#StareaEducației (INTERVIU) Ce schimbări sunt pregătite după rezultatele testării PISA 2025. Mihai Dimian, ministrul interimar al Educației: Nu spun să extindem programa, ci să ne orientăm mai mult către probleme aplicate în viața reală. Avem de intervenit asupra acestei cunoașteri generale și a competențelor pe care le dezvoltăm și să utilizăm mai intens orele din cadrul programelor „Școala Altfel” și „Săptămâna verde” pentru activități aplicate
Publicat de andreeadaraban, 20 septembrie 2026, 15:36
Mai mult de jumătate dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul de bază la matematică, potrivit datelor PISA prezentate în cadrul interviului. La lectură, proporția este de aproximativ 48%, iar la științe, 46% dintre elevi se află sub nivelul de bază.
Pentru Mihai Dimian, rezultatele nu reprezintă însă o surpriză, ci confirmă probleme care pot fi observate și în evaluările naționale. „Cea mai mare provocare pe care o avem este că elevii nu știu”, afirmă ministrul interimar al Educației. El susține că dificultățile sunt generate de mai mulți factori: absenteism, lipsa motivației pentru învățare, probleme legate de acoperirea posturilor didactice, dar și o programă care trebuie să fie mai bine conectată la aplicarea practică a cunoștințelor.
În opinia lui Mihai Dimian, școala trebuie să pregătească elevii nu doar pentru examenele pe care le susțin în prezent, ci pentru piața muncii și profesiile pe care le vor avea peste cinci sau zece ani. „Nu pregătim elevii pentru astăzi, ci pentru 5-10 ani de acum înainte, când ei vor ajunge în câmpul muncii”, spune acesta.
Una dintre direcțiile avute în vedere este utilizarea mai intensă a orelor din cadrul programelor „Școala Altfel” și „Săptămâna verde” pentru activități aplicate. Ministrul precizează că aceste programe nu vor fi eliminate, ci că orele ar trebui folosite mai mult pentru experimente, probleme practice, aplicații din viața reală și activități care să-i apropie pe elevi de profesiile viitorului. Ministerul intenționează, de asemenea, să încurajeze utilizarea testelor în format digital și a infrastructurii nou create în școli.
Potrivit lui Dimian, în acest an au fost dezvoltate aproximativ 2.500 de laboratoare de științe și 1.300 de laboratoare inteligente dotate inclusiv cu tehnologii de realitate virtuală. „Aceste infrastructuri trebuie utilizate”, afirmă ministrul.
Unul dintre argumentele invocate de ministrul Educației este diferența dintre timpul obligatoriu petrecut în activități didactice de elevii români și media din țările OECD. Potrivit datelor citate de Mihai Dimian, pe parcursul celor nouă ani de educație evaluați, elevii din România acumulează aproximativ 6.000 de ore de activități didactice obligatorii, în timp ce media OECD este de aproximativ 7.600 de ore.
Soluția nu ar trebui să fie, a susținut ministrul în emisiunea Starea Educației, simpla extindere a programei, ci utilizarea mai eficientă a timpului existent și introducerea unor activități remediale pentru elevii care au nevoie de sprijin suplimentar.
În învățământul primar, activitățile remediale există deja, însă Mihai Dimian consideră că acestea trebuie mai bine direcționate către elevii care întâmpină dificultăți. Pentru gimnaziu, ministerul analizează mai multe variante: includerea activităților remediale în norma profesorilor, plata orelor suplimentare sau implicarea unui personal suplimentar, sub coordonarea profesorilor titulari.
Un alt punct important al reformei îl reprezintă standardele de evaluare. Mihai Dimian susține că acestea există deja pentru învățământul gimnazial, însă conectarea lor cu sistemul de notare trebuie făcută gradual.„O reformă nu se face de sus în jos”, afirmă ministrul, argumentând că profesorii trebuie să înțeleagă și să adopte noile standarde înainte ca acestea să fie integrate complet în mecanismul de notare. Planul descris presupune, mai întâi, familiarizarea profesorilor cu standardele, aplicarea lor la clasă și eventual revizuirea aspectelor care nu funcționează. Ulterior, competențele evaluate ar urma să fie conectate cu notarea finală.
În paralel, ministerul pregătește o revizuire a modului în care este evaluat parcursul elevului. Dimian atrage atenția asupra situațiilor în care rezultatele obținute la Evaluarea Națională sunt mult mai slabe decât notele acordate pe parcursul gimnaziului. În astfel de cazuri, spune ministrul, școala trebuie să-și revizuiască nivelul de exigență și să implice mai mult familia și autoritățile locale.
Ministrul interimar al Educației consideră că actualul format al Evaluării Naționale de la clasa a VIII-a nu reflectă întotdeauna profilul și interesele elevului. Un elev care dorește să urmeze un profil de Științe ale naturii, de exemplu, poate avea rezultate bune la biologie și chimie, dar să fie dezavantajat de o notă mai mică la limba română. „Există o anumită discrepanță între ceea ce evaluăm la Evaluarea Națională și profilul pe care un elev alege să-l urmeze în continuare”, explică Dimian.
Una dintre variantele discutate este introducerea unei probe suplimentare la alegere și modificarea ponderilor în funcție de profilul de liceu ales. Ministrul spune că procesul ar trebui să beneficieze de expertiza specialiștilor în educație și menționează colaborarea cu experții OECD și posibilitatea unei finanțări europene pentru revizuirea sistemului.
În ceea ce privește calendarul, schimbarea tipului de subiecte ar putea fi făcută într-un interval de unul până la doi ani. Mihai Dimian indică anul 2028 ca un posibil moment pentru introducerea unor modificări ale subiectelor. Pentru o schimbare fundamentală a formatului examenului, însă, elevii trebuie să fie informați din timp. Ministrul consideră că ar fi necesară o perioadă de tranziție de cel puțin doi ani.
Lipsa profesorilor de fizică, informatică, chimie și alte discipline STEM devine o problemă tot mai vizibilă.
Una dintre soluțiile prezentate de Mihai Dimian este dezvoltarea programelor universitare în sistem de dublă specializare. Legea adoptată în 2023 a permis inițierea unor astfel de programe, prin care viitorii profesori pot fi pregătiți pentru două discipline. Printre exemplele menționate se numără combinații precum fizică-chimie sau matematică-informatică. Ministrul spune că această soluție necesită însă timp, întrucât universitățile trebuie să formeze primele generații de absolvenți. O altă direcție presupune o deschidere mai mare către specialiștii din industrie. Dimian argumentează că persoane cu experiență profesională relevantă ar putea contribui la predarea unor discipline sau tehnologii, după modele existente în alte sisteme educaționale. „Noi trebuie să fim mult mai deschiși în această colaborare cu persoane care au o calitate deosebită și să-i sprijinim în această integrare, nu să-i blocăm în această integrare”, spune ministrul.
Atragerea specialiștilor către școală este legată și de nivelul remunerației. Mihai Dimian consideră că actualul tarif pentru plata cu ora nu este suficient de atractiv, în special pentru persoanele care ar trebui să se deplaseze către școli aflate la distanță. Într-o variantă de proiect de salarizare discutată anterior, formula de calcul a plății cu ora ar fi urmat să fie modificată, ceea ce, potrivit estimării prezentate de ministru, ar fi dus la o creștere de aproximativ 70% a tarifului. Legea nu a fost însă aprobată, iar ministrul spune că problema trebuie avută în vedere la elaborarea bugetului următor.
O altă măsură discutată este sprijinirea profesorilor aflați la început de carieră, inclusiv printr-o eventuală reducere a normei în primii ani, astfel încât aceștia să aibă mai mult timp pentru pregătirea activităților didactice și pentru adaptarea la profesie.
Investițiile în infrastructura școlară nu sunt suficiente, atrage atenția ministrul. Mihai Dimian povestește că, într-un proiect anterior realizat cu sprijinul mediului privat, au fost dezvoltate zece laboratoare, însă după un an, în jumătate dintre acestea nu se mai desfășurau ore de laborator. De aceea, spune el, principala preocupare după dotarea celor 2.500 de laboratoare de științe este ca acestea să fie efectiv folosite.
Problema formării profesorilor este, la rândul ei, recunoscută de ministru. Aproximativ 100.000 de cadre didactice au trecut, potrivit ministrului Educației, printr-un proces de formare în pedagogia digitală. Provocarea următoare este ca aceste competențe să fie transferate în activitatea de la clasă și ca programele de formare să nu se reducă la obținerea unei diplome. „Trebuie să ne asigurăm că, într-adevăr, s-au dezvoltat competențele respective și nu doar s-a dat o diplomă”, spune Dimian.
O altă problemă discutată este autonomia școlilor. În opinia ministrului, autonomia reală este imposibilă fără o anumită autonomie financiară. Dacă investițiile sunt decise în principal de autoritatea publică locală, directorul are o capacitate limitată de a decide rapid ce resurse sunt necesare pentru școala sa. Mihai Dimian susține că finanțarea ar trebui să permită directorilor să aibă mai multă libertate în utilizarea resurselor, inclusiv pentru atragerea profesorilor, derularea unor proiecte sau intervenții adaptate nevoilor elevilor.
În viziunea sa, ministerul trebuie să stabilească un cadru general, în timp ce școala, directorul, profesorii, familia, autoritățile locale și organizațiile neguvernamentale trebuie să adapteze intervențiile la realitățile fiecărei comunități.
Ministerul pregătește și noi programe pentru reducerea abandonului școlar, inclusiv intervenții care să înceapă încă din învățământul primar. Mihai Dimian susține că măsurile de acest tip nu pot produce rezultate peste noapte și că efectele reformelor educaționale trebuie evaluate pe termen mai lung. În același timp, ministerul lucrează la un sistem integrat de management al informațiilor din învățământul preuniversitar. Obiectivul este ca autoritățile să poată avea o imagine mai clară asupra situației fiecărei școli și asupra intervențiilor realizate pentru fiecare elev, indiferent dacă acestea provin din sistemul public, de la autoritățile locale sau din zona organizațiilor neguvernamentale. „Este nevoie de această oglindă pentru a vedea intervențiile și rezultatele lor. A lipsit până acum”, afirmă ministrul.
Redăm, mai jos, interviul integral:
Andreea Daraban: Potrivit rezultatelor la testările PISA, mai mult de jumătate dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul de bază la matematică, la citire procentajul este de 48%, iar la științe, 46% dintre elevi sunt, de asemenea, sub nivelul de bază. Într-o postare recentă pe Facebook spuneați că rezultatele sunt slabe și că trebuie să spunem acest lucru fără ocolișuri. Care este, în opinia dumneavoastră, principala cauza a acestui eșec?
Mihai Dimian: Sunt, desigur, mai multe cauze. Ele sunt identificate și prin analiza datelor, fie că vorbim de testele PISA, fie că vorbim de alte evaluări pe care le facem la nivel național și internațional. În primul rând, vorbim de acest 50%, ca și cum ar fi o surpriză, dar dacă ne uităm la Evaluarea Națională din 2024, pentru că această evaluare PISA s-a desfășurat în 2025, în cea mai mare parte cu elevi care erau în clasa a VIII-a în 2024, când ne uităm la Evaluarea Națională, constatăm că, de fapt, pe lângă cei 30% la matematică, care au luat sub nota 5 la Evaluarea Națională, mai sunt aproximativ 20% care fie nu s-au prezentat, fie nu finalizează în clasa a VIII-a, dar o parte dintre ei, sigur că îi regăsim în clasa a IX-a și au fost testați. De aceea, noi ne-am reorientat cu Evaluarea Națională asupra celor 150 de mii care au participat, dar ei, de fapt, erau 180 de mii în acea generație și 175 de mii dintre ei au fost luați în calcul pentru eșantionarea care s-a făcut la PISA. Deci, o să observați că există o anumită similaritate în rezultate, chiar dacă cele două testează lucruri diferite. Și e important să spun acest lucru, pentru că înainte de a ști să aplici, trebuie să știi. Ori, ce ne arată Evaluarea Națională este că aproape jumătate dintre elevii României, dacă vorbim de matematică, aproximativ jumătate la limba și literatura română, nu știu. După aceea, sigur că vedem că o altă parte mai mică dintre cei care știu nu știu să aplice. Deci avem de intervenit asupra acestei cunoașteri generale și a competențelor pe care le dezvoltăm și avem și de intervenit asupra modului în care aceste competențe sunt aplicate în viața reală sau în zona profesiilor viitorului, pentru că acesta este un alt aspect pe care trebuie să îl discutăm. Nu pregătim elevii pentru astăzi, ci pentru 5-10 ani de acum înainte, când ei vor ajunge în câmpul munci. Și cred că trebuie intervenit la fiecare palier. Dar, aș vrea să evidențiez că, de fapt, cea mai mare provocare pe care o avem este că elevii nu știu. Nu știu pentru că fie unii dintre ei nu participă cu adevărat la procesul educațional, au multe absențe, fie nu sunt motivați să învețe, fie sunt motivați, dar așa cum aminteați poate sunt anumite dificultăți în anumite zone cu acoperirea cadrelor didactice într-un mod adecvat și aici cu siguranță trebuie intervenit. Dar, noi avem de fapt mai multe cauze care conduc în final la o evaluare, la o pregătire mai slabă a elevilor noștri și ulterior apare această problemă a aplicării acelor noțiuni în viața reală. În ceea ce privește programa școlară, ea trebuie să fie mai bine adaptată și se poate face această revizie în limita de 15%, trebuie să facem în cadrul programei actuale mai multe exerciții practice, aplicate în viața reală, orientate către viitor, trebuie să digitalizăm mai mult și să implicăm elevii și în aceste zone de testări digitale.
Andreea Daraban: Ați creionat deja câteva măsuri pe care Ministerul Educației le va lua pentru îmbunătățirea performanței elevilor la testările PISA?
Mihai Dimian: Da, sigur că am creionat și, repet, dacă vă uitați la câteva din cauzele menționate, dar și altele, apropo și de prezentarea pe care am făcut-o în mediul online, o să observați că pornind de la cauze avem și soluții. Vorbeam de exigența profesorilor. Nu putem ajunge cu elevi care au media 5 la clasa a VI-a, a VII-a, a VIII-a la Matematică, să obțină o notă de 2 sau de 3 la Evaluarea Națională la această disciplină. Înseamnă că trebuie crescută exigența și prin această exigență și elevii respectivi să fie motivați să învețe mai bine. Sigur că împreună cu familiile lor trebuie să lucrăm la acest lucru. Vorbeam despre faptul că timpul petrecut de elevi în școală, în acest proces care este evaluat la o perioadă de 9 ani, în care elevul învață și la final îl testezi, ei, această perioadă, în acord cu raportul OECD, totalizează în România 6.000 de ore. Media țărilor OECD este 7.600 de ore. Drept urmare 1.600 de ore, iată, sunt în altă pregătire în țările OECD, nu se află la noi. De aceea, nu spun să extindem programa, dar cel puțin în acest an, anul viitor, să ne orientăm mai mult cu Școala Altfel, către ceea ce trebuia să fie Școala Altfel, adică a face probleme aplicate în viața reală, nu a adăuga conținut la disciplina respectivă, ci a lua acel conținut și a-l prezenta într-o altă formă. Să-i motivăm pe elevi să facă probleme practice, să dăm teste într-un format digital.
Andreea Daraban: Aceasta ar fi o măsură, scoaterea acelor două programe, Școala Altfel și Săptămâna verde?
Mihai Dimian: Nu, nu scoatem. Fiecare oră să se desfășoară după programul normal, orarul rămâne același, dar în cadrul orelor respective faci aplicații în viața reală, lucrezi la elemente în care să te pregătești pentru profesiile viitorului sau motivezi elevii să învețe, dai teste în format digital, utilizezi laboratoarele de știință dezvoltate, utilizezi laboratoarele inteligente dezvoltate în această perioadă. Avem 2.500 de laboratoare de știință care au fost dezvoltate în acest an, ele trebuie puse în practică. Avem 1.300 de laboratoare inteligente, cu realitate virtuală. Aceste infrastructuri trebuie utilizate.
Andreea Daraban: Dar trebuie să avem și profesorii pregătiți pentru asta.
Mihai Dimian: Gândiți-vă că în anul trecut școlar, o sută de mii de profesori au trecut printr-un proces de formare în pedagogia digitală. Deci nu că trebuie, ei au fost formați. Acum este momentul, alocându-ne și timpul necesar, nu trebuie să se facă totul peste noapte, trebuie să aplice aceste competențe dezvoltate în pedagogia lor, în clasa lor. Drept urmare, s-au făcut aceste formări, sunt și altele care urmează să se facă, avem prima de carieră care este acordată tocmai pentru formare. Și ăsta este rolul Săptămânii Altfel.
Andreea Daraban: Va fi un ordin în acest sens?
Mihai Dimian: Voi veni cu o informare și cu instrucțiunile aferente în această săptămână sau săptămâna viitoare. Dar voi veni cu acest plan de măsuri, aceasta este una dintre ele.
Andreea Daraban: Vorbeați și despre introducerea orelor remediale.
Mihai Dimian: Când vorbeam despre faptul că ceilalți au 1600 de ore în plus, înseamnă că elevii care au nevoie de o anumită activitate remedială, trebuie să le ofer posibilitatea să o facă. Pentru că ceilalți sunt testați după 7600 de ore de activități didactice obligatorii, elevii noștri sunt testați după 6000 de activități didactice obligatorii. Este o altă măsură, aceea a activităților remediale. La învățământul primar este introdusă deja, dar trebuie orientată către cei care într-adevăr au nevoie. Pentru că dacă vă veți uita, veți constata că tot elevii cu calificative bune participă la aceste activități remediale desfășurate de învățători, și nu cei care au cu adevărat nevoie. Și avem lucruri de îmbunătățit în ceea ce privește această participare.
Andreea Daraban: Iar la gimnaziu cum vedeți aceste ore remediale? Și cum vor fi plătiți profesorii pentru aceste activități?
Mihai Dimian: O să observați în momentul în care voi prezenta acest plan. Bineînțeles că este nevoie fie de integrarea în norma de bază, fie de o plată sub forma unor ore suplimentare, sau un personal suplimentar care susține aceste activități, sub coordonarea profesorilor titulari de la disciplinele respective. Dar acestea sunt detalii pe care aș dori să le prezint într-un material mai general.
Andreea Daraban: România are în propriile rapoarte PISA, de acum câțiva ani, soluții pentru rezultatele slabe ale elevilor. Mă gândesc la evaluări standardizate, sprijin diferențiat pentru școlile dezavantajate, formarea profesorilor. Întrebarea este, de ce nu s-au aplicat până acum?
Mihai Dimian: Întrebarea este bine pusă? S-au aplicat sau nu s-au aplicat? Pentru că dacă vorbim despre sprijin pentru școlile cu un risc mai mare de abandon școlar, și vedeți că sute de școli au fost susținute prin programul de reducere a abandonului școlar, înseamnă că nu s-a aplicat. Dacă în acest moment pregătim un alt program, care deja se lansează zilele acestea, un program de reducere a abandonului școlar, dar începând din învățământul primar, se poate observa că, iarăși, sute de școli vor fi susținute în acest sens, nu se pune problema că nu s-au implementat. Dar rezultatele acestea nu le vedeți de pe un an pe altul. Rezultatele acestea se văd în timp. Aici ai nevoie de o acumulare. Noi nu avem răbdare în România pentru a vedea rezultatele implementărilor pe care le facem. Deci nu este adevărat ceea ce ați afirmat. Ele au fost măsurile implementate. Ne uităm la clasa VIII-a. Din păcate, observ că nu este reflectată prezentarea făcută asupra celorlalte teste care s-au efectuat asupra evaluărilor intermediare care au loc. Noi vedem un anumit progres la clasa IV-a, la clasa VI-a, unde și evaluările sunt orientate mai mult către zona de aplicabilitate. Iată, avem aceste evaluări intermediare care au fost introduse. Nu au un efect direct asupra traseului elevilor, cum este Evaluarea Națională și noi discutăm mai mult despre ea. Dar, noi avem aceste evaluări la clasele intermediare, deci vin exact în sensul recomandărilor spuse. Acum ce înseamnă standardizate sau nu, e o discuție tehnică și putem vedea, dar aceste evaluări se desfășoară uniform în toată țara, cu aceleași subiecte, cu subiecte mai aplicate. Vorbim despre introducerea unor standarde de evaluare. În acest an s-au introdus standardele de evaluare pentru învățământul gimnazial. Acum sigur că și eu pot să spun că s-au făcut atâtea reforme în România, nu doar acestea, dacă ne uităm așa în ultimii 20 de ani, sau chiar mai mult, tot s-au făcut reforme în România și constatăm că rezultatele lor sau rezultatele copiilor nu sunt cele pe care le-am dorit. Și înțeleg această abordare, că lumea nu mai are răbdare acum. Și sunt lucruri bune care s-au făcut. Iată, de exemplu, introducerea clasei pregătitoare. Vedem un efect al acesteia, dar trebuie să avem răbdare pentru ca aceste rezultate să și conducă la schimbări. Cum spuneam, vom începe și o analiză a programelor școlare. La liceu toate programele școlare au fost modificate, revizuite, adaptate și în acest an s-au aprobat 700 de programe școlare pentru învățământul liceal. Anul trecut, s-au aprobat 80. În 2017, în urmă cu 10 ani, s-au aprobat 120 de programe școlare pentru învățământul gimnazial. Putem să vedem această schimbare, această transformare majoră care s-a întâmplat în aceste luni. Pentru învățământul liceal s-a propus un nou format de Bacalaureat, cu mai multe discipline incluse, cu o programă de examen nouă.
Andreea Daraban: Vorbeați despre aceste evaluări intermediare, deci monitorizăm progresul elevilor? Se fac rapoarte și se analizează aceste rezultate ale lor?
Mihai Dimian: Da, da. Se fac și, repet, nu numai că avem aceste evaluări naționale pe care le facem, avem și evaluările internaționale și o să observați la TIMSS, spre exemplu, unde se vede o îmbunătățire. Avem o anumită analiză unde la nivelul învățământului primar rezultatele sunt bune comparativ cu celelalte țări. Înseamnă că intervenția noastră, sau provocarea principală pe care o avem, este la învățământul gimnazial. Asta nu înseamnă că nu vom veni cu acest plan național de reducere a abandonului școlar și de sprijin pentru elevi în zona primară, în această perioadă. Nu înseamnă că nu vom susține în continuare și sunt activități remediale în zona primară, pentru că acolo este o acumulare care se pierde, dar strict, dacă te uiți la nivel de rezultate și vorbeați de aceste evaluări intermediare, fie că vorbim la nivel național, fie că vorbim la nivel internațional, le avem și au rezultate bune. Suntem optimiști în această privință, dar avem de făcut multe lucruri la învățământul gimnazial. Nu numai că avem aceste evaluări. Am analizat săptămânile trecute rapoartele, aproape 150.000 de rapoarte pe care profesorii le fac pentru fiecare elev la clasa întâi, spre exemplu. Și identificăm acolo 12-16%, nu aș vrea să intru în aceste detalii tehnice pentru că este o analiză care este în desfășurare și necesită, sigur, un anumit timp pentru finalizarea ei, dar sunt identificate problemele acolo asupra cărora să acționăm împreună și cu organizațiile neguvernamentale. Adică văd că această abordare nu este doar a Ministerului Educației. Împreună cu organizațiile neguvernamentale, împreună cu autoritățile publice locale, trebuie să ajungem în situația în care să vedem intervențiile la nivelul fiecărui elev. Și am semnat contractul în aceste săptămâni cu un sistem de management integrat al informațiilor din învățământul preuniversitar, astfel încât să avem o oglindă a fiecărei școli din România, astfel încât să avem o oglindă asupra intervențiilor fiecărui elev din România, fie că pornim din zona de stat, fie că pornim din zona privată, fie că vorbim de autoritatea centrală, fie că vorbim de autoritatea locală. Este nevoie de această oglindă pentru a vedea intervențiile și rezultatele lor. A lipsit până acum și este una dintre măsurile pe care le-am avut în vedere în aceste luni și le implementăm în continuare.
Andreea Daraban: Când va fi efectiv operațional sistemul național de evaluare standardizată? Standardele există, așa cum ați spus, dar aplicarea lor la clasă nu este prezentată ca fiind neapărat obligatorie.
Mihai Dimian: Trebuie să înțelegem că o reformă nu se face de sus în jos. Asta s-a întâmplat până acum. Oamenii trebuie să adere la acea reformă și în cazul de față, sigur că noi am oferit aceste standarde, dar împreună cu profesorii trebuie să ajungem la nevoia lor și să le aplicăm. Ei au sigur obligația de a le aplica. Încă nu sunt conectate cu sistemul de notare și acest lucru, sigur, necesită un anumit timp. E o implementare etapizată a acestei legături cu notarea. Mai întâi ne obișnuim cu aceste standarde, le punem în practică, dacă sunt aspecte care trebuie revizuite, le revizuim și am finalizat cu partea de evaluare a competențelor. După care vorbim despre conectarea acestor competențe într-o notă finală pentru respectiva disciplină sau într-o notă intermediară pentru disciplină. Acesta este pasul următor. Dacă avem răbdare, îl implementăm. Dacă nu, facem ca și până acum. Dăm reforme de sus, oamenii vor face în continuare ce au făcut și înainte. Nu vedem rezultatul reformelor și păstrăm aceleași rezultate și în evaluările internaționale, dar și în ceea ce observăm în pregătirea elevilor. Este nevoie de timp ca să câștigi oamenii de partea acestor măsuri pe care le iei. Dar important este că după mai bine de două decenii avem standarde de evaluare. După mai bine de două, trei decenii avem programe școlare noi. Avem o curriculă nouă la liceu. Avem un bacalaureat nou. Acum discutăm, și în următoarele săptămâni vom discuta despre modul în care se revizuiește Evaluarea Națională și de asemenea cum facem evaluarea parcurs. Școlile care văd că la Evaluarea Națională au la matematică rezultate mult mai slabe decât au evaluat pe parcurs, înseamnă că trebuie să-și remedieze aceste rezultate pe parcurs, să-și revizuiască nivelul de exigență și totodată să implicăm familia, autoritatea locală în acest proces. Pentru că de multe ori ne uităm numai la școală ce se întâmplă. Dar educația nu este un proces care se încheie în momentul în care elevul a ieșit pe porțile școlii. Este un proces în care familia împreună cu școala încearcă să realizeze acest progres educațional al copilului.
Andreea Daraban: Credeți că felul în care arată, în prezent, Evaluarea Națională la clasa a VIII-a reprezintă modalitatea optimă pentru admiterea la liceu?
Mihai Dimian: Nu, și am exprimat acest lucru și public și în cadrul întâlnirilor pe care le-am avut în comisiile parlamentare. Consider că există o anumită discrepanță între ceea ce evaluăm la Evaluare Națională și profilul pe care un elev alege să-l urmeze în continuare. Pe lângă tipul de evaluare, adică introducerea unor elemente, să spunem, mai apropiate de viața reală sau de profesiile viitorului în cadrul Evaluării Naționale, pe lângă reforma în sine a celor două, consider că dacă cineva dorește să urmeze un profil de Științe, de exemplu, și a demonstrat în școala generală competențe, cunoștințe și o pasiune pentru chimie, pentru biologie, atunci nu-i limitez această dorință a lui de a studia Științele naturii pentru că a luat o notă mai mică la limba și literatura română. În momentul de față se întâmplă lucrul acesta. Sau sunt copii pasionați de istorie și geografie și nu pot ajunge în clasa dorită pentru că, la fel, au o notă mai mică la matematică. Este importantă în formare, dar repet, adăugând poate o probă suplimentară la alegere și revăzând aceste ponderi în funcție de profilul pe care elevul dorește să-l urmeze la liceu, putem potrivi mai bine scorul, media cu care elevul intră în această competiție, cu pregătirea lui, profilul lui și cu profilul pe care dorește să-l urmeze. Asta este o propunere, dar, din punctul meu de vedere, experții din educație trebuie consultați în acest proces. Avem, de asemenea, un acord de principiu și cu experții OECD. Discutăm acum și despre o finanțare de la Comisia Europeană și despre o cofinanțare de la noi pentru că acest proces de revizie se conducă la mai multe obiective: potrivirea cu profilul, o mai bună orientare către viața reală și reducerea abandonului școlar. Mult se pierde la această tranziție de la gimnaziu la liceu și atunci este nevoie să acționăm și în acest fel.
Andreea Daraban: De când preconizați că ar putea surveni o schimbare și pentru cine s-ar aplica?
Mihai Dimian: În privința evaluării actuale și a faptului că putem revizui anumite subiecte care se dau pentru a le face mai bine orientate către viața reală, acest lucru se poate întâmpla și în termen de un an, maximum doi. Nu la Evaluarea următoare, elevii s-au pregătit într-un anumit mod, dar la Evaluarea din 2028, sigur că ele pot fi deja implementate. În privința formatului de evaluare, aici trebuie avut un pic grijă, pentru că dacă ajung să-i spun elevului care a intrat în clasa a VIII-a că poate să dea acum și la istorie sau la chimie o probă, este un pic cam târziu. Reamintesc că în această vară am pregătit examenul de Bacalaureat pentru 2030, astfel încât elevii care intră în clasa IX-a să știe ce îi așteaptă la finalul studiului. Asta este de dorit. Sigur că, având în vedere situația în care ne aflăm, se poate gândi o etapă de doi ani de zile. Adică cei care intră în clasa a VII-a să știe ce îi așteaptă la finalul clasei a VIII-a în ceea ce privește Evaluarea Națională și schimbările care se fac. Sigur, aceasta va decide în final Parlamentul, dar o perioadă de cel puțin doi ani în care elevii să cunoască ceea ce îi așteaptă la Evaluarea Națională într-o formă schimbată, într-o formă revizuită, cred că este necesară.
Andreea Daraban: Vorbeați despre formarea profesorilor. Există voci care spun că programele de formare pentru profesori nu se fac în mod adecvat și că nu se verifică rezultatele la clasă în urma acestor programe.
Mihai Dimian: Există voci care spun acest lucru și, cu siguranță, acest lucru este adevărat parțial, nu trebuie generalizat, și avem de îmbunătățit acest aspect. Dacă am vorbit despre 2500 de laboratoare de științe dezvoltate, principala mea îngrijorare acum este dacă ele nu se vor folosi. Și pot să vă spun despre o experiență anterioară ministerului când, cu ajutorul mediului privat, am dezvoltat 10 laboratoare și după un an de zile, în 5 dintre ele nu s-au desfășurat ore de laborator. Drept urmare, primul lucru pe care ar trebui să-l urmărim acum, cine o să fie aici pe viitor, este să ne asigurăm că această infrastructură care a fost acum pusă la dispoziție elevilor și profesorilor, într-o investiție masivă la nivelul țării, este folosită. Chiar și cu competențele vechi, adică nu vorbim despre, repet, partea de digitalizare, ci experimentele de științe obișnuite, trebuie făcute în aceste laboratoare care au acum dotarea necesară în majoritatea școlilor. Că mai avem încă de îmbunătățit este un proces, dar a fost o transformare fundamentală a infrastructurii, acum trebuie să o punem în valoare. Da, înțeleg această observație și, într-adevăr, sunt aceste cursuri de formare, care sunt obligatorii, pentru care există, iată, susținere, vorbim și de prima de carieră didactică, dar ele nu trebuie făcute formal, în primul rând. Adică trebuie să ne asigurăm că, într-adevăr, s-au dezvoltat competențele respective și nu doar s-a dat o diplomă, iar după ce te asiguri că ai dezvoltat competența respectivă, împreună cu coordonarea școlii respective să ne asigurăm că ele sunt și aplicate la oră și aceasta, sigur, prin colaborare cu profesorii, nu doar printr-o impunere automată. Pentru aceasta este nevoie și de un timp. Adică în momentul în care ai un program foarte încărcat, cum este acum, ai 20 de ore didactice, pregătirea lor obișnuită, nu vorbim de transformarea lor, de asemenea toate activitățile suplimentare pe care le face profesorul din România, s-ar putea ca tu, ca profesor, să-ți dorești să actualizezi lucrurile, dar să nu ai timpul necesar să o faci. Deci nu aș dori să fie acum o lipsă de înțelegere față de situația cu care ne confruntăm. De aceea solicitam și acest buget suplimentar, fie că vorbim de creșterea tarifului la plata cu ora, fie că vorbim de plata orelor remediale la gimnaziu, fie că vorbim despre alte activități în care profesorii să poată dezvolta aceste aplicații noi în cadrul disciplinei pe care o predau.
Andreea Daraban: Din ce în ce mai acut se resimte lipsa profesorilor de discipline STEM, în special fizică, informatică, chimie? Există o strategie la nivel de minister pentru a rezolva această problemă?
Mihai Dimian: Există o strategie legată de dezvoltarea programelor de licență în sistem de dublă diplomă, astfel încât ai fizică – chimie, ai matematică – informatică, și acum există matematică – informatică, dar este matematică cu competențe informatice. Nu este un program de patru ani care să pregătească în dublă specializare. A fost introdusă această abordare prin legea din 2023, au fost inițiate programe în universități din România. Trebuie să avem răbdare pentru ca aceste programe să aibă primii absolvenți și aceasta va fi o primă abordare în care, în felul acesta, într-un mod calificat, nu necalificat, profesorii să poată acoperi mai multe discipline, mai ales în zona de gimnaziu, și să o facă într-un mod foarte bun. Doi, vorbeam despre o implicare a personalului, pe care noi îl numim acum necalificat la nivel preuniversitar, dar vă dau exemple din mediul universitar în care, prin invitația Senatului, noi aducem oameni din industrie să predea anumite tehnologii avansate studenților. Ei nu se numesc personal necalificat pentru că nu au un modul psihopedagogic sau că nu au finalizat exact disciplina respectivă, ei s-au dezvoltat între timp pe tehnologiile respective și sunt experți și le recunoaștem această expertiză. Drept urmare, modul în care noi vorbim despre personal necalificat în învățământul românesc și care, să știți, că nu este conform cu ceea ce se întâmplă în alte țări. experiența din SUA îmi arată că foarte multe cadre didactice provin din rândul foștilor angajați ai unor multinaționale, care după două decenii, spre exemplu, de activitate în industrie sau în compania respectivă, aleg să intre în sistemul de învățământ. Noi trebuie să fim mult mai deschiși în această colaborare cu persoane care au o calitate deosebită și să-i sprijinim în această integrare, nu să-i blocăm în această integrare.
Andreea Daraban: Mulți studenți care termină Fizică sau Informatică nu doresc să vină în învățământ, nu doresc o carieră didactică.
Mihai Dimian: Dacă ne uităm în trecut, erau mulți studenți la Fizică, dar la un moment dat nu mai erau posturi didactice. Drept urmare, pe de o parte a scăzut numărul de studenți la Fizică, pe de altă parte s-au reorientat. De aceea trebuie să venim cu acest sprijin. Aceste programe didactice în dublă diplomă sunt susținute și de burse importante. Vă dau un exemplu acum de la nivel universitar. Am introdus, este în dezbatere publică, dar are finanțarea asigurată, programul ”Primul loc de muncă în cercetare”, care include atât personalul nou din cercetare, cât și personal nou titularizat în învățământul universitar. Vorbim de asistent universitar sau lector. La primul contract pe termen nedeterminat pe care îl obții, ai această susținere pentru doi ani de zile. Adică trebuie să vii cu intervenții în privința atragerii acestui personal. Dar nu uitați, încă o dată, că atunci când am avut absolvenți de Fizică, nu aveam posturi didactice și atunci noi suntem cei care am determinat, printr-o nepregătire adecvată a acestei tranziții, am determinat pe de-o parte absolvenții să se orienteze către alte aplicații, nu către zona didactică, iar numărul de studenți în aceste discipline să scadă.
Andreea Daraban: Stimulentele financiare pentru cei care vin în învățământul preuniversitar, de exemplu să predea fizică, informatică, ar fi o soluție? Adică să fie remunerați mai bine decât alții?
Mihai Dimian: Gândiți-vă că vorbim despre o plată la plata cu ora, care nu este atractivă. Sunt multe persoane care ar veni totuși, dar în momentul în care ai o plată atât de redusă, interesul lor pentru a susține aceste ore scade. E posibil să fie cheltuielile mai mari pentru a ajunge la școala respectivă să predea decât beneficiile materiale. Nu poți să vii cu bani de acasă pentru a susține orele respective. Drept urmare, de aceea am insistat asupra acestei creșterii, acestui tarif la plata cu ora. Poate fi și o suplimentare pentru cei care nu sunt în sistem, adică una e să ai deja o normă de 20 de ore, să mai ții două ore la plata cu ora și alta este să vii și să susții numai ore la plata cu ora pentru că, repet, sumele actuale nu sunt deloc atractive. Deci, o intervenție este de acest tip. A doua intervenție ar fi să încercăm ca primii ani de carieră să fie susținuți. Poate vorbim despre o reducere a normei în acești primi ani de carieră, astfel încât tu să te poți pregăti mai bine, să poți pregăti mai bine activitățile pe care le ai de predat, să te adaptezi mai bine noului loc de muncă pe care îl ai.
Andreea Daraban: În ceea ce privește plata cu ora, există vreo perspectivă optimistă?
Mihai Dimian: În momentul în care s-a discutat și despre proiectul de lege al salarizării, o să observați că s-a introdus o nouă formulă de calcul în acel proiect, care dacă se aproba, intra în vigoare de la 1 decembrie. O formulă de calcul care împarte salariul de bază nu la 168 de ore, cum se face acum, ci la 122 de ore. Având în vedere și creșterea salariului de bază, însemna o creștere a tarifului la plata cu ora cu aproximativ 70% din ceea ce era acum. Bun, legea nu s-a aprobat, dar, iată, ele au fost acceptate ca principii în această propunere și când se discută noul buget, trebuie avut în vedere și acest aspect, noul buget însemnând cel pentru anul următor. Noi acum suntem într-un buget în care trebuie să ne încadrăm. În acest buget repet, au fost făcut anumite intervenții în limita economiilor înregistrate în alte direcții. Dacă în primele șase luni ale anului am reușit să reducem cu 16% cheltuielile de personal din structura centrală a Ministerului, atunci aceste sume, dar și altele, au fost alocate pentru această reducere a numărului de ore de activitate didactică susținută de către directori, de către inspectori, tocmai pentru a avea mai mult timp de a monitoriza activitățile desfășurate, de a se orienta mai mult către partea de coordonare a unității respective și a obține rezultatele stabilite. Avem acum concursul de directori, care la fel își propune să ofere stabilitate și predictibilitate directorilor pentru a-și implementa ulterior planul și soluțiile pe care le au în cadrul fiecărei unități școlare. Noi vorbim la nivelul Ministerului de soluții, dar soluțiile acestea trebuie adaptate pentru fiecare unitate școlară în parte. Nu există o soluție care să se potrivească fiecărui elev din România sau fiecărei școli în parte, ci oferi cadrul general, dar autoritatea locală, împreună cu directorul școlii, trebuie să aplice aceste măsuri fine, care intervin asupra fiecărui elev în parte, împreună cu organizațiile neguvernamentale, cărora le mulțumesc pentru implicarea.
Andreea Daraban: Credeți că o autonomie mai mare a școlilor ar putea rezolva mare parte din problemele cu care se confruntă educația din țara noastră?
Mihai Dimian: Autonomia aceasta ar trebui să provină, în primul rând, de la modul în care faci finanțarea acelei școli. În momentul în care investițiile vin direct de la autoritatea publică locală, adică nu este un fond care se alocă directorului, care să decidă, pe baza fondului pe care îl primește, unde și cum face acele investiții. Din start autonomia lui de intervenție este limitată. În momentul în care Ministerul oferă un buget, bazându-se pe costul standard unitar cu anumiți coeficienți per elev, iar acel buget este, să zic, la limită pentru a plăti salariile, care ar fi autonomia directorului în a utiliza sume suplimentare pentru a susține anumite cadre, pentru a implementa anumite proiecte pe care el le consideră utile pentru elevii din unitatea respectivă. În momentul de față, această autonomie ar trebui mai întâi să fie susținută de această autonomie financiară. Dar, chiar și în situația actuală, repet, directorii pot colabora cu profesorii, cu părinții pentru îmbunătățirea procesului de învățământ din școala respectivă. Adică avem multe lucruri de făcut, se pot face și în condițiile actuale, pe lângă aceste soluții pe care le putem vedea pe termen mediu, printr-o finanțare mai mare alocată învățământului, distribuită la nivel de școală prin, repet, o altfel de colaborare cu autoritățile locale atunci când vorbim de investițiile în infrastructură. Este un aspect pe care să-l avem în vedere în viitor.
Varianta audio a interviului:
