Mii de ucraineni caută adăpost şi au ajuns peste graniţă în ţara noastră

Publicat de Gabriela Rotaru, 26 februarie 2022, 08:13

Mii de ucraineni caută adăpost şi au ajuns peste graniţă în ţara noastră.

Sunt în cea mai mare parte femei cu copii pentru că, după cum spun, soţii lor au rămas acasă să se înroleze şi să lupte. Au venit pe jos, cu puţine bagaje, sau au condus ore în şir şi au traversat Republica Moldova ca să ajungă în România. Dar nu toţi refugiaţii vor să rămână la noi şi foarte puţini cer, deocamdată, statutul de refugiat.

Unităţile de cazare din municipiul Botoşani sunt ocupate cu cetăţeni ucraineni care au tranzitat Vama Siret sau cele două puncte de trecere a frontierei cu Republica Moldova – Rădăuţi-Prut şi Stânca-Costeşti – şi au rezervat camere la hotelurile şi pensiunile din oraş. Unii au fost ajutaţi să ajungă în aceste spaţii de botoşănenii care i-au întâlnit pe străzi sau în benzinării, dezorientaţi, cu copii şi bagaje. Alţii au venit cu autoturisme sau cu microbuze. Majoritatea sunt femei cu copii, pentru că după instituirea Legii marţiale, bărbaţii care pot lupta nu mai au voie să părăsească ţara.

Refugiată: Venim din Vilniţa, suntem cinci persoane, între care un bebeluş de două luni şi un copil de trei ani. Am părăsit ţara şi sperăm că aici, în România, suntem în siguranţă. Au bombardat foarte aproape de oraşul meu, foarte mulţi oameni s-au speriat, au fugit în alte oraşe, aşa că am decis să fugim şi noi. Am hotărât să mergem în Moldova şi de acolo în România. Suntem foarte speriate, foarte obosite, foarte epuizate, dar trebuie să fim puternice. Soţii noştri au rămas acasă, era nevoie să rămână, să se înroleze şi să lupte. E foarte, foarte greu.

Refugiată: Am 22 de ani. Am plecat din Ucraina ieri, înainte de închiderea graniţelor. Am venit în România prin Moldova, însă acolo ni s-a permis să stăm doar zece ore, aşa că am condus noaptea, aveam doar trei ore până la graniţa cu România, însă ne-am rătăcit. În final am ajuns la hotel. Destinaţia noastră este Sofia, Bulgaria. Este provocator, m-am trezit noaptea când au început bombardamentele şi nici nu am realizat ce se întâmplă. Toată lumea se aştepta să fie o glumă proastă a cuiva. Dar este înfricoşător. Nici nu ştiu dacă mai vin acasă. Nu ştiu dacă îmi mai găsesc casa întreagă. (Rador)