Remember Academician Valeriu D. Cotea

Publicat de petronelamihai, 6 iulie 2020, 08:38 / actualizat: 6 iulie 2020, 11:00

Academicianul Valeriu D. Cotea ar fi împlinit 90 de ani, la 11 mai 2016 !

Academia Română pregătea un eveniment omagial, pentru data de 11 mai 2016, atunci când omul de ştiinţă ar fi împlinit 90 de ani. Dar, la data de 21 aprilie 2016, academicianul Valeriu D. Cotea trecea în lumea fără dor.

Academicianul Valeriu D. Cotea s-a născut la 11 mai 1926, în satul Căliman, comuna Vidra din judeţul Vrancea, fiind cel de-al cincilea dintre cei şapte feciori ai Ancuţei şi ai lui Dumitrache Cotea.

“Părinţii, ca majoritatea localnicilor, descindeau din răzeşii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Întotdeauna s-au mândrit cu originea lor şi au fost dominaţi de o mare dorinţă de libertate şi de o neţărmurită dragoste faţă de locurile natale.”, nota savantul în cartea autobiografică Fragmente de viaţă. De-altfel, după aceste criterii, Ancuţa şi Dumitrache Cotea au încercat să croiască şi destinele celor 7 fii ai lor. Avându-l deja pe Ştefanache, fiul cel mare, agricultor şi mână dreaptă în gospodărie, pe Vasile – al doilea născut, student la Teologie (revenit apoi în sat, unde a slujit ca preot timp de 40 de ani), pe Toma şi Costică, al treilea şi al patrulea, silvicultor şi respectiv tehnician în prelucrarea fructelor, toţi reveniţi pe lângă părinţi, lui Valeriu i s-a proiectat profesia de învăţător. Aceasta, deoarece încă de mic Valeriu D. Cotea s-a dovedit a fi înţelept, echilibrat şi studios. Astfel, părinţii doreau, desigur, să îl vadă revenind tot în sat, ca dascăl. Aşa s-a făcut că, la sfatul domnului – învăţătorul Simion Matei-, la vârsta de 7 ani, Valeriu Cotea a fost dus la Şcoala Normală de Învăţători de la Focşani. Ulterior, în clasa a-V-a, în contextul istoric zbuciumat, clasa elevului Valeriu D. Cotea a fost transferată la Tg Jiu. Rugăciunile de dimineaţă şi de seară, cântate pe 4 voci, în holul mare al şcolii, l-au ajutat pe copilul de 11 ani, să depăşească dificultatea despărţirii de Vidra sa dragă, Poarta Vrancei, de sfinţii săi părinţi, de fraţii pe care îi iubea atât de mult şi să reziste, să înveţe, să se formeze printre străini.

În toamna anului 1946, într-o perioadă în care ţara îşi plângea cumplitele răni rămase din urma celui de-al doilea război mondial, tânărul Valeriu D. Cotea descindea la Iaşi, pentru a susţine examenul de admitere la Facultatea de Agronomie. Voia ca acesta să fie omagiul pentru bunii săi părinţi şi pentru strămoşii a căror muncă dorea să o continue, dar practicând-o în mod ştiinţific.

(tablou cu părinţii, Ancuţa şi Dumitrache Cotea)

Ştefan Bârsănescu, Nicolae Bucur, Nicanor Calcatin, Mihai Constantineanu, Gheorghe Drăgan, Vladimir Homulescu, Constantin Oescu (decan al Facultăţii de Agronomie, în acel timp), Teodor Ville, Constantin Sandu Ville, Nicolae Zamfirescu – sunt doar câteva nume de dascăli care au contribuit la formarea sa şi care au sădit în sufletele studenţilor de atunci ştiinţă, conştiinţă şi onoare.

Din anul 1950, academicianul Valeriu D. Cotea a devenit preparator la Catedra de Cultura Plantelor a Facultăţii de Ştiinţe Economice.

În anul 1951 a devenit asistent la Catedra de Viticultură şi Oenologie a Institutului Agronomic Iaşi, fiind atras definitiv de domeniu şi de loc.

La 8 februarie 1959 s-a căsătorit cu Victoriţa Antonescu, fostă studentă a aceleeaşi Facultăţi de Agronomie, în cadrul căreia tot în anul 1959 Valeriu D. Cotea avea să avanseze ca şef de lucrări. Ulterior, şi soţia sa Victoriţa Cotea avea să devină dascăl, până la nivelul de profesor universitar, în cadrul Universităţii de Ştiinţa Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.

(în tablou, soţia – prof. univ. dr. Victoriţa Cotea)

“Iniţial, am fost Valeriu şi Victoriţa”, nota academicianul în volumul “Fragmente de viaţă”. “Nu după mult timp, a venit pe lume fiul nostru, Valeriu, care prin unirea cu Irina, soţia sa, ne-a dăruit un nepoţel, pe Victor. Aşa am ajuns la patru de V.., adică WW, aşa-numita emblemă a noului clan Cotea, liantul fiind Irina, soţia fiului meu”, încheia în notă voioasă academicianul Valeriu D. Cotea.

În anul 1963 a devenit conferenţiar, între anii 1965-1969 lucrând la proiectarea, realizarea şi punerea în funcţiune a staţiei pilot de vinificatie, astfel încât studenţii să capete atât cunoştinţe teoretice, cât şi îndemânări practice în domeniu.

În anul 1970, Valeriu D. Cotea a trecut la nivelul de profesor universitar. Pe lângă curs, a avut grijă şi de construirea, între anii 1970-1974, a pivniţei din cadrul staţiei–pilot din Copou, făcându-se totodată şi joncţiunea acesteia cu hrubele Kogălniceanu-Sadoveanu.

S-a ajuns, în final, ca lungimea galeriilor să însumeze aproximativ 300 m. Tot atunci, a fost creat şi un laborator de analize şi cercetări oenologice la standarde agreate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIVV).

Între anii 1976-1978 s-a construit laboratorul/şcoală pentru valorificarea superioară a produselor secundare rezultate de la vinificarea strugurilor.

Timp de peste 20 de ani (1976-2000) a reprezentat România la Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului (OIV) cu sediul la Paris.

A fost membru titular al Academiei Române, din anul 1993.

A fost membru corespondent al Academiei Internaţionale a Vinului, din 1998, al Academia Italiana della Vite et del Vino din 1986 şi al Academiei Suisse du Vin din 1987.

A înfiinţat şi condus Centrul de Cercetări pentru Oenologie de pe lângă Academia Română, cu sediul la Iaşi.

(înregistrare Radio Iaşi, din anul 2008, luna mai)

În calitate de cercetător, a colaborat cu şcoli cu profil oenologic din multe ţări, între care cele din Narbonne, Bordeaux, Montpellier, Dijon, Berlin, Geissenheim, Neustadt, Piacenza, Porto, Lisabona, etc.

Exprimându-se cu privire la faptul că vinul românesc nu e preţuit în străinătate la adevărata lui valoare, academicianul Valeriu D. Cotea spunea că nici producătorii români nu dau atenţie  rezultatelor cercetărilor în domeniul oenologic, al oenochimiei, un domeniu introdus în branşă în premieră chiar de către academicianul Valeriu D. Cotea. „Trebuie investit şi în tehnologie şi mai ales promovarea trebuie făcută mai intens. Până la urmă, nici mentalitatea nu este foarte bună”, marturisea omul de stiintă. Valeriu D. Cotea  – un academician din Vrancea, cu origini ţărăneşti –din Căliman, comuna Vidra-, rădăcini pe care le-a purtat cu mândrie, ca şi titlul de doctor. După cum mărturisea chiar domnia sa, atunci când era omagiat cu ocazia zilei sale de naştere, desigur, era  mai sarbatoare la Academie, dar mai sărbătoare era în satul său vrancean.

La 7 noiembrie 2008 numele academicianului a fost preluat de către o instituţie de învăţământ românească, Colegiul Tehnic „Valeriu D. Cotea” din Focşani, care l-a desemnat că mentor.

(reportaj Radio Iaşi, din 7 noiembrie 2008)

La Radio Iaşi, permanent a promovat ştiinţa, cultura, seriozitatea, respectul faţă de profesie, iubirea de neam şi de pământul românesc. S-a dovedit la fi un savant credincios şi smerit, cu dragoste de Dumnezeu şi de oameni, încurajând şi susţinând cu bucurie reuşitele semenilor – mai îndepărtaţi sau mai apropiaţi. „A cunoscut și a promovat la cel mai înalt nivel academic podgoriile și vinurile României, dar viața întreagă și-a condus-o cu simplitatea aristocratică a educației primite în copilărie de la părinții săi, Dumitrache și Ancuța, vrednici gospodari din Țara Vrancei: statornicie în credință, muncă fără preget, cinste și respect față de semeni. Fiindcă așa cum mărturisea adesea în convorbirile cu prietenii, Valeriu D. Cotea și-a călăuzit pașii după cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos : „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu întru El, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5).”, nota Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Mesajul de condoleanțe transmis la slujba de înmormântare a Acad. Valeriu D. Cotea, la Iaşi, sâmbătă, 23 aprilie 2016.

(înregistrare Radio Iaşi, invitat în emisiunea „Prin Moldova”)

Un OM, un savant, un model!

Ultima sa înregistrare, realizată cu câteva zile înainte de internarea sa în spital (sâmbătă, 16 aprilie 2016), mai exact în rostirea autorului, un fragment din textul pe care îl pregătise pentru evenimentul omagial pe care îl aştepta şi pentru care era recunoscător Academiei. Dorea să îşi ia rămas bun de la lume în mod public şi omenesc ..

(academicianul Valeriu D. Cotea, acasă, la biroul de lucru)

Cu voce tot mai stinsă, dar cu o minte limpede până în ultimele clipe, academician Valeriu D Cotea:

Mulţumiri pentru ajutorul oferit, astfel încât înregistrarea să ajungă la public în condiţii cât s-a putut de bune, prietenilor Marius Roman şi George Vanvu.

Valeriu D. Cotea a decedat joi, 21 aprilie 2016, la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi, în urma unui stop cardiorespirator. A fost înmormântat sâmbătă, 23 aprilie 2016, în Cimitirul Eternitatea din Iaşi, după ce fusese depus la Biserica Sf Nicolae din Copou, acolo unde poposea, adesea, în plimbările sale zilnice din ultimii ani ai vieţii.

A fost condus pe ultimul drum cu garda de onoare, de către o numeroasă asistenţă.

Iar noi încheiem prin a spune că verbul a nu uita, în în raport cu academicianul Valeriu D. Cotea este echivalent cu verbul a preţui !

Neuitare şi … Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Redactor,

Petronela COTEA MIHAI