#StareaEducației: (INTERVIU) Fenomenul remigrației ia amploare. ISJ Iași și Institutul „Alexandru Philippide” pregătesc un ghid de bune practici pentru reintegrarea copiilor reveniți din străinătate. Antonina Bliorț, purtător de cuvânt al ISJ Iași: „Prima barieră pe care elevii remigranți o identifică este cea lingvistică”.
Publicat de andreeadaraban, 9 septembrie 2026, 09:12
În acest context, Inspectoratul Școlar Județean Iași, în parteneriat cu Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”, derulează proiectul „Adaptarea socio-lingvistică la elevii români proveniți din străinătate”. Cercetarea urmărește identificarea dificultăților întâmpinate de acești copii și elaborarea unui model de bune practici și a unui protocol de reinserție socio-educativă care să poată fi utilizat și în alte comunități din țară.
Antonina Bliorț, purtător de cuvânt al Inspectoratului Școlar Județean Iași și inspector școlar responsabil cu organizarea grupelor de acomodare pentru elevii remigranți, a declarat în emisiunea Starea Educației, că fenomenul a devenit tot mai important după perioada pandemică. „Dacă ne raportăm la anul 2022-2023, existau în școala ieșeană aproximativ 300 de elevi în această situație. Numărul a crescut peste 400 în următorul an școlar. În luna aprilie a acestui an existau peste 300 de elevi nou intrați în unitățile de învățământ din județul Iași, proveniți din diverse spații”, explică Antonina Bliorț.
Majoritatea copiilor provin din țări europene, însă școlile ieșene primesc și elevi întorși din spații culturale mai îndepărtate, precum Qatar sau Turcia. Pentru unii dintre aceștia, revenirea în România înseamnă, practic, întâlnirea pentru prima dată cu sistemul educațional românesc.
Deși sunt vorbitori de limba română, copiii remigranți întâmpină dificultăți importante atunci când trebuie să folosească limba la nivel academic. Diferența dintre limba română utilizată în familie sau în conversațiile de zi cu zi și vocabularul necesar la școală poate deveni o barieră în procesul de învățare. „Oricât am crede noi că acești copii, deși sunt cetățeni români și se întorc în țară, prin urmare știu limba română, prima barieră pe care ei o identifică este cea lingvistică. Pentru că ei știu limba română, dar nu discutăm întotdeauna despre o limbă română de nivel academic. Este o limbă română de nivel comunicațional, conversațional”, explică Antonina Bliorț.
Problemele devin și mai evidente atunci când elevii trebuie să scrie, să utilizeze terminologia specifică disciplinelor sau să țină pasul cu ritmul de lucru din clasă.
Pe lângă dificultățile lingvistice, există și diferențe de curriculum. Acestea pot fi mai ușor de depășit în cazul copiilor proveniți din sisteme educaționale europene, însă devin mai pronunțate pentru cei care se întorc din spații culturale și educaționale mai îndepărtate.
Reintegrarea nu se rezumă însă la recuperarea unor cunoștințe sau la învățarea unor termeni în limba română. Copiii care se întorc în țară trebuie să se adapteze unui nou mediu social, să își refacă grupul de prieteni și să se obișnuiască cu alte reguli și așteptări. „Nu poate fi dată deoparte o anumită problematică ce ține, mai degrabă, de un nivel psihologic, social. Pentru că ei înțeleg, sunt poate cu așteptări diferite, vin dintr-o cultură care a avut niște repere pe care ei le-au urmărit și acum acestea poate s-au modificat”, spune Antonina Bliorț.
Situația este cu atât mai sensibilă în cazul adolescenților, pentru care schimbarea țării, a școlii și a cercului de prieteni poate reprezenta o presiune suplimentară.
Legislația permite organizarea unor grupe de acomodare pentru elevii reveniți din străinătate. Pentru ca acestea să fie constituite este nevoie, însă, de solicitarea părinților. În județul Iași, numărul cererilor este încă redus. În ultimii trei ani, a fost organizată o singură grupă, la Școala Gimnazială „Alecu Russo”. „Prima dată avem nevoie de o solicitare a părintelui. De aceea, într-un fel, este acesta un bun mijloc de a prezenta existența acestor grupe de acomodare”, explică Antonina Bliorț.
În anul școlar trecut, peste 12 copii s-au înscris la grupa de acomodare, însă aproximativ nouă au participat constant. Grupa a fost una mixtă, cu elevi de vârste diferite, ceea ce a făcut mai dificilă adaptarea activităților la nevoile fiecăruia. „Dacă am avea, probabil, mai multe solicitări, am putea să le organizăm, cumva, mai aproape de nivelul lor de școlaritate, să îi organizăm în așa fel încât să se întâlnească cu copii cam de aceeași vârstă”, arată Antonina Bliorț.
Proiectul derulat de ISJ Iași și Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” urmărește să transforme experiențele acumulate de școli într-un instrument concret de lucru. Cercetarea a inclus chestionare adresate managerilor, diriginților, profesorilor de limba și literatura română și părinților. Au fost identificate aproximativ 60 de unități de învățământ cu un număr important de elevi remigranți.
Obiectivul final este realizarea unui ghid de bune practici și a unui protocol de primire și însoțire socio-educativă a elevilor reveniți din străinătate. „Da, asta ne dorim. Să vedem exact ce a funcționat. Avem și propuneri din partea profesorilor, cum cred ei că ar trebui să se desfășoare”, spune Antonina Bliorț.
Redăm, mai jos, interviul integral:
Andreea Daraban: Despre elevii remigranți am discutat pe parcursul acestui an la Radio Iași, când am realizat și o serie de interviuri cu elevi și părinți care au avut această experiență, cea a revenirii în țară și a reintegrării în sistemul educațional românesc. Avem, în prezent, cifre legate de acești copii? Știu că numărul lor este din ce în ce mai mare.
Antonina Bliorț: După perioada pandemică, am observat că în zona de Nord-Est a țării, nu doar în Iași, dar în zona care a fost importantă pentru fenomenul migrației, a apărut un alt aspect care ne interesează în școală și anume remigrația. Dacă ne raportăm la anul 2022-2023, existau în școala ieșeană, aproximativ 300 de elevi în această situație. Numărul a crescut peste 400 în următorul an școlar. În luna aprilie a acestui an existau peste 300 de elevi nou intrați în unitățile de învățământ din județul Iași, proveniți din diverse spații, dominante europene, e adevărat, dar nu doar, avem și elevi care s-au întors dintr-o, să zicem, aria culturală poate mai puțin apropiată nouă. Discutăm despre țări precum Qatar, Turcia. Prin urmare, elevi care vin din diverse zone, după o perioadă destul de lungă de, să zicem, rupere de sistemul de învățământ românesc, sau chiar elevi care nu au cunoscut niciodată sistemul nostru educațional. Și este o provocare pentru această zonă a țării, unde ne aflăm noi. Din perspectiva Ministerului Educației, există această posibilitate și pe această cale chiar cred că trebuie să menționăm existența acestui curs, care se desfășoară pe parcursul unui an școlar, presupune două ore pe săptămână și are rolul de a oferi elevului care s-a întors în țară, sau care a venit în școala ieșeană, posibilitatea de a se adapta la cultura și civilizația românească. E un curs care este susținut de un profesor de limba română, care a parcurs unele etape de formare în ceea ce înseamnă chiar limba română pentru remigranți sau limba română ca limbă străină. Ceea ce constatăm, de aceea am spus că e un prilej bun pentru a menționa existența acestui curs și acestei facilități pe care Ministrul Educației și Cercetării o oferă, constatăm că numărul elevilor înscriși la aceste cursuri nu este foarte mare. Reușim să facem de trei ani încoace, de când avem această posibilitate, doar o grupă de elevi. Pornind de la aceste realități noi, pe care le constatăm în școală, am inițiat și am acceptat propunerea care a venit din partea Institutului ”Alexandru Philippide” de a face această cercetare, de a înțelege mai bine care sunt nevoile elevilor și de a gândi, să zicem, un material care să includă aceste bune practici, cum au reușit școlile să facă fața acestui moment de integrare a elevilor în școală și chiar o procedură cumva, niște pași, pe care să îi reținem cu toți,i și să îi utilizăm atunci când discutăm despre elevii remigrați. Pentru că trebuie să recunoaștem că această presiune, această revenire a copiilor din afara granițelor țării nu este egală asupra tuturor județelor țării.
Andreea Daraban: Din cercetările pe care le-ați făcut până în prezent, se constată o revenire mai intensă în zona Moldovei?
