din Miroslava, județul Iași, nominalizată la categoria ”Educatorul Anului din mediul rural” în cadrul Galei Teach for Romania
Publicat de andreeadaraban, 24 martie 2026, 11:37 / actualizat: 25 martie 2026, 15:40
Investiția în educația timpuriei este una dintre cele mai importante investiții pe care o societate le poate face, spunea James Heckman, profesor de economie și laureat al Premiului Nobel pentru Economie. Considerată ca fiind temelia pe care se clădește viitorul unui copil, educația timpurie este arta de a cultiva bucuria de explorare și de a pune bazele învățării autentice.
De aceea, investiția în educatorii care trezesc în copii acele scântei de entuziasm, curaj și încredere în propriile forțe este importantă pentru un viitor educațional solid, iar faptul că organizația Teach for Romania a ales să premieze, an de an, astfel de profesioniști prin ”Gala Profesorul Anului din mediul rural”, arată că această contribuție nu este doar valoroasă, ci trebuie celebrată și recunoscută la nivel național.
Printre finaliștii din acest an la categoria ”Educatorul Anului din mediul rural” s-a numărat și Ana Maria Chelariu, profesor pentru învățământul preșcolar la grădinița cu program normal din Miroslava, județul Iași.
Ana Maria Chelariu i-a dezvăluit colegei noastre, Andreea Daraban, cum reușește să transforme joaca în învățare, cum colaborează cu părinții și ce reprezintă adevărata reușită în această profesie.
Andreea Daraban: Cum ați intrat în această competiție?
Ana Maria Chelariu: Am ajuns în această competiție fără să îmi dau seama. A fost o nominalizare venită din partea părinților, ei sunt cei care m-au înscris și probabil au vorbit acolo multe lucruri despre mine și m-au adus în această etapă. Am fost anunțată așa în scurt timp, nu am știut că există o Gală a profesorilor până acum și am fost extrem de emoționată și de bucuroasă pentru că munca mea a trecut granițele grădiniței și a ajund la inima lor.
Andreea Daraban: Ce credeți că au văzut părinții la dumneavoastră, din moment ce v-au înscris?
Ana Maria Chelariu: Probabil că au văzut schimbările în copiii lor. Ei vin foarte încântați la grădiniță și foarte bucuroși. Ei se simt în largul lor cu mine zâmbim mult, ne jucăm și probabil că asta și le place.
Andreea Daraban: De cât timp sunteți educatoare și ce v-a determinat să alegeți această profesie?
Ana Maria Chelariu: Sunt educator de cinci ani de zile. Acest parcurs al meu a venit datorită propriilor mei copii. Am ajuns în punctul de a preda sau să zic de a atrage și alte suflețele și de a le dezvolta.
Andreea Daraban: Ați terminat Liceul pedagogic?
Ana Maria Chelariu: Nu am terminat Liceul pedagogic, am terminat un liceu economic, după care am făcut Facultatea de economie. Probabil că din dorința asta de a fi alături de copiii mei cât mai mult timp și de a-i ajuta pe ei să se dezvolte și de a le crea un viitor mai bun, m-am reprofilat și am făcut Facultatea de pedagogie.
Andreea Daraban: Așadar, venirea propriilor copii v-a determinat să schimbați parcursul profesional?
Ana Maria Chelariu: Și nu numai venirea lor, am și o prietenă foarte bună care este învățător și așa la o discuție, eu nu doream să mă mai întorc la fostul loc de muncă și mi-a zis ”de ce nu ai veni în educație, de ce nu ai face din nou facultatea?” Și a fost un pic dificil, am început să mă gândesc că ar trebui iar să fac facultatea, iar să dau licența. Aveam și doi copii mici. Eu cred că am spus ”da” pe loc atunci, fără să mă gândesc, după care am realizat ce mi-am dorit să fac.
Andreea Daraban: Dar nu regretați acum?
Ana Maria Chelariu: Nu, nu regret deloc și am mers înainte și mi se pare că timpul trece așa frumos lângă copilași. Fiind obișnuită cu vechiul loc de muncă, unde secundele treceau foarte greu, aici nici nu-mi dau seama când trece timpul și trebuie să plecăm acasă.
Andreea Daraban: Înainte de a ajunge la Grădinița cu program normal din Miroslava, ați mai lucrat și în alte grădinițe?
Ana Maria Chelariu: Am lucrat la grădinița numărul 26 din Iași, care aparține de Școala Gimnazială ”Nicolae Iorga”, un singur a, apoi m-am titularizat la grădinița din Miroslava. În prezent am grupa mare și am 22 de copii înscriși. Este prima mea generație pe care o duc de la un capăt la celălalt.
Andreea Daraban: După cum bine știm, fiecare copil are propriul ritm și propriul univers, iar la preșcolari diferențele de dezvoltare sunt mai evidente. Ce este cel mai important la aceste vârste fragede pentru ca startul să fie unul bun?
Ana Maria Chelariu: Cred că să se simtă ei în siguranță e foarte important, că pot să fie deschiși, să spună orice, fără să simtă că ceea ce spun nu este corect sau nu este bine. Cred că e necesar să le dăm acea încredere în ei, că pot să facă și ei orice doresc, fără să le fie frică că este bine sau nu este bine.
Andreea Daraban: Cum se desfășoară o zi la dumneavoastră la clasă?
Ana Maria Chelariu: Cu multe întrebări. În primul rând ne conectăm unii cu alții, avem parte de zâmbete, de întrebări, ce ai mai făcut, cum mai ești. După care ne adunăm la întâlnirea noastră de dimineață și de acolo începem activitățile zilnice.
Andreea Daraban: A contat în această nominalizare la Gala Teach for Romania pentru ”Educatorul Anului din mediul rural” și activitățile pe care le faceți cu cei mici la grupă?
Ana Maria Chelariu: Da, posibil. Mie nu mi-au cerut nimic cei de la Teach for Romania, doar m-au anunțat că am ajuns în acea etapă. Probabil ceea ce au transmis părinții mai departe a contat foarte mult pentru ei.
Andreea Daraban: În ce constau activitățile pe care le faceți? Ce apreciază părinții și copiii la modul dumneavoastră de lucru?
Ana Maria Chelariu: Mie îmi place să mă joc foarte mult cu obiectele din natură, să folosim lemn, făină, folosim orez, folosim toate instrumentele astea care sunt palpabile și ne jucăm cu ele. Le plac foarte mult centrele noastre, cum le zicem noi, acele activități libere pe care și le aleg copiii. Eu deschid mai multe centre, avem nisip și apă, avem construcții, avem artă, joc de rol, bibliotecă. Se deschid în funcție de tema zilei și de materialele pe care le avem la dispoziție și ei își aleg unde vor să se ducă și ce vor să facă în ziua respectivă.
Andreea Daraban: Asta se întâmplă zi de zi?
Ana Maria Chelariu: Da, zi de zi, pe lângă celelalte activități de bază pe care le avem.
Andreea Daraban: Cum reușiți să transformați joaca în învățare și să vă asigurați că fiecare copil și-a atins potențialul?
Ana Maria Chelariu: Ne jucăm prin diverse personaje. Eu invit în grupa mea diverse marionete care îi ajută pe copii să se deschidă, vin și le îmbrățișează și discută cu ele. Deși ei știu că eu mă aflu în spatele marionetei, ei se prefac și discută cu acea păpușă sau animaluț, ce aduc eu zi de zi în grupă. Probabil că asta îi face pe ei să se deschidă, nu se simt constrânși să vorbească cu mine, dar cu un animaluț sau cu un personaj vorbesc mult mai liber și mult mai deschiși. Și atunci învață, se simt în largul lor și explorează mult mai mult.
Andreea Daraban: Învățarea aceasta prin joc este foarte importantă la vârstele lor.
Ana Maria Chelariu: Da, este mult plăcut să mânuiești un material, să te joci cu o textură.
Andreea Daraban: Tot mai mulți educatori se plâng de faptul că, în prezent, există mulți copii cu deficit de atenție, hiperkinetism, toleranță mică la frustrare. Ați avut astfel de copii?
Ana Maria Chelariu: Sunt copii cu cerințe educaționale speciale. Chiar și eu în grupa mea, anul acesta, am doi copilași cu aceste cerințe, dar cred că în mediul acesta blând și liniștitor, ei se simt în largul lor. Și nu i-am forțat niciodată să vină să fac o activitate dacă nu-și doresc, ci au venit ușor, ușor, cu pași mici.
Andreea Daraban: Simțiți nevoia unei persoane în plus la grupa, având doi copii cu cerințe educaționale speciale? Ar fi necesar să fie mai mult personal?
Ana Maria Chelariu: Este necesar și, bineînțeles, de ajutor sprijinul unui însoțitor, dar eu până acum m-am descurcat cu ei și, nu știu, cred că eu mă simt mult mai în largul meu cu ei decât dacă ar veni cineva și n-aș putea să mă relaxez eu și să mă simt în largul meu. Momentan am reușit să fac față. Avem doar un logoped în grădiniță, care deja lucrează cu copilași care au probleme, dar nu este un consilier. Știu că la școală avem consiler, dar pe grădiniță este și dificil să se împartă o singură persoană la atâtea cazuri și sunt foarte mulți copii, din ce în ce mai mulți, cu aceste probleme ce presupun deficit de atenție.
Andreea Daraban: De ce credeți că a crescut numărul acestor copii?
Ana Maria Chelariu: O cauză este posibil să fie această tehnologie și libertatea aceasta de a lăsa copii cât mai mult pe telefon, pe calculator, pe jocuri. Am copilași care îmi povestesc toată ziua despre jocuri vido, că se joacă Minecraft sau altele. Sunt poate lucruri pe care ei nu știu încă foarte bine să le facă, dar îmi povestesc despre jocuri video.
Andreea Daraban: Credeți că o cauză a schimbării unor comportamente poate fi și expunerea la ecrane?
Ana Maria Chelariu: Uneori, ca părinți, ar trebui să ne implicăm mult mai mult în viața copiilor și să fim acolo prezenți pentru ei, chiar și pentru 10 minute să îi ascultăm. Mulți poate sunt lăsați cu bunicii și atunci poate, pentru a avea liniște, le oferă dispozitivele acestea.
Andreea Daraban: Ce vă propuneți în continuare? Iată, ați fost nominalizată la această gală a Teach for Romania. Vă doriți să obțineți acest premiu pe viitor?
Ana Maria Chelariu: Eu cred că deja sunt câștigătoare. Nu știu, pur și simplu acest imbold pe care mi l-au dat ei și această veste pe care mi-au adus-o, m-au făcut să mă simt foarte bine și să mă simt apreciată pentru munca pe care o depun. Acum nu știu dacă aș dori să câștig neapărat premiul, pentru că premiul meu a fost câștigat odată cu ei, care m-au înscris la această gală.
Varianta audio a interviului:
