(AUDIO/FOTO) Problema traficului de copii – subiect de documentar, la Institutul Francez din Iași

Publicat de isoreanu, 12 aprilie 2023, 18:12

Institutul Francez din Iași se implică în viața socială a comunității. Prezentarea unui documentar despre traficul de copii, urmată de o dezbatere, luni seara, a arătat că această problemă are nevoie de o strategie la nivel internațional pentru că, în acest moment, statele din Europa acționează diferit, în funcție de resurse. Colaborarea dintre autoritățile statelor este una dintre soluții.

Institutul Francez din Iași a adus în atenție o problemă foarte gravă, cea a traficului de copii. Luni seara, la sediul Institutului, a avut loc proiecția unui film documentar, semnat de regizorul Olivier Ballande, în prezența reprezentanților autorităților din România care au participat la o astfel de anchetă. Cazul este al copiilor din două comunități de romi, una din cartierul Păcureț, municipiul Iași, cealaltă din Roman, județul Neamț. Minorii sunt exploatați de părinți, retrași de la școală și trimiși să fure în beneficiul adulților, fie rude, fie alte persoane din comunitate. Colaborarea dintre autoritățile române și cele franceze a făcut ca minorii și adulții din rețea să fie identificați. O parte au fost arestați, dar doar 7 copii din Iași și 4 din Roman au fost recuperați și integrați în sistemul de protecție socială. Comisarul șef din cadrul Biroului de Combatere a Crimei Organizate din Iași, Șerban Constantin a participat la anchetă și a explicat că informațiile furnizate de polițiștii români au ajutat autoritățile franceze să decodifice discuțiile interceptate și să atribuie identitățile corecte celor urmăriți:

Ioana Soreanu: Ce instituții au participat la ancheta aceasta?

Șerban Constantin: Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Iași, DIICOT, prin Serviciul Teritorial Iași, alte instituții din Iași care au ajutat, în primul rând, au fost DGASPC prin reprezentanții săi, psihologii și asistenți sociali care ne-au sprijinit în intervievarea, în audierea, în consilierea acelor copii. Am mai avut sprijinul Eurojust, prin reprezentantul nostru de acolo și, în Franța, colaborarea a fost cu Poliția Judiciară, în cazul de față Brigada de Protecția Minorilor și un magistrat, judecător și un procuror.

Ioana Soreanu: Și cum a decurs colaborarea cu instituțiile franceze?

Șerban Constantin:  În primă fază, am fost puțin emoționați. Nu știam dacă ne vor răspunde apelului nostru de a ne comunica anumite date. Ei au fost foarte prompți și întâlnirea a avut loc în scurt timp. Ulterior, am colaborat prin vizite atât în Franța cât și vizita partenerului francez în România. Am menținut o relație atât profesională, cât și, ulterior, de amiciție cu partenerii francezi.

Ioana Soreanu: Am văzut în film că autoritățile din Franța au avut informații prețioase din partea dumneavoastră în așa fel încât au putut să identifice copiii români care erau traficați acolo.

Șerban Constantin: Așa cum ați văzut în film,  partea franceză au folosit și ei tehnici de supraveghere cât și de interceptare a conversațiilor. Persoanele interceptate nu-și exprimau numele, ci doar porecle. Ei ne comunicau nouă, prin canale de comunicare foarte rapide. Reușeam să identificăm cunoscând anumite persoane din această comunitate. Verificările erau mult mai complexe folosind și bazele date le Poliției Române și nu numai. Și atunci am reușit să stabilim atât majoritatea copiilor, cât și a părinților care erau acolo, dar și a altor persoane care sprijineau această grupare, rude și așa mai departe… care erau beneficiarii acelor bani sau bunuri furate de copii. Noi am plecat cu un grup mic de 7 copii care erau până în 14 ani, dar am găsit acolo copii până în 18 ani. Deci, identificarea celor care erau atât din municipiul Iași, cât și din Roman, aveau vârste până în 18 ani.

Ioana Soreanu: Și câți copii erau?

Șerban Constantin:  Noi am putut stabili implicare infracțională pentru un număr de 78 de victime, dacă nu mă înșel, a traficului de persoane, care erau determinate să fure, dar în general, acolo, în acea tabără de cazare a cetățenilor români, numărul lor era mult mai mare, a copiilor.

Ioana Soreanu: Câți ați salvat dintre acești copii?

Șerban Constantin: Noi, în Iași, am reușit să găsim și am extras un număr de 7 copii minori care au ajuns în grija Direcției de Protecție a Copilului. Au mai fost în Roman un număr de 4 copii care au fost preluați tot de structura corespondentă a Direcției de Protecție Copilului Neamț, iar în Franța, a fost un pic o problemă… Copiii au fost îmbarcați, o parte, în niște autoturisme, și, pe traseu, au reușit să fugă. Unul dintre ei, țin minte că polițistul francez mi-a comunicat că, efectiv, a trecut o apă, numai ca să scape, să nu ajungă în Centrul de Protecție pentru Copii.

Ioana Soreanu: Există o strategie a autorităților pe termen mediu, pe termen lung, pentru a atenua, măcar, dacă nu a eradica, acest fenomen?

Șerban Constantin: La nivelul Ministerului de Interne există o strategie raportat la traficul de minori și, dacă ne raportăm la traficul de persoane, o strategie în care structura din care fac parte este implicată ca instituție specializată în investigarea și combaterea traficul de persoane. Strategia aceasta implică colaborarea cu partenerul nostru strategic și important, DIICOT, unitate de Parchet competentă și alte instituții de suport care fac parte din cadrul Ministerul de Interne și alte instituții din partea de protecție. Orice caz care îl aflăm noi, sau află Direcția pentru Protecția Copilului, sau o altă instituția publică ne informează și sunt investigate toate semnalările, întrucât, legea ne obligă.

În ceea ce îi privește pe copii, integrarea în sistemul de protecție este dificilă pentru că modul de viață dus alături de familie, până când sunt preluați de autorități, devine o normalitate . Ei nu cunosc un alt mod de a trăi. Mai mult, chiar dacă sunt agresați, copiii rămân loiali părinților și îi apără în fața autorităților, refuzând să recunoască faptul că aceștia i-au obligat să fure apoi, și-au însușit banii și bunurile furate. Modul copiilor de a rezista este de a transforma această activitate într-un joc. Sunt puțini cei care acceptă să rămână în sistemul de protecție, unii fug, alții, cel târziu la 18 ani, îl pot părăsi și revin la vechea și închipuita normalitate. Sociologul francez Olivier Peyroux numește asta un eșec:

Din punctul de vedere judiciar, rezultatul e foarte bun, în sensul că în marea majoritate a autorilor infracțiunilor au fost arestați, așa că e un lucru bun. În schimb, pentru copiii protejați, trebuie să vedem că numai 7 copii au fost protejați. Dar, unde putem să ne bucurăm este că, de fapt, copiii care au fost arestați, cumva, în România, toți au rămas protejați. Și, în Franța, a fost mult mai complicat, pentru că au fost plasați într-un fel de adăpost destul de aproape de unde au fost părinții lor, au fugit și, apoi, au fost trimiși în Spania și au fost exploatați din nou. Din cauza asta, în Franța, s-a deschis un centru special pentru copiii victime de trafic, pentru că, din acest punct de vedere, a fost un eșec mare. Am urmărit puțin grupul ăsta. Ce s-a întâmplat este că la început au fost femei care au fost trimise în Germania, în Elveția, să fură. Cred că o parte din femei au fost închise și au primit interdicții pentru Germania, pentru Elveția. Și atunci, aceste familii s-au gândit să-i trimit pe copiii fiindcă sunt minori, s-au gândit că atunci nu vor fi arestați și, poate, ei nu vor fi căutați (cercetați, n.r.) penal. Apoi, există un fel de manipurare psihologică, un fel de conflict, noi spunem în franceză conflit de loyauté, nu știu cum se zice exact în română, dar ideea este că e foarte greu pentru un copil să nu apere familia lui, orice s-ar fi întâmpat cu familia lui. Și, copiii totuși găsesc, adică… ei pot să transforme asta într-un joc. Nu înseamnă că nu sunt exploatați de părinții lor, dar ei au retransformat în capul lor această exploatare.

Comunități de romi există în toată lumea, de aceea sociologul francez Olivier Peyroux a scris o carte pentru copii și adulți, despre istoria și obiceiurile romilor. Cartea “Lumile romilor” a fost lansată, marți seara, la librăria Cărturești din Palas Iași, în prezența autorului:

E foarte puțin cunoscut, cumva, cine sunt romii, fiindcă există romi în România, bineînțeles, dar există în toate țările din Europa, în Franța, în Suedia, în Spania și așa mai departe… dar nu numai, și în Siria, și în America. Și am vrut să vorbesc despre diversitatea asta, despre istoria lor în fiecare țară, care e destul de diferită și, din cauza asta, avem romii care se simt foarte diferit. Și ce s-a întâmplat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu, romii din România, o mare parte, au fost deportați în Transnistria și o parte dintre ei au fost sclavi, au fost puși în robie. Și creez identitatea lor în fiecare epocă. Adică, mulți au plecat din sat, mulți au imigrat și atunci, important pentru ei să găsească un fel de a fi ca o comunitate. Și tocmai, am vrut să explic asta într-un mod științific, dar adresat și copiilor și părinților lor, cu un stil foarte simplu, dar unde mă bazez numai pe cercetări, nu pe un fel de poveste frumoasă care nu corespunde realității. 

(Radio Iași; Foto: Institutul Francez din Iași/Raluca Vârlan Bondor, Facebook Librăria Cărturești/Marina Morariu)