Antonina Bliorț: Da, e normal. Pentru că din zona Moldovei au fost foarte mulți copii care au plecat și foarte mulți părinți care au plecat și atunci e acesta un alt fenomen, nu e doar o reîntoarcere. Pentru că ea înseamnă o revenire a unui copil care uneori a fost educat într-un alt sistem educațional, a cunoscut o altă cultură, are alte așteptări poate.
Andreea Daraban: Care sunt cele mai mari dificultăți cu care se confruntă elevii remigranți, după revenirea în sistemul de învățământ românesc?
Antonina Bliorț: Din datele pe care le avem până acum, pentru că de la finalul lunii aprilie, când am identificat care este numărul elevilor remigranți, am identificat și școlile care au cel mai mare număr de elevi remigranți și ne-am adresat, în special, acestor școli, am identificat vreo 60 de unități de învățământ. Am primit nu 60 de răspunsuri, dar destule răspunsuri ca să putem, cumva, să avem niște concluzii de etapă. Au fost adresate chestionare, care au fost gândite de specialiștii din Institutul ”Alexandru Philippide”, către managerii școlilor, către diriginți, către profesorii de limba și literatura română și câteva către părinți. Ce ne-au spus nouă diriginții, directorii și profesorii de limba română? Că oricât am crede noi că acești copii, deși sunt cetățeni români și se întorc în țară, prin urmare știu limba română, prima barieră pe care ei o identifică este cea lingvistică. Pentru că ei știu limba română, dar nu discutăm întotdeauna despre o limba română de nivel academic. Este o limba română de nivel comunicațional, conversațional.
Andreea Daraban: Problema este și cum scriu în limba română, că de vorbit ei mai reușesc să vorbească, dar de scris este o problemă.
Antonina Bliorț: Discutăm despre conversație, comunicare, dar după aceea lucrurile se modifică, pentru că da, trebuie să scrie într-un anume ritm, poate anumiți termeni nu-i stăpânesc, iar după această componentă, care este cea lingvistică, există și o componentă de curriculum. Există aceste diferențe în plan european. Dacă ne gândim la planul european, discutăm despre omogenitate chiar, dar dacă ne raportăm la copii care vin din arii culturale mai îndepărtate, diferențele sunt și mai mari și atunci și efortul pe care ei trebuie să-l facă este mai mare. De asemenea, nu poate fi dată deoparte o anumită problematică ce ține, mai degrabă, de un nivel psihologic, social. Pentru că ei înțeleg, sunt poate cu așteptări diferite, vin dintr-o cultură care a avut niște repere pe care ei le-au urmărit și acum acestea poate s-au modificat și resimt această presiune a schimbării spațiului de domiciliu, a prietenilor. Sunt elemente importante, în special la vârsta adolescenței și aceste modificări sunt provocatoare și cei din școală le-au identificat ca fiind importante.
Andreea Daraban: Ce prevede legislația actuală în ceea ce îi privește pe acești copii? Ce se întâmplă cu ei când revin în școală? Înțeleg că nu revin neapărat la începutul anului școlar, ei pot reveni și pe parcursul anului școlar, la final de an școlar.
Antonina Bliorț: Da, ca în orice situație a unui copil care vine dintr-un alt spațiu, până în momentul în care documentele școlare sunt definitivate, până când se identifică nivelul de competență lingvistică, copilul este audient. Asta înseamnă că rezultatele școlare, pe care el le obține, nu sunt trecute în catalogul acela oficial, definitiv, ci într-un catalog provizoriu al profesorului. La momentul în care și partea aceasta, care ține de documente, dar și partea care ține de componenta lingvistică este cumva înțeleasă corect, atunci el poate deveni elev.
Andreea Daraban: Există grupe de acomodare care funcționează la nivelul unor școli. Cum funcționează, mai exact, aceste grupe de acomodare, prevăzute de legislație?
Antonina Bliorț: Prima dată avem nevoie de o solicitare a părintelui. De aceea, într-un fel, este acesta un bun mijloc de a prezenta existența acestor grupe de acomodare. Din întrebările noastre, am văzut că părinții din mediul rural au răspuns că sunt informați, știu. Nu întotdeauna cei din mediul urban au dat foarte mare importanță acestor posibilități, deși solicitările noastre dominant vin din mediul urban. După identificarea elevilor care își doresc să participe la aceste grupe, se pot organiza propriu-zis grupele. Pentru că noi avem puține solicitări, am organizat o singură grupă într-o unitate de învățământ. Ea a fost asociată cu Școala Gimnazială ”Alecu Russo”. Dacă ar fi mai multe solicitări, de exemplu, dintr-o singură școală sau dintr-o anumită zonă, să zicem, pentru zona Târgu Frumos sau pentru zona Hârlău, s-ar putea organiza astfel de grupe și acolo. Conform legislației, această grupă se poate organiza și în format hibrid. Deci am putea asocia și online un copil, dar experiența ne arată că impactul este mult mai mare atunci când activitatea se desfășoară față-înfață.
Andreea Daraban: Câți copii au mers în anul școlar trecut la o astfel de grupă de acomodare?
Antonina Bliorț: S-au înscris peste 12, probabil că au mers constant aproximativ 9. Și e foarte adevărat că, fiind puține solicitări, grupa este mixtă, cu vârste diferite și atunci nevoile lor sunt diferite. Dacă am avea, probabil, mai multe solicitări, am putea să le organizăm, cumva, mai aproape de nivelul lor de școlaritate, să îi organizăm în așa fel încât să se întâlnească cu copii cam de aceeași vârstă.
Andreea Daraban: Proiectul acesta, pe care l-ați lansat împreună cu Institutul de Lingvistică ”Alexandru Philippide” din Iași, intitulat ”Adaptarea socio-lingvistică la elevii români proveniți din străinătate”, propune un protocol de primire și însoțire socio-educativă a elevilor remigranți. Cum ar trebui să arate concret acest sprijin? Ce doriți să realizați în urma acestei cercetări?
Antonina Bliorț: Întrebarea este foarte bună pentru că, așa cum vedem și noi, am adresat chestionare diriginților, profesorilor de limba română, directorilor, dar, în realitate, dacă discutăm despre un copil de gimnaziu, cred că nu este suficientă implicarea profesorului de română, pentru că această competență de literație ar trebui dezvoltată în cadrul tuturor orelor, adresându-ne cumva tuturor profesorilor. Deci, și aici, ca și în cazul refugiaților, ca și în cazul, nu știu, al copiilor care vin din zona Ucrainei, este importantă implicarea întregului colectiv de cadre didactice. Pentru că, dacă la nivel preșcolar și primar avem educatorul sau învățătorul și dominanta, cumva, este apropierea de acest cadru didactic care acoperă majoritatea orelor, la gimnaziu și liceu, lucrurile sunt ușor diferite și competența de literație este importantă la toate obiectele. Propunem niște pași pe care să și-i asume întreaga comunitate educațională a unei școli, tocmai pentru că atenția față de acești elevi să fie mărită și, în felul acesta, ei să beneficieze de mai mult sprijin.
Andreea Daraban: Se va concretiza și într-un ghid de bune practici?
Antonina Bliorț: Da, asta ne dorim. Să vedem exact ce a funcționat. Avem și propuneri din partea profesorilor, cum cred ei că ar trebui să se desfășoare. Nu știm neapărat dacă toate aceste propuneri vor putea fi, să zicem, aplicate, dar sunt niște sugestii bune, pentru că ele pornesc de la experiența concretă a celui care s-a întâlnit cu diverse situații pe care le-a înțeles și ne transmite, să zicem, o reacție, un punct de vedere. Probabil că vom selecta acele modele care au funcționat, pentru că am constatat că mai toată școlile au fost atente la acest moment de primire al elevului, la momentul evaluării. E mai puțin atenție la progresul pe care elevul îl face și progresul este la fel de important. Școala aceasta ieșeană e o lume complicată, trebuie să recunoaștem. Avem nevoi diverse. Componenta socio-economică este accentuat semnificativă. Polarizarea aceasta între urban-rural este semnificativă. Nu putem spune că avem o populație rurală care nu este cu pondere mare. Dimpotrivă, județul Iași cred că este județul cu cea mai mare pondere a populației școlare rurale, ceea ce înseamnă niște provocări care țin de componenta aceasta socio-economică. Și în tot acest peisaj, care este complicat, avem și acest aspect pe care trebuie să-l urmărim cu atenție, respectiv fenomenul remigrării, iar școlile trebuie să facă față acestui moment de schimbare.
Varianta audio a interviului:
