Privire peste timp- Simone Signoret

Publicat de , 25 martie 2015, 08:00

Actriţa franceză Simone Signoret, pe numele real Henriette Charlotte Simone Kaminker, născută pe 25 martie 1921, a fost fiica unui lingvist evreu de origine poloneză (André Kaminker (1888-1961) şi a soţiei acestuia Georgette Signoret, de origine franceză, având şi doi fraţi mai mici: Alain şi Jean-Pierre. S-a născut în Germania (Wiesbaden).
În timpul ocupaţiei naziste a Franţei a avut relaţii strânse cu grupul de actori şi scriitori care se împotriveau regimului şi şi-a luat numele de faţă al mamei, pentru a scapă de persecuţii. A jucat în foarte multe filme şi a fost recompensată cu mai multe premii internaţionale.
Căsătorită din 1944 până în 1949 cu regizorul Yves Allégret, are împreună cu acesta o fiica Catherine Allégret (n.în 1946), devenită şi ea actriţa dar nu de notorietatea mamei sale, interpreta rolului secundar Louise din celebrul film „La Môme”.
După debutul în film în 1942 cu roluri secundare Le Prince charmant, Bolero sau La Boite aux rêves, film regizat de soţul sau, devine cunoscută că o interpreta de o aliura aparte, interiorizată, inteligenţă şi cu reale posibilităţi artistice în 1948, odată cu încredinţarea rolului principal Dédée din drama regizată de soţul ei Dédée d’Anvers.
În 1950 pleacă la Hollywood, unde îl va cunoaşte pe cel ce va fi marea ei iubire, şi cu care se căsătoreşte în 1951 , marele actor şi muzician Yves Montand, căsătorie ce durează până la moartea actriţei în 30 septembrie 1985, când această decedează în urmă unui cancer pancreatic, în Autheuil-Anthouillet, Eure, Haute Normandie, Franţa. Lipsită de frivolitate, o actriţa serioasă, cu o paleta largă de interpretări, o superbă femeie ce „fără să vrea”, dezlănţuie frenezii şi răscoleşte patimi, interpreta rolurilor: Elizabeth Proctor din drama Les Sorcières de Salem, Alice Aisgill din Drumul spre înalta societate, Madame Rosa din La Vie devant soi etc.
Este o actriţa ale cărei merite în artă cinematografică i-au fost recunoscute prin numeroase premii şi nominalizări, prin recunoaşterea internaţională a calităţilor sale interpretative. În 1976 îşi publică memoriile La nostalgie n’est plus qu’elle était”, apărută şi la noi în 1978.

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=fJBeaqkJz-I[/youtube]