Teatrul Luceafărul FITPTI – 2022 (program 5 octombrie)

Publicat de Gabriela Rotaru, 4 octombrie 2022, 10:34

Miercuri, 5 octombrie, ora 10 și ora 17:30 (sala mică Teartrul Luceafarul):

Cabezaenespiral Mexic

ZIUA PĂPUȘILOR

Ziua Păpușilor este un spectacol de teatru cu păpuși din carton, plină de tandrețe, dragoste și speranță. Este un spectacol pentru întreaga familie, care povestește o zi din viața unui tânăr dezamăgit de propria existență din cauza diferitelor probleme din societatea de astăzi. Acesta își va schimba viața în urma unei întâlniri neașteptate din care va descoperi adevărata frumusețe a vieții.

SpiralHead (Cabezaenespiral) este un proiect teatral cu păpuși care s-a născut în 2007 din nevoia de a crea magie prin spectacole pline de expresivitate. Miguelo „Espiral” Soto, prin diferitele sale lucrări și proiecte, prezintă o varietate de personaje care ne poartă în lumea fanteziei și a iluziei. SpiralHead a explorat o mulțime de tehnici de construcție și manipulare a marionetelor.

Miercuri, 5 octombrie, ora 18 (Institutul Francez Iași):

SOPHIE DE QUAY, SIMON JACCARD ELVEȚIA – concert de muzică pop în limba franceză

NOMAD CU O MISIUNE

Miercuri, 5 octombrie, ora 19 (sala mare, Teatrul Luceafărul):

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava

ÎNTOARCEREA ACASĂ de Matei Vișniec

„Cred că în școală am înțeles pentru prima dată ceva din moarte, când am fost la înmormântarea bunicului meu. Era și prima ceremonie de acest gen la care am participat. Am înțeles doar două lucruri: lacrimile mamei mele, care izbucnise în plâns la aflarea veștii și, peste patru zile, când preotul mi-a spus să arunc o mână de pământ peste sicriu. Atunci am simțit, poate pentru prima dată, sentimentul ireversibil al unui gol surprinzător de plăcut, dar atât de greu de digerat mai departe. Dacă mă întrebi, da… îmi este foarte frică mai ales de moartea altora. Iar în acest prezent, mai nou mă cutremur când văd un bloc imens cu etaje multe, fiindcă inevitabil mă gândesc la blocurile bombardate la doar câțiva kilometri distanță de mine. Da, văd acele găuri negre în mijlocul lor și știu că ești sătul să mai auzi asta, și eu sunt, dar nu te pot lăsa să le uiți. Acest spectacol nu va fi despre uitare, nu va fi despre vindecarea rănilor sau alte pachete de oferte de speranță. Sper din tot sufletul, că acest spectacol va fi onest cu prezentul nostru de care ne place să uităm. Dar niciodată nu uităm sărbătorile, pentru care ne întoarcem deseori acasă, niciodată nu ne uităm mama, nici măcar atunci când suntem orfani. Nici atunci când Ea nu mai este. Fiindcă mereu căutăm lipsa unui om în altul. Și spunem cu atâta ușurință: „Ești la fel ca… vorbești precum… îmi amintești de… de El, de Ea. Îmi doresc ca acest spectacol să ne adune într-o sală, unde împreună conștientizăm ceva dintr-o lume din care nu ne putem sustrage și mai întâi de toate să o vedem așa cum este ea: cu toți morții, care nu se mai întorc niciodată. Un altoi și-o rădăcină… Moartea n-are nici o vină… Și va spune cum a fost… Vă vom spune cum a fost…” Botond Nagy, regizor.