#StareaEducației (INTERVIU) Delia Ambrosie, creatoarea comunității ”Română cu Delia”: ”Educația nu înseamnă memorare mecanică, ci înțelegere și acces egal.” Povestea profesoarei care a dus limba română din clasă în online

Publicat de andreeadaraban, 21 ianuarie 2026, 09:33

Cu peste 14 ani de experiență la catedră, Delia Ambrosie este unul dintre profesorii de limba și literatura română care au ales un drum diferit, fără a se îndepărta însă de vocația educațională. Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ea și-a început cariera chiar la colegiul unde a fost elevă, Colegiul „Richard Wurmbrand” din Iași, predând atât la gimnaziu, cât și la liceu, fiind și dirigintă.

După 14 ani de activitate, Delia Ambrosie a hotărât să se retragă oficial de la catedră, din dorința de a fi mai aproape de familie și de copiii săi.

Această decizie nu a însemnat însă renunțarea la educație. Activitatea sa s-a mutat în mediul online, unde a construit treptat comunitatea „Română cu Delia”, un spațiu educațional dedicat elevilor care se pregătesc pentru Evaluarea Națională și Bacalaureat.

La început, lecțiile au fost gratuite și au pornit din dorința  de a oferi explicații clare, accesibile, pe înțelesul elevilor. Delia Ambrosie s-a concentrat, în special, pe operele canonice și pe exercițiile care ridică cele mai multe dificultăți, explicând concepte complexe într-un limbaj prietenos, fără a dilua rigoarea materiei.

Succesul nu a întârziat să apară. Comunitatea a crescut, prin recomandări și feedback pozitiv din partea elevilor care au trecut cu bine examenele. Astăzi, „Română cu Delia” numără câteva mii de membri, în special pe Facebook, iar activitatea s-a extins și pe alte platforme sociale.

Nevoia de conținut mai structurat a determinat-o pe Delia Ambrosie să își aducă experiența și în format scris. Astfel au apărut volumele „Gramatica explicată #diferit” și „Expert la BAC”, două cărți apreciate pentru stilul clar, apropiat de elev.

Visul ei este dezvoltarea unei platforme accesibile tuturor copiilor care își doresc educație de calitate, indiferent de posibilitățile financiare.

Redăm mai jos interviul integral:

Andreea Daraban: Cum a început cariera dumneavoastră de profesor de limba română? Ați finalizat studiile la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași,  Facultatea de Litere.

 Delia Ambrosie: Așa este. După trei ani de studii în sistem Bologna, am fost chemată chiar la școala unde am fost elevă, la Colegiul ”Richard Wurmbrand” din Iași, să fiu profesoară de limba și literatura română. Am început în primul an cu o clasă. Mai apoi, din al doilea an, am preluat și clase de gimnaziu și de liceu și am fost și dirigintă, o experiență memorabilă, de altfel.

Andreea Daraban: Ce v-a determinat să renunțați la catedră?

Delia Ambrosie: Am renunțat la catedră, în mod oficial, după 14 ani de activitate. În timp mi-am luat și examenele specifice, pentru că, așa cum se știe, fără Definitivat în învățământ nu se poate. Însă, pentru că au apărut copiii în viața mea, mi-am dat seama că e foarte greu pentru mine să îmbin frumos, armonios, perfect, pentru că sunt o idealistă, să îmbin viața de familie, creșterea copiilor și partea de carieră.

Andreea Daraban: Așadar, ați renunțat la catedră, dar ați început să construiți această comunitate online ”Română cu Delia”, pe rețelele sociale.

Delia Ambrosie: Așa este, am postat puțin câte puțin, am filmat o parte dintre lecțiile pe care le vedeam eu, parte din această experiență de învățare pentru bacalaureat.  Așa am început, cu examenul de bacalaureat, pentru că am avut câteva exemple clare de elevi care au învățat foarte bine, prin explicații audio sau video. M-am concentrat, mai ales, pe textele care sunt vizate la examenul de bacalaureat, operele autorilor canonici, pe care le-am explicat în cuvinte mai simple, accesibile astfel încât elevul întâi să înțeleagă ceea ce are mai apoi de reprodus, într-o formă poate mecanică sau poate greoaie, spunem noi formă literară, academică, dar care de multe ori sperie pe elev. De exemplu, am lucrat pe o lecție precum comentarea unei figuri de stil. Elevii sunt aruncați în oceanul expresivității și ei trebuie să interpreteze un text la prima vedere, fără să aibă la clasă suficient exercițiu, nu pentru că profesorii ar fi rău intenționați, ci pentru că nu este suficient timp ca fiecare să își expună punctul de vedere și modul în care înțelege un text la prima vedere. Așadar, am mers și pe partea aceasta de formulări, de mod în care putem să sondăm un text la prima vedere, ca mai apoi să putem să îl interpretăm, fie că e un text liric, fie epic sau dramatic.

Andreea Daraban: Ați avut succes? Erau vizualizări? Aveați interacțiuni cu utilizatorii? Cum a crescut această comunitate și câți membri numără în prezent?

Delia Ambrosie: Am câteva mii de membri în prezent în comunitate. Mă refer la cei de pe Facebook. Pe Instagram, cred că sunt mai puțini. Am intrat și pe TikTok, dar cred că trebuie să ajung eu la zi cu tehnologia ca să livrez material și conținut autentic. Această comunitate a crescut în timp pentru valoarea pe care au văzut-o în unele materiale pe care le-au urmărit și m-am bucurat foarte mult de acel review, cum găsim noi pe Facebook, din partea copiilor care au dat examenul de Evaluarea Națională sau de Bacalaureat. Așa am înțeles că ceea ce fac este bine, că sunt pe drumul cel bun și că pot oferi valoare comunității în care mă aflu. Continui acest proces și cred că l-am materializat și prin partea aceasta de scrieri, pentru că nu era suficient, la un moment dat, volumul pe care-l ofeream cu privire la informațiile filmate. Am decis să merg și pe partea aceasta de a livra conținut scris, pentru că acesta poate să ajungă în format finit oriunde în țară și chiar peste hotare și așa m-am gândit că ceea ce exprim și filmez în acest limbaj, să-i spunem prietenesc, dacă-i spun colocvial deja, poate, mă dezic de meseria mea de profesoară de limba și literatura română.  Și am pus în prima carte pe care am scris-o, ”Gramatica explicată #diferit”, acel limbaj pe care copilul îl înțelege. Cartea, de fapt, este un dialog cu destinatarul meu pe care îl și vizualizam când scriam, pentru că nu mi-am dorit să explic și să replic termenii academici, sofisticați, sobri, ci am vrut să cobor la înțelegerea copilului, nicidecum să schimb gramatica, nici nu avem cum modifica subiectul, predicatul, atributul, complementul. Ele rămân aceleași, indiferent cât de jucăuș le-am prezenta.

Andreea Daraban: Sunteți autoarea a două astfel de culegeri, cu teste de antrenament, ambele cu un alt fel de limbaj decât întâlnim în culegerile obișnuite.

Delia Ambrosie: Da, am simțit aceasta și am primit, de fapt, chiar de la copii, un astfel de feedback, care a fost pentru mine o încurajare.

Andreea Daraban: Apropo de aceste examene, respectiv Evaluarea Națională, Bacaluareat. Am vorbit cu profesori de limba și literatura română care spuneau că poate fi luat bacalaureatul fără să fi citit o carte.

Delia Ambrosie: Da, ați auzit bine și cred că pot spune că e, din păcate, valabil și se întâmplă în România, s-a întâmplat și până acum. Și asta pentru că, în opinia mea, examenul de bacalaureat vine cu un format care comportă avantaje, dar și dezavantaje. Actualul format al bacalaureatului vizează componenta aceasta de înțelegere a unui text la prima vedere. Cu asta și începe subiectul I, apoi vizează competența elevului de a redacta un eseu argumentativ, în care să justifice o anumită opinie, să o susțină, prin exemple și argumente relevante. Și la partea a treia, examenul vizează înțelegerea anumitor opere din autori canonici sau necanonici, care, din păcate, se transformă într-o reproducere mecanică a unor informații, chiar cu acest risc sau cu această variantă de a nu citi efectiv cărțile.

Andreea Daraban: În ceea ce privește examenul de Evaluare Națională, cum vi se pare că este structurat? Stimulează, într-adevăr, creativitatea și gândirea critică?

Delia Ambrosie: Cred că examenul de Evaluare Națională are, iată, și avantaje și dezavantaje în formatul actual, așa cum am spus și despre examenul de bacalaureat. Și dacă e să compar cu modul în care am dat noi examenul de capacitate, cum se numea acum 20-25 de ani, cred că există un progres. Îmi amintesc că am avut de scris la examenul de capacitate despre particularitățile unei doine sau încadrarea textului într-o specie precum balada. Eu făceam acest lucru, olimpică fiind, învățând pe de rost comentariile, ceea ce cred eu că este un minus real, un dezavantaj real, pentru că, de fapt, elevul nu mai învață să-și exploreze abilitățile de analiză critică, de interpretare, de identificare cu anumite personaje, ci, efectiv, memorează un calup de informații. Cred că în formatul actual al Evaluării Naționale există o mai mare aplecare către analiza textului. Iată, vorbim despre text dat la prima vedere, de fapt două texte, unul literar și unul non-literar, cu itemi semi-obiectivi, care vizează înțelegerea și interpretarea textului.  O nouătate în ultimii ani a fost aceea a introducerii exercițiului referitor la asociarea cu o lectură, ceea ce cred eu că este un punct forte al actualului mod de evaluare a elevului, de ce? Pentru că limba și literatura română înseamnă lectură. Cred că asta ne lipsește nouă,  ca popor, lectura, lectura zilnică. Și cred că,  în acest format al Evaluării Națională actuale, există legătura cu lectura mult mai pronunțată decât era în trecut. Și de asemenea, găsim și o mai mare aplecare către creativitate, mai ales la partea a doua a examenului, care ține de scrierea unui text care solicită, deopotrivă, gândire critică și creativitate. Și aici elevul trebuie să aibă un bagaj clar de cunoștințe, de competențe și de asemenea să aibă creativitate în modul în care modelează logosul, îmbină cuvintele astfel încât să îmbrace răspunsul pe care îl dă în haină expresivă. Și totuși vreau să spun și un neajuns pe care îl văd eu cu privire la Evaluarea Națională.  Poate că formatul e mai bun, mai puțin bun, asta e o opinie personală, însă cred că pentru un copil de 14-15 ani să fie evaluat în două zile, la română și matematică exclusiv, să conteze 100% notele acestea două pentru intrarea într-un liceu bun, este copleșitor. E o presiune foarte mare pusă pe copil, pe familie care găsește tot felul de modalități de a-l susține prin n și n meditații. Copilul nu mai face față cu atâtea ore de la școală, de multe ori termină după șapte ore cursurile la școală, are și meditații. Este efectiv suprasolicitat și cred că e prea mult să ceri de la un copil, în două ore, în două examinări, să dea randament maxim.

Andreea Daraban: Dar chiar și așa, și la acest examen, despre care dumneavoastră spuneți că reușește, totuși, să cultive creativitatea, există un soi de șablonizare.

Delia Ambrosie: Așa este.  Din păcate, s-a ajuns la ideea aceasta că poti reuși prin a învăța șabloane.  Ți recunosc că se întâmplă asta de ceva timp, pentru că dacă elevul nu e orientat, nu e pasionat de română și matematică, ce variante are? Riscă atunci să intre la un liceu care nu i se potrivește. Și cred eu că aici sistemul are de îmbunătățit modul în care evaluează și trimite elevii la anumite licee. De ce? Pentru că o evaluare limitativă, la română și matematică, nu demonstrează capacitatea elevului, nu demonstrează competențele pe care le are holistic, pentru că vorbim de atâtea materii. Mai utilă ar fi o evaluare sau o admitere care vizează exact profilul pe care elevul îl vizează. E mult mai realistă o astfel de evaluare, decât generala evaluare la română și matematică și spun asta în calitate de profesoară de limba și literatura română.

Andreea Daraban: Revenind la comunitatea dumneavoastră, ”Română cu Delia”. În prezent oferiți și lecții gratuite?

Delia Ambrosie:  Ofer lecții gratuite, cele care sunt deja puse pe platforme precum Facebook și Instagram și câteva pe TikTok, dar cred că timpul nu îmi ajunge să mă concentrez mai mult pe filmarea acestor lecții video. De aceea, am ales varianta în care partea pe care n-am reușit să o redau prin lecții video, să fie în format scris. Îmi doresc, totuși, să aloc, în timp, mai multe momente pentru a filma lecții, pentru a veni în ajutorul celor care au nevoie să învețe și chiar am în vedere o platformă la care să aibă acces și elevii care poate nu își permit educație de calitate în România din diverse motive. Și atunci, cred că astfel de copii și nu numai merită acces la educație gratuită și de calitate. De aceea iau la meditații și copii din medii defavorizate, iar cei care doresc să se înscrie efectiv completează un formular de tip Google Docs și acolo acești copii sau părinții acestora pot scrie care este situația lor. Aleg în consecință câteva cazuri, în mod discret bineînțeles, nu spun în cadrul întâlnirilor care copii sunt cei care au obținut bursele, pentru că de fapt este vorba despre accesul egal la educație, pe care mi-l doresc ca obiectiv în România.

Varianta audio a interviului: