#StareaEducației: (INTERVIU) Luciana Antoci, consilier de stat în Cancelaria Prim-Ministrului: „Succesul școlar nu se măsoară doar prin nota de la Evaluarea Națională sau Bacaluareat.”/„La fel de valoros este profesorul care reușește să ducă un elev de la nota 5 la nota 7 într-o școală vulnerabilă, precum și cel care lucrează cu elevi de performanță.”

Publicat de andreeadaraban, 24 iulie 2026, 19:07

Luciana Antoci consideră că asocierea succesului școlar exclusiv cu rezultatele la examenele naționale este o perspectivă limitată. În opinia sa, performanța unui elev trebuie privită în ansamblu și raportată la progresul realizat pe parcursul anilor de studiu. „Succesul școlar înseamnă învățare constantă, dezvoltarea pasiunilor și a competențelor necesare pentru viață, nu doar obținerea unor note mari la examene”, afirmă aceasta.

Potrivit consilierului de stat, școala trebuie să contribuie la dezvoltarea competențelor transversale precum gândire critică, autonomie, colaborare, inteligență emoțională, competențe digitale și implicare civică,  elemente esențiale indiferent de profesia aleasă ulterior.

În același timp, orientarea școlară și profesională are un rol decisiv. O consiliere adaptată fiecărui elev ar putea reduce inclusiv abandonul universitar, fenomen care, în anumite domenii, ajunge la aproximativ 40% dintre studenți.

 În locul unei evaluări bazate exclusiv pe examenele de final de ciclu, Luciana Antoci susține introducerea unei evaluări continue, care să urmărească evoluția fiecărui elev. „Evaluarea progresului are atât rol de diagnostic, pentru că identifică golurile de învățare, cât și rol prognostic, deoarece permite școlii să intervină și să adapteze procesul educațional.”

În prezent, Evaluarea Națională și Bacalaureatul constată nivelul de pregătire la finalul ciclului de studii, însă nu mai permit intervenții pentru recuperarea dificultăților de învățare.

Consilierul de stat pledează pentru dezvoltarea unui sistem bazat pe evaluări standardizate realizate pe parcursul școlarității și pe introducerea unor standarde unitare de evaluare, astfel încât aceeași notă să reflecte același nivel de competențe în orice școală din România.

Pe termen lung, spune aceasta, dacă standardele de evaluare vor fi aplicate consecvent, România ar putea chiar renunța la actualele examene naționale, iar promovarea între ciclurile de învățământ să se bazeze pe evaluarea longitudinală.

 Luciana Antoci subliniază că toate studiile internaționale arată influența majoră pe care mediul socio-economic o are asupra rezultatelor școlare. „România are un cadru social foarte polarizat, iar acest lucru generează diferențe mari între școli și între elevi.” În opinia sa, egalitatea de șanse poate fi asigurată doar prin politici bazate pe echitate, ceea ce presupune distribuirea diferențiată a resurselor în funcție de nevoile fiecărei comunități, nu în mod egal pentru toate unitățile de învățământ.

Totodată, performanța profesorilor ar trebui evaluată prin progresul elevilor și nu exclusiv prin rezultatele absolute obținute la examene. „La fel de valoros este profesorul care reușește să ducă un elev de la nota 5 la nota 7 într-o școală vulnerabilă, precum cel care lucrează cu elevi de performanță.”

 Consilierul de stat admite că examenele influențează puternic activitatea din școli. „În educație se învață ceea ce se evaluează. Dacă accentul cade pe examen, atunci și profesorii și elevii își concentrează atenția asupra disciplinelor evaluate.” În opinia sa, soluția nu este introducerea unui număr mai mare de examene, ci schimbarea modului de evaluare și valorizarea progresului constant al elevilor.

Referindu-se la noul model de admitere la liceu prevăzut de Legea învățământului preuniversitar, Luciana Antoci apreciază pozitiv posibilitatea ca liceele să organizeze un examen suplimentar pentru ocuparea a cel mult jumătate dintre locurile disponibile.

Consilierul de stat consideră că măsura permite o mai bună potrivire între profilul elevului și specificul liceului. „Este firesc ca o școală să poată verifica și alte competențe relevante pentru profilul pe care îl oferă.” În cazul liceelor vocaționale sau sportive, o astfel de selecție este justificată, iar în cazul altor profiluri evaluarea nu trebuie să însemne neapărat încă un examen scris. Luciana Antoci sugerează că liceele ar putea utiliza și alte instrumente de selecție, precum interviul, scrisoarea de intenție sau alte forme de evaluare care să reducă presiunea asupra elevilor. Ea subliniază însă că aplicarea acestei prevederi depinde de apariția legislației secundare, care trebuie să stabilească regulile concrete de organizare.

Consilierul de stat susține introducerea efectivă a portofoliului educațional al elevului, instrument prevăzut și în actuala lege, dar niciodată implementat. Acesta ar trebui să reflecte dezvoltarea competențelor și evoluția elevului pe întreaga durată a școlarității și să reprezinte un criteriu important în tranziția dintre ciclurile de învățământ.

 Un alt subiect abordat în interviu a fost organizarea viitoarelor concursuri pentru ocuparea funcțiilor de director. Luciana Antoci consideră că succesul unei școli depinde în mare măsură de calitatea managementului. „Directorul nu mai poate fi doar un administrator. El trebuie să fie, înainte de toate, un lider educațional.” Acesta trebuie să stabilească direcția de dezvoltare a școlii, să gestioneze resursele umane și materiale, să dezvolte proiecte educaționale și să construiască relații solide cu întreaga comunitate.

În plus, consilierul de stat susține că directorii ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la recrutarea profesorilor, fără eliminarea concursului național de titularizare. Potrivit acesteia, un astfel de sistem ar permite o mai bună compatibilizare între profilul școlii și profilul cadrului didactic și ar contribui la stabilitatea echipelor din unitățile de învățământ.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: S-au încheiat examenele naționale, despre care vorbim și la care ne raportăm mereu atunci când aducem în discuție succesul școlar. Cel mai adesea, în spațiul public, succesul școlar este asociat cu notele de la Evaluarea Națională și de la Bacalaureat. În fiecare an, fie ne minunăm de reușitele unor copii, lăudăm vârfurile,  fie ne îngrijorăm și ne întristăm pentru copiii care nu ajung să aibă o medie de trecere. Facem topuri, analizăm statistici. Într-un comentariu recent, postat pe pagina dumneavoastră de Facebook, spuneați că această perspectivă, și anume  asocierea notelor de la examenele naționale cu succesul școlar este limitată. Deci, ce înseamnă succesul școlar până la urmă?

Luciana Antoci: Este adevărat că, în accepțiunea generală, succesul școlar se măsoară în rezultatele obținute la Evaluarea Națională și Bacalaureat, din cauza faptului că acestea sunt singurele evaluări externe pe care le desfășurăm în sistemul de educație din România. Și, cumva, ele devin mai relevante decât alte forme de evaluare, iar greutatea notelor obținute aici, dincolo de miza pe care ele o au, atrage atenția și, evident, ies foarte multe opinii în spațiul public cu prilejul publicării acestor rezultate. Însă, din punctul meu de vedere, succesul școlar înseamnă mult mai mult decât atât. În primul rând, succesul școlar ar trebui măsurat în învățarea constantă la toate disciplinele de studiu și, când spun asta, nu mă gândesc la o încărcare care îi sufocă pe elevi din perspectiva materiilor foarte, foarte consistente, foarte dense, ci mă gândesc la ancore în realitate pe care ei și le pot consolida de-a lungul anilor de studiu și la descoperirea unor pasiuni, a unor inclinații, a unor curiozități care, ulterior, se pot transforma chiar într-o profesie, într-o carieră. Pe de altă parte, însă, succesul în școală, succesul educațional, înseamnă și o foarte bună ghidare în ceea ce privește parcursul educațional și profesional ulterior. O consiliere, o orientare școlară și profesională corectă, adaptată la particularitățile fiecărui elev, poate asigura succesul școlar. Și, din această perspectivă, cred că am reduce, semnificativ, pe o treaptă superioară și indicatorii de abandon școlar din universități, care, pe anumite specializări, ating chiar 40% dintre studenții care intră și treptat, în primul an, în al doilea an, sau chiar înaintea examenului de diplomă, abandonează, fie migrând către alte specializări, fie renunțând pur și simplu la pregătirea academică și integrându-se pe piața muncii fără o specializare aprofundată în acest sens. Nu în ultimul rând, cred că succesul școlar ar trebui să însemne chiar mai mult decât atât, și anume dezvoltarea competențelor transversale, care sunt, de fapt, competențele de care avem nevoie în toate joburile, dar și în viața curentă. Și mă gândesc aici la toate cele trei categorii, așa cum le definește Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, respectiv la competențele personale, care țin de gândire critică, de autonomie, la competențele care au ancore sociale, lucru în echipă, inteligență emoțională, empatie, dar și la competențele care sunt mai degrabă de ordin profesional, și anume competențe de digitalizare, deci capacitatea de a utiliza device-uri, sau pregătirea pe componenta de implicare civică, cunoașterea legislației specifice domeniului în care ne pregătim sau legislației generale. Cu alte cuvinte, toate aceste elemente asigură o dezvoltare complexă și completă a unui elev,  iar succesul real depinde de toate aceste componente, nu doar de notele obținute la evaluările naționale. Și aș mai completa aici un lucru, o școală de succes ar trebui să asigure copiilor toate aceste componente, plus componenta de control al trasabilității absolvenților. În Finlanda, de pildă, există un registru național care cuprinde, sau asociază mai degrabă, CNP-ul tuturor elevilor, unitățile de învățământ preuniversitar, facultățile….

Andreea Daraban: Se urmărește parcursul copilului de la grădiniță până se angajează.

Luciana Antoci: Pînă întră pe piața muncii, dar și ulterior. Pentru că există o evidență clară a parcursului profesional, inclusiv a intrării în intervale de șomaj sau de, eu știu, lipsă de angajabilitate. Și în felul acesta se poate ușor evalua eficiența sistemului educațional.

Andreea Daraban: Spuneați că adevărata performanță ar trebui măsurată și prin progresul fiecărui elev.

Luciana Antoci: Categoric, da.

Andreea Daraban: De ce o astfel de evaluare a progresului unui copil și de ce este mult mai relevantă decât o notă obținută la un examen?

Luciana Antoci: În primul rând e mai relevant pentru că progresul înseamnă evaluare de etapă, care pe de-o parte are rol diagnostic, în sensul în care punctează foarte clar golurile în învățare pe care le-a acumulat un elev. În al doilea rând, are rol prognostic, în sensul în care permite școlii să adapteze programul de pregătire în așa fel încât să acopere aceste goluri. Din păcate, evaluările naționale, ca evaluări externe, sunt evaluări de final de ciclu. Constatăm goluri, dar din păcate nu mai putem interveni reparator acolo. Da, evaluări de etapă se fac în toate școlile din România, chiar dacă nu se fac pe principiul evaluărilor externe, cu subiecte unice pentru toți elevii dintr-o școală sau dintr-un județ, ori din întreg sistemul de educație. Însă evaluări se fac. Întrebarea este dacă sunt corelate datele și dacă rezultatele acestor evaluări pot reflecta progresul, regresul sau stagnarea unui elev în ceea ce privește dezvoltarea pe o anumită componentă educațională. Niște evaluări de etapă sunt, de pildă, simulările care pregătesc examenele naționale, tocmai în sensul acesta al avertizării asupra unor goluri în învățare.

Andreea Daraban: Asta se întâmplă doar în anii terminali.

Luciana Antoci: În anii terminali, este adevărat, și doar pentru disciplinele care fac obiectele evaluărilor în cadrul examenelor naționale. Dar eu insist spunând că toate disciplinele sunt importante, pentru că ele asigură o dezvoltare completă și complexă a elevilor.

Andreea Daraban: Cât de mult influențează mediul social, economic și comunitatea din care provine un copil rezultatele la examene? Și cum ar trebui interpretate aceste diferențe?

Luciana Antoci: Toate studiile din teoriile educației arată că mediul social, socioeconomic în care este situată școala și în care trăiește familia influențează în mod hotărător parcursul educațional al unui elev. Și asta nu se întâmplă doar în România, se întâmplă peste tot în lume. Ceea ce are particular România este un cadru social fragmentat, polarizat, cu foarte multe contraste pe care dacă suntem onești le recunoaștem.

Andreea Daraban: Și de aici și decalajele foarte mari care apar, mai ales între urban și rural.

Luciana Antoci: Exact. Și provocările în a asigura egalitate de șanse tuturor elevilor, copiilor în general. Se poate atinge acest obiectiv al asigurării egalității de șanse prin măsuri care să aibă la bază principiul echității, în sensul în care nu distribui resursele financiare, materiale, umane, în mod egal către toate unitățile de învățământ, ci le distribui în funcție de specificul și nevoile fiecăruia împarte. Întrebarea este cum măsurăm aceste nevoi și cine își asumă această distribuire care pare să fie, de fapt, inegală, dar este echitabilă și în felul acesta reușim să sprijinim.

Andreea Daraban: Dar cum îi motivăm pe profesorii foarte buni să meargă, de exemplu, într-un sat din județul Vaslui?

Luciana Antoci: Măsurând progresul în învățare a elevilor. Este mult mai ușor să ajuți un elev să crească două puncte la Limba română, de exemplu,  vorbesc despre disciplina pe care o predau eu, într-o școală care e situată într-un mediu vulnerabil, luând un elev de la nota 5 și crescându-l până la nota 7, decât mergând într-o școală performantă, unde elevii oricum sunt foarte bine pregătiți și unde progresul în învățare se achiziționează greu pe un segment de înaltă performanță. Și vreau să insist aici asupra unui lucru. La fel de buni sunt și profesorii care reușesc să asigure progres pe intervalul de la baza ierarhiei, pentru că ei se confruntă cu un spectru complet diferit de probleme, după cum foarte buni sunt și cei care fac înaltă performanță Cred că aici trebuie închisă o discuție privitoare la profesori buni, profesori mai puțin buni. Toți sunt buni atâta vreme cât reușesc să îi conducă pe elevi până la atingerea potențialului maxim în dezvoltare, prin educație și prin învățare.

Andreea Daraban: Credeți că presiunea foarte mare pusă pe rezultatele examenelor schimbă modul în care profesorii predau și modul în care elevii învață?

Luciana Antoci: Categoric, da. Un principiu esențial în educație este acela că se învață ceea ce se evaluează. Și dacă se evaluează prin examen, cu atât mai mult atenția va fi concentrată pe aceste discipline.

Andreea Daraban: Credeți că mai multe examene ar stimula mai mult învățarea?

 Luciana Antoci: Nu. Eu cred că învățarea ar fi stimulată dacă ar conta evaluarea longitudinală. Și aici ajungem la pasul extrem de important care s-a făcut în sistemul de educație din România în aceste săptămâni, când au fost puse în dezbatere publică standardele de evaluare. Pentru că trebuie, în sfârșit, să ajungem ca în toate școlile din România nota 7 să reprezinte aceleași competențe pentru fiecare elev dintr-un anumit nivel de studiu. Și din perspectiva aceasta, cred că o foarte bună aplicare a acestor standarde și dacă suntem realiști, vom înțelege că avem nevoie de timp. Într-un orizont de câțiva ani se vor fi acomodat și profesorii și elevii și părinții și echipele manageriale cu acest mod de lucru. Dar atunci când se vor fi așezat lucrurile și toată lumea înțelege ce înseamnă standarde de notare și care este valoarea fiecarei note în parte, vom putea chiar să renunțăm la evaluările externe organizate acum ca examene naționale și să conteze, în trecerea de la o etapă de școlaritate la alta, de la un ciclu la celălalt, evaluarea longitudinală care are aceeași greutate prin note în toate școlile din sistemul de educație din România. În asta cred cu tărie.

Andreea Daraban: Asta ar însemna o serie de teste standardizate pe parcursul întregului gimnaziu, de exemplu, pentru a putea merge mai departe la liceu, nu?

Luciana Antoci: Categoric, da. Se pot face și administra astfel de teste standardizate. Ele pot fi administrate la nivel sistemic, așa cum se întâmplă în mai multe state cu sisteme educaționale dezvoltate, dar pot fi generate și la nivel de județ, la nivel de unitate de învățământ. Totul este să înțelegem că nu putem îmbunătăți ceea ce nu măsurăm și că datele sau managementul bazat pe date este esențial în orice domeniu de activitate.

Andreea Daraban: Pentru că tot am vorbit despre selecția elevilor la liceu, despre admitere, potrivit legii învățământului preuniversitar, elevii care intră în acest an în clasa a VIII-a vor putea să susțină, pe lângă Evaluarea Națională, și un examen suplimentar de admitere la liceu. Vorbim însă despre un examen facultativ, îl dă cine dorește. De asemenea,  liceele, la rândul lor, nu sunt obligate să desfășoare acest examen. În cazul în care aleg totuși să o facă, unitățile de învățământ pot scoate la concurs, potrivit legii, doar 50% din totalul locurilor disponibile. Cum vedeți această prevedere legislativă? Înțeleg că acest examen va putea cuprinde maximum două probe aferente profilului sau specializării, iar subiectele la rândul lor vor fi standardizate și elaborate la nivel național.

Luciana Antoci: Este o măsură de flexibilizare a sistemului.

Andreea Daraban:  O vedeți ca pe o măsură bună?

Luciana Antoci: Da, și ca pe o măsură foarte, foarte bună, în sensul în care unitățile de învățământ liceal, așa cum știți, au specializări foarte diverse. Și ca să poți să-i aduci aproape de școala ta pe elevii care își doresc să urmeze acele specializări, e firesc să le verifici și aceste competențe. Imaginați-vă că vorbim despre elevii care intră, de pildă, în învățământul artistic. În mod natural, ei nu își dovedesc competențele artistice doar prin examenul de Evaluare Națională pe care îl susțin la Limba română și Matematică. E drept, trec prin niște probe aptitudinale și acum. Dar această formulă de evaluare, la care faceți referire, face în așa fel încât să fie creat contextul în care se întâlnește profilul școlii cu profilul elevului, context din care rezultă practic un beneficiu reciproc. Școala reușește să-și selecteze elevii adecvați, potriviți, echipați cu acele competențe care sunt consonante cu specificul ei, după cum, la rândul lui, elevul  intră pe un culoar care îi asigură mai degrabă succesul decât dacă n-ar trece prin acest filtru de specialitate.

Andreea Daraban: Oare nu este un stres în plus pentru un elev care termină clasa a VIII-a să susțină două astfel de examene, unul de Evaluare Națională și unul de admitere?

Luciana Antoci: Orice evaluare constituie un stres în plus, dar eu cred că în România, punem prea mare presiune pe umerii elevilor care văd în orice formă de evaluare o sursă de stres și de tensiune. Am văzut cum funcționează, de pildă, școlile internaționale sau cele care au curiculum internațional. Acolo evaluările se fac la tot pasul. Două, trei, patru teste susțin elevii în fiecare zi fără a resimți presiunea acestor evaluări. Ele sunt integrate natural în programul de învățare. Notele nu sunt considerate ca niște sentințe. Greșeala este acceptată ca sursă de învățare și de creștere. Ei înțeleg foarte bine logica aceasta de educație și asta trebuie să facem în școlile din România.

Andreea Daraban: Și totuși, în alte state selecția  elevilor pentru liceu nu este atât de presantă ca la noi.

Luciana Antoci: Pentru că se privilegiază ce spuneam mai devreme, evaluarea longitudinală.

Andreea Daraban: Se face un dosar al copilului care este analizat.

 Luciana Antoci: Da, un portofoliu al elevului care și acum există în legea educației, după cum a fost și în legea veche, dar nu s-a pus în practică niciodată. Eu cred foarte mult în acest instrument de măsurare a competențelor și practic de creionare  a profilului elevului prin instrumente care sunt validate științific, în așa fel încât portofoliul chiar să reprezinte un întreg al potențialului elevului și un instrument în baza căruia să poată trece mai departe în etape succesive de școlaritate.

Andreea Daraban: Pe de altă parte, cum pot fi realizate ierarhii corecte pe baza unor evaluări diferite? Dacă la Evaluarea Națională se dă Matematică și Română pentru toată lumea, un liceu poate alege alte probe pentru a-și ocupa cele 50% din locurile puse la dispoziție. Vorbim despre două evaluări care nu sunt similare. Adică ai să ai în același liceu elevi intrați pe baza acestei admiteri, dar și elevi intrați pe baza Evaluării Naționale. Ar fi o ierarhie corectă?

Luciana Antoci: Aici trebuie să apară și legislația subsecventă, pentru că doar prevederile din Legea educației naționale nu sunt suficiente. Pentru că vorbim despre ponderea pe care o are Evaluarea Națională. Toți elevii dau Evaluarea Națională. Deci să ne înțelegem, nu sunt unii care dau examenul național și alții care dau doar examen de admitere. Toți susțin Evaluarea Națională și în mod suplimentar cei care vor să meargă către anumite licee pot susține probe care sunt consonante cu profilul liceelor respective. Și cu alte cuvinte, dacă vreau să urmez un liceu sportiv, nu mai susțin încă o dată probe de română și de matematică. Voi merge strict pe probele care evaluează aceste competențe sportive.

Andreea Daraban: Dar dacă vreau profil Mate-Info, voi da Matematică și Informatică?

Luciana Antoci: Nu voi da Matematică și Informatică. Pot să aleg ca director și consiliu de administrație al unui astfel de liceu un interviu, o scrisoare de intenție. Sunt atâtea forme de evaluare care nu pun presiune pe copii, care nu înseamnă să treacă, din nou, prin emoțiile unui examen, cum este acela al Evaluării Naționale, ci dimpotrivă o deschidere către o formă de comunicare instituțională care nu pune presiune, dar care aduce date foarte relevante decidenților în selecția copiilor cu care urmează să lucreze acolo. Eu nu văd decât partea bună în toate aceste prevederi, dar e adevărat. E nevoie să apară și o legislație subsecventă, care să fie clarificatoare și să înțelegem cu toții că e în avantajul nostru, până la urmă, chiar să vedem dacă ne potrivim sau nu cu un astfel de profil, pentru că s-ar putea ca un astfel de filtru să-l ajute pe un elev să constate că nu este  bun pentru matematică-informatică și că de fapt aptitudinile lui sunt, mai de curând,  către zona de științe umaniste sau științe sociale, iar o bună ghidare de la bun început evită eșecuri ulterioare.

Andreea Daraban: Au fost voci care au spus că Evaluarea Națională, ar fi mai relevantă dacă ar fi date examene la discipline de profil. Ar fi aceasta o variantă pentru a renunța la încă un examen de admitere?

Luciana Antoci: Eu cred că este prea devreme să ne ducem strict către disciplinele aferente profilurilor pentru că, până la urmă, Evaluarea Națională este un examen de final de ciclu, de gimnaziu, nu de început de ciclu liceal. Deci, noi trebuie să evaluăm, prin disciplinele de la final de gimnaziu, competențele de comunicare, competențe de raționament științific, care se regăsesc foarte bine pe disciplina Matematică. Practic, consider că ar fi prea devreme în ruta de școlaritate să evaluăm informatică la final de clasa a VIII-a. Păi sunt școli, și nu puține, care nu predau nicio oră de Informatică la ciclul gimnazial și totuși elevii vor să meargă la Informatică mai departe, neavând în programă Informatica ar trebui să fie evaluați cum?  Și atunci e o așezare, până la urmă, care ia în calcul mai multe considerente și pregătirea generală a elevilor, dar și perspectivele care trebuie deschise pentru ei în anii ulteriori, în care, în liceu, într-adevăr, se merge pe o aprofundare în specialitate.

Andreea Daraban: Spuneați că nu există o metodologie pentru acest examen suplimentar de admitere.  Când vor fi anunțate școlile dacă au posibilitatea să aleagă din toamnă acest examen, când vor fi anunțați elevii, părinții?

Luciana Antoci:  Ar trebui să se întâmple o popularizare și, evident, o clarificare prin legislație secundară, cu un an înainte de susținerea acestui examen.

Andreea Daraban: Vorbeam despre succesul școlar. Oare performanța unei școli nu are legătură și cu managementul acelei instituții?

Luciana Antoci: Are o legătură foarte strânsă cu managementul acelei instituții. Dacă mă întrebați pe mine, managementul școlii este esențial, iar rolul echipei manageriale din școală, director, director adjunct, consiliu de administrație, devine hotărător. Pentru că vorbim despre o schimbare de profil al managerului odată cu schimbarea spectrului de așteptări, de exigențe pe care mediul social l-a configurat în relație cu unitățile de învățământ. Directorul de școală nu mai poate fi doar un administrator. Directorul de școală trebuie să fie, în primul rând, un lider educațional, în sensul în care stabilește programele de dezvoltare instituțională  și direcția de evoluție a școlii pentru cei patru ani în care are mandat. Pe de altă parte, stabilește programele de curriculum opțional, proiectele educaționale în care intră școala și, evident, analizează rezultatele și riscurile, adaptând procesul la acești indicatori de fiecare dată. Deci, pe de o parte, este lider educațional, pe de altă parte este manager. Asta înseamnă că trebuie să gestioneze resurse, resurse umane și în foarte multe școli din lume directorii, cu tot staful pe care îl au în echipa de management, își selectează profesorii cu care lucrează. A fost un astfel de experiment și în sistemul de educație din România. În anii 2000, pe o listă destul de consistentă de școli reprezentative, s-a organizat concurs de ocupare a posturilor direct în școala. Dar, în același timp, sigur, directorul gestionează și resurse materiale, dotări, reparații, proiecte de sponsorizare, după cum gestionează tot ceea ce înseamnă, practic, relația dintre instituție și comunitate. Adică este un lider de dialog cu comunitatea.

Andreea Daraban: Și profilul fiind atât de complex, oare nu ar putea directorul să-și aleagă singur echipa? Nu ar fi mai benefic?

Luciana Antoci:  Eu pledez pentru asta și știți că a fost o dezbatere în ultimele zile, pornind tocmai de la această propunere pe care o am făcut-o. Nu e o propunere legislativă. Este o opinie personală pe care o am, ca om care lucrează în lumea școlii de trei decenii. Ar trebui ca directorii să aibă un interval de decizie în ceea ce privește recrutarea resursei umane. Și o spun nuanțând. În primul rând, din prisma faptului că o astfel de decizie, la nivel de sistem, i-ar sprijini pe profesori. Pentru că am multiplica rutele de intrare în sistem. N-ar mai exista doar examenul de titularizare, care e, de fapt, concurs de ocupare a posturilor, așa cum îl cunoaștem cu toții.

Andreea Daraban: Așadar, să nu se renunțe la titularizare.

Luciana Antoci: Să nu se renunțe la titularizare. Ea trebuie să rămână, mai ales pentru acele școli care nu își pot constitui singure norme. Sunt școli care au fragmente de norme, pe anumite discipline. Și acolo nu poți să scoți la concurs fragment de normă. Ori, lucrul acesta poate să-l suplinească inspectoratul școlar prin constituirea de norme la nivelul mai multor unități de învățământ și organizarea concursului național pentru ocuparea posturilor didactice. Deci, nu exclude nimeni această posibilitate, această șansă a profesorilor de a intra în sistem prin titularizare. Pe de altă parte, însă, sunt școli care au specificul lor și care își doresc să atragă o resursă umană care este pregătită, să spun, mai mult pe zona de proiecte educaționale sau de competențe digitale, sau de, nu știu, învățământ simultan. Trebuie să dăm posibilitatea consiliilor de administrație și directorilor să își atragă resursa umană potrivită. Pentru că în felul acesta se întâlnesc profilul școlii cu profilul profesorului și este într-un dublu avantaj acest mod de a te fixa pe post. Și în plus, cred că ar fi mai fideli față de școală profesorii care au ales și au fost aleși de către școală. Pentru că s-ar regăsi acolo și cred că ar putea să-și construiască și să-și consolideze niște culoare profesionale mult mai solide.

Andreea Daraban: S-a stabilit când vor fi organizate concursurile pentru directorii de școli?  Metodologia știu că a fost publicată.

Luciana Antoci: Metodologia a fost publicată săptămânile trecute. A apărut de altfel în Monitorul oficial. Calendarul organizării unor astfel de concursuri încă nu a apărut. Menționez faptul că în ianuarie a expirat mandatul celor mai mulți dintre directorii care l-au câștigat în 2022, prin prima etapă de concurs. Ulterior, s-au mai adăugat câteva alte categorii de directori care au dobândit acest mandat la câteva luni distanță. Cert este că, în acest moment, toți directorii de școli din unitățile de învățământ public din România sunt ocupanți de post prin detașare în interesul învățământului și că da, se impune organizarea unui astfel de concurs,  care, din experiența pe care eu o am, pentru că am organizat  trei  serii de concurs pentru ocuparea posturilorde directori, nu interferează cu politicul, oferă un context de evaluare foarte solid, foarte serios a competențelor manageriale pentru cei care își doresc să preia pozițiile de director și directorii adjuncți din școli. De altfel și prin noua metodologie, se regăsesc în comisia de evaluare la interviu, de pildă, reprezentanți ai unității de învățământ, reprezentanți ai autorității publice locale, reprezentanți ai instituțiilor de HR, evident, ai inspectoratului școlar și ca observatori, reprezentanții ai sindicatelor, cadrelor didactice.  Deci, din această perspectivă, eu trebuie să vă spun că la organizarea concursului din 2022, nimeni nu a reclamat faptul că ar fi vreo interferență politică. Mă surprinde să aud acum că e politizată numirea directorilor, pentru că atunci toate vocile implicate au avut contextul să reclame dacă ar fi sesizat vreo astfel de ingerință, ceea ce nu s-a întâmplat.

Andreea Daraban: Având în vedere incertitudinea politică în care ne aflăm, credeți că vor putea fi organizate, în toamna acestui an, aceste concursuri de ocuparea a posturilor de  directori?

Luciana Antoci: Se pot organiza în toamnă. Dacă vor fi clarificări din această perspectivă, dat chiar și fără astfel de limpeziri de ordin politic, se pot organiza aceste concursuri, pentru că vorbim despre o zonă administrativă care trebuie să fie așezată și pentru care avem cadrul normativ. Din punctul acesta de vedere nu văd niciun obstacol în organizarea acestor concursuri.

Andreea Daraban: În afară de modul de selecție, se schimbă și ceea ce poate face, efectiv, un director de școală sau atribuțiile rămân, în esență, aceleași și potrivit metodologiei noii?

Luciana Antoci:  Fișa cadru este, în principiu, aceeași, dar sigur că profilul școlilor este schimbat de la un an la altul, după cum este și profilul elevilor pe care îi avem în bănci și lista de riscuri în ceea ce privește urmarea unui parcurs educațional coerent. Ne referim aici la toate datele care vin din diverse studii de cercetare, care evidențiază probleme în ceea ce privește echilibrul emoțional al elevilor, sănătatea lor mentală, riscurile pe care le au în ceea ce privește consumul de substanțe interzise, expunerea pe un termen foarte mare de timp la device-uri electronice, probleme de sănătate fizică, sănătatea ochilor, sănătatea coloanei vertebrale, sănătatea alimentară și atunci, sigur, că toate aceste aspecte impactează succesul managerial și directorul trebuie să asume faptul că lucrează cu un spectru de probleme mult mai variat decât o făcea un director de acum patru, opt sau doisprezece ani.

Varianta audio a interviului: