Rapsodiile de Enescu și Gershwin, cu Alexandru Tomescu și Dragoș Ilie, în turneu la Iași

Publicat de dvlad, 26 iunie 2025, 17:48
La Iași tocmai au concertat cei doi maeștri, violonistul Alexandru Tomescu și chitaristul Dragoș Ilie, în cadrul turneului Rapsodiile, un adevărat tur de forță cu 22 de concerte în toată țara. Adevărul este că Alexandru Tomescu a inclus în toate cele 18 ediții ale Turneului său Stradivarius Iașul, iar acum, a doua oară alături de ieșeanul Dragoș Ilie, cei doi erau cu atât mai așteptați. În Holul de Onoare al Palatului Culturii, atmosfera era feerică, luminile puneau în valoare arhitectura neobarocă, scările, bolțile încărcate de istoria celor 100 de ani ai Palatului și publicul venit în număr mult mai mare decât încape jos în hol, dar știam că au fost și bilete la balcon. Acolo scria „în picioare”, dar cred că s-au adus scaune din sălile mari de la etaj.
Și poate subiectiv, dar am avut impresia că cercul de scaune care delimitează spațiul așa zis scenic era mai mic și cu toții eram mai aproape decât de obicei de artiști. Ceea ce evident că ne-a plăcut foarte mult. A fost un concert excepțional, amândoi artiștii au dovedit – pentru a câta oară – un control perfect al instrumentelor lor, iar ineditul programului s-a dovedit extrem de inspirat, cu Trei Preludii de Gershwin aranjate pentru vioară și chitară de Andrew Zohn, profesorul lui Dragoș de la Columbus University (Georgia), urmate de Rhapsody in Blue de Gershwin și de cele două Rapsodii de Enescu.
Fugitiv, mă gândeam cum a plecat Dragoș să urmeze facultatea în State. Părea un tânăr firav (și azi e la fel de … filiform, dar poate e de la turneu, pentru că și Alexandru e la fel de piele și os…). Însă ceea ce am auzit cred că a convins pe toată lumea de forța uriașă de a se dărui a celor doi… Dragoș a depășit cu brio orice greutăți și a adunat cele mai mari premii pentru chitară din lume. Dacă acum trei ani cântau împreună lucrări scrise special pentru vioară și chitară, iată-l acum pe Dragoș suplinind o întreagă orchestră. Infinită grija cu care a aranjat Rhapsody in Blue de Gershwin, am auzit toate temele și răspunsurile cunoscute, și am văzut cum își modifica acordajul – a fost nevoie de câteva ori pe parcursul piesei – pentru a putea cânta tot. Probabil se obișnuiește acest acordaj din mers, în timpul piesei, eu urmăream mișcările astea și-mi dădeam seama că ducea mâna la cui și se oprea exact pe sunetul de care avea nevoie, în doar o frântură de secundă. De asemenea, cred că au cântat toate piesele în tonalitățile originale, nu au transpus nimic de dragul comodității. Și cum au mai sunat cele două Rapsodii de Enescu !… sigur, vioara și chitara împreună nu pot reconstrui densitatea sonoră a unei orchestre, dar am avut parte în schimb de multă delicatețe, precizie milimetrică în orice, ritm sau sunete, o sensibilitate care te atinge și îți dă măsura curajului de a fi unic, cu totul asumat și descoperit în fața tuturor. De câtă tărie este nevoie, de câtă siguranță și cunoaștere de sine și a muzicii, ca să reziști netulburat și să fii tu însuți, total expus. Sigur, asta ar fi fost potrivit s-o spun și în celelalte turnee Stradivarius, în care Alexandru a fost singur. Dar ce mare bucurie ne-a făcut cu acest duo. Nu doar pentru că Dragoș este ieșean și primul chitarist român cu asemenea performanțe mondiale. Ci pentru că Alexandru a găsit pe cineva de talia lui în toate privințele, cu care să cânte.
Despre sonoritate aș mai spune ceva, Holul Palatului Culturii are doar marmoră și piatră, ceea ce dă un ecou apreciabil. De aceea am și întrebat în scurtul nostru interviu cum a sunat concertul în Biserica Neagră din Brașov. Uitasem că acolo e dușumeaua din lemn. De obicei, la asemenea ecou cum e la noi la Palat, sunt cazuri în care se alege un tempo ușor mai lent, pentru claritatea sunetelor, care având ecoul atât de lung, se cam suprapun unele peste altele. Ei bine, Alexandru Și Dragoș nu au schimbat nici tempoul, și noi am auzit tot, cântat exemplar. Mă tot întreb cum se poate să ai o asemenea precizie, pur și simplu chirurgicală și să rămâi viu și sensibil și expresiv, așa cum au fost ei, la acest al 14-lea concert, din cele 22. Nu am avut inimă să-i țin mai mult, să întreb cum a fost în Parcul Coloanei fără Sfârșit din Tg. Jiu, cum s-au conectat la atmosfera de la Hobița sau Lancrăm, acasă la Brâncuși și Blaga… După Iași urmează Piatra Neamț (26 iunie), Ghimeș (27 iunie), București (30 iunie, 1 și 2 iulie), pe 3 iulie vor fi la Cazinoul din Constanța, pe 5 urcă la Cabana Caraiman și pe 12 încheie turneul la Jidvei, jud Alba. Un mare antrenament de a rămâne același, netulburat, indiferent de cât de somptuoasă este sala sau cât de important este publicul. Pentru artiștii ca ei, concertul trebuie să rămână același, indiferent de circumstanțe. Și noi, cei din Palatul Culturii, care eram probabil sub 150 de oameni, ne-am simțit extrem de privilegiați să-i ascultăm și ne-am lăsat furați de cei muzica impecabil interpretată. Și am avut parte de Balada de Ciprian Porumbescu la bis, aranjată de această dată pentru vioară și chitară, tot de Dragoș, care a cântat-o deja în multe locuri din lume, dar singur. Am plecat cumva plutind și cu nivelul de recunoștință foarte, foarte sus. Rapsodiile lui Enescu și Rhapsody in Blus de Gershwin au frecvețe dintre cele mai înalte și mai tămăduitoare din toată muzica lumii. Mulțumim mult, dragii noștri.