(AUDIO/FOTO) Ligia Cosoi: …dansul, o formă de a te autodescoperi și a te manifesta

Publicat de isoreanu, 28 aprilie 2023, 13:25

Sărbătoarea Internațională a Dansului, consemnată în calendar la 29 apilie, a fost marcată timp de două zile la Iași de Secția Coregrafie a Facultății de Teatru din cadrul Universității de Arte. 

La spectacolul de aseară, de la Uzina cu Teatru a Naționalului ieșean a avut loc și o întâlnire a generațiilor de coregrafi și dansatori.

Ioana Soreanu a asistat la acest moment:

Un spectacol fantastic, plin de emoție și energie, a încheiat sărbătoarea dedicată dansului de Secția Coregrafie a Facultății de Teatru din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași. Tinerii coregrafi și dansatori, coordonați de conf. univ. dr. Lorette Enache, au oferit, așa cum le stă în obicei, un spectacol plin de emoție și substanță publicului din care au făcut parte și foști balerini ai Operei Naționale Române din Iași. Mesajele video transmise de nume importante ale dansului au dat evenimentului valoarea meritată. Rectorul Universității de Arte ieșene, prof. univ. dr. Aurelian Bălăiță a vorbit cu emoție și cu mândrie despre generațiile tinerei Secții de Coregrafie:

Studenții de la Secția de Coregrafie îmi sunt foarte dragi, sunt foarte apropiat sufletului meu, i-am urmărit de la prima generație a universității noastre, sunt într-un continuu progres, foarte entuziaști, sunt foarte dedicați și de aceea le mulțumesc din tot sufletul. Le urez ”La Mulți Ani” de Ziua Internațională a Dansului și să ne inspire și pe mai departe, cum au făcut-o și până acum!

Cu delicatețea obișnuită, doamna Ligia Cosoi, conf. univ. dr. la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, a vorbit despre pasiunea și despre nevoia de dans:

Datorită acestor tineri foarte talentați am simțit,  cred că pentru prima dată, o sărbătoare în suflet și sunt fericită. Asta spuneam, aș fi stat la infinit să urmăresc cât de frumos se exprimă și într-adevăr, expresivitate corporală diversă și mesaje diferite m-au răscolit și e o artă foarte complexă și cu multe valențe și aș a sfătui, nu numai să admirăm, să vizionăm, dar să și practicăm dansul, pentru că e o formă de a te autodescoperi și a te manifesta. La mulți ani dansului și tuturor celor care iubesc dansul!

Liviu Dospinescu, profesor la Departamentul de Literatură, Teatru și Cinema, la Universitatea Laval din Canada, s-a declarat entuziasmat de prestația tinerilor coregrafi și dansatori.

La mulți ani! Îi găsesc crescuți de la an la an și, ca de fiecare dată, mă bucur enorm să-i văd, pentru că aduc ceva proaspăt de fiecare dată, mai ales cu spectacolul lui Juan, cu care s-a terminat întreaga seară, dar toate la un loc, am avut parte toți de o bucurie proaspătă, umană, autentică. Și eu ce pot să le spun decât să meargă mai departe cu aceiași pași inspirați, cu aceiași pași fermecători, cu aceiași pași siguri, pentru că avem nevoie de ei, avem nevoie de dans, căci altfel… suntem pierduți. 

Evenimentul a fost alcătuit din trei spectacole. Primul, „Seen Seen”, a purtat semnătura lui Gabriel Scalschi și a lui Andrei Tcaciuc. Ce s-ar întâmpla dacă statuile ar prinde viață? Gabriel Scalschi:

La mulți ani, de Ziua Dansului! Spectacolul nostru, ”Sin-Seen”, s-a născut din plăcerea mea și a lui Andrei de a lucra împreună. Am elaborat amândoi un concept și ne-am jucat în jurul acestuia. Nouă ne place să ne mișcăm liber, ne place să ne distrăm, ne place să dăm energie, ne place să primim energie. Pot să rezum: într-o noapte, la muzeu, ce s-ar întâmpla dacă statuile dintr-un muzeu ar prinde viață? Restul rămâne încifrat și puteți vedea dacă vizionați spectacolul.

Să nu depășim linia roșie. „Red line”, al doilea spectacol, a fost realizat de tandemul consacrat Alice Veliche și Radu Alexandru:

Spectacolul din seara aceasta se numește ”Red Line” și vorbește despre acea linie roșie pe care nu trebuie să o depășim, acel exces, când ar trebui să ne oprim, când este prea mult, când e prea puțin.

Juan Cruz Luque a vorbit în spectacolul său, „Nomad”, despre detașarea necesară atunci când o relație, munca sau rădăcinile ne împiedică să mergem mai departe:

Juan Cruz Luque: Spectacolul acesta a început după ideea de detașare. Eu acum un timp m-am despărțit de o persoană foarte dragă și am trăit un moment foarte dureros în viața mea și din această durere, a ieșit ideea de a creea un spectacol despre detașare și m-am gândit că, noi ca oameni, trebuie să ne detașăm nu numai, într-un fel, în viața romantică, să zicem, dar sunt și alte lucruri care ne sufocă, cum ar fi munca sau cum ar fi rădăcinile noastre, adică, eu am, bineînțeles că eu sunt român, și am călătorit mult și am trăit acest detașament de casa parinților și de casa alor mei. Așadar, am ales un grup de oameni, care suntem toți straini în acest oraș.
Ioana Soreanu: Vorbești de distribuția sepctacolului.
Juan Cruz Luque: Da, vorbesc despre distribuție și eu, așa cum făcea Pina Bausch, am folosit poveștile personale ale interpreților, am ficționalizat un pic și am creat aceste trasee ale unor personaje care se găsesc într-un oraș nou, diferit, cu multe visuri, cu dorințele sale, cu dureri și cum ei ajung, fiecare în parte, să se detașeze. Până la final, se detașează de ei însuși. Asta, pentru mine, e ultimul ultimul nivel de detașament, când tu poți să te vezi din afară și să-ți dai seama cât de atașat ești la niște caracteristici de personalitate care nu neapărat sunt sănătoase pentru viața de zi cu zi.

Seara s-a terminat în aplauze și lacrimi de emoție provocate de trăirile de pe scenă, de frumusețea mișcării, dar și de întâlnirea dintre generațiile de slujitori ai acestei minunate arte, dansul.

(Radio Iași/ FOTO: Amina Elena Iacob, David Dumbravă)