Premiul Nobel pentru literatură – profitabil, francofil, controversat

Publicat de Andreea Drilea, 30 septembrie 2018, 06:39

Premiul Nobel pentru literatură nu va fi atribuit în 2018, pentru prima dată după o pauză de aproape 70 de ani, ci va fi anunţat anul viitor în acelaşi timp cu numele laureatului din 2019, informează AFP.

Academia Suedeză, instituţia care îl decernează, afectată profund de un scandal ce vizează agresiuni sexuale, asociate mişcării #MeToo, a decis să amâne decernarea premiului cu un an, pentru a avea timp să se reformeze şi să îi înlocuiască pe membrii ei demisionari.

Sezonul premiilor Nobel din 2018 debutează săptămâna viitoare, luni, odată cu atribuirea premiului pentru medicină. Marţi va fi anunţat laureatul premiului pentru fizică, miercuri cel pentru chimie, vineri cel pentru pace, iar premiul pentru economie va fi anunţat pe 8 octombrie.

Cu această ocazie, jurnaliştii de la AFP au alcătuit un rezumat al celor mai importante detalii legate de premiul Nobel pentru literatură şi Academia Suedeză.

Cel mai consistent premiu decernat de Academia Suedeză

Academia Suedeză decernează în total 16 premii, dintre care cel mai consistent din punct de vedere financiar (9 milioane de coroane suedeze – 873.000 de euro) este Nobelul pentru literatură. În testamentul său, industriaşul Alfred Nobel a încredinţat instituţiei suedeze misiunea de a recompensa în fiecare an pe ‘autorul celei mai remarcabile opere literare de inspiraţie idealistă’. Din 1901, 4-5 membri – din totalul de 18 – ai Academiei Suedeze, aleşi pentru trei ani, au sarcina de a primi şi de a analiza propunerile de nominalizare, înainte de a prezenta o listă de nume într-o şedinţă plenară a academicienilor.

Propunerile sunt atunci discutate de ansamblul membrilor Academiei Suedeze, înaintea unui vot cu majoritate absolută.

350 de propuneri pe an

Arhivele Academiei Suedeze depozitează numeroase scrisori expediate de personalităţi ale literaturii şi de edituri, care încearcă – mai mult sau mai puţin subtil – să atragă atenţia academicienilor suedezi asupra numelor propuse.

În fiecare an, instituţia primeşte în scris aproximativ 350 de propuneri de candidaturi, provenind de la foşti laureaţi, academicieni, organizaţii şi alţi actori de seamă din universul literar şi lingvistic. Fiecare insistă asupra atuurilor favoriţilor lor şi, în anumite cazuri, încearcă să strecoare şi o ‘ofrandă’ în atenţia academicienilor suedezi – un cadou care este adeseori perceput negativ.

Pentru a fi valabile, candidaturile trebuie să fie reînnoite în fiecare an şi să fie depuse înainte de data de 1 februarie. Candidaţii trebuie să fie în viaţă şi – în principiu – să fi publicat o carte în anul anterior.

Şapte ani ‘goi’ şi un refuz

Palmaresul Nobelului pentru literatură numără 114 laureaţi. Această listă, alcătuită pe baza unui total de 110 ceremonii de atribuire, conţine patru seturi duble de câştigători.

Acest premiu a fost refuzat o dată, în 1964. Filosoful francez Jean-Paul Sartre a refuzat recompensa, o decizie inedită şi, mai ales, neprevăzută în testamentul lăsat de Alfred Nobel. Sartre a rămas până astăzi singurul laureat al Nobelului pentru literatură care nu a primit banii asociaţi acestui premiu.

În 1958, Boris Pasternak a fost constrâns să refuze premiul, la presiunea guvernului sovietic. Urmaşii scriitorului au acceptat premiul în numele celebrului scriitor rus în 1988.

Nobelul pentru literatură nu a fost decernat în şapte ocazii începând din 1901, în principal pe timp de război: în 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 şi 1943.

Premiul a fost amânat cu un an tot de şapte ori: în 1915, 1919, 1925, 1926, 1927, 1936 şi 1949, din cauza absenţei unor candidaţi ‘demni’ de această recompensă.

Succese şi eşecuri

Nobelul nu a ratat şansa de a recompensa americani precum Faulkner, Hemingway şi Steinbeck, germani precum Mann, Boell şi Grass, francezi precum Gide, Camus şi Le Clezio. Nu i-a uitat nici pe Kipling, Beckett şi Garcia Marquez.
Totuşi, a ignorat numeroase nume de prestigiu din literatura universală: Conrad, Strindberg, Joyce, Rilke, Proust, Valery, Borges, Brecht, Virginia Woolf şi, recent, Philip Roth – decedat în acest an.

În alte cazuri, unii dintre scriitori au murit prematur (francezul Paul Valery a murit cu puţin timp înainte de anunţarea acestui premiu, la care era mare favorit, în 1945), iar o parte din operele altor scriitori au fost publicate după decesele acestora (Kafka şi Pessoa, de exemplu).

Literatura franceză, în avanposturi

Jocul dublelor sau triplelor cetăţenii nu permite alcătuirea unui clasament fiabil pe ţări. Totuşi, Franţa se află în frunte, cu 15 laureaţi, inclusiv la prima ediţie, în 1901, când a fost premiat Sully Prudhomme.

Urmează Statele Unite şi Marea Britanie, cu 12 recompense fiecare.

În schimb, limba lui Moliere a fost depăşită de cea a lui Shakespeare, în contextul în care 29 de scriitori anglofoni au fost recompensaţi de la înfiinţarea acestui premiu.

Dintre cei 114 laureaţi, doar 14 sunt femei. Totuşi, tendinţa este de recupera acest decalaj între sexe, deoarece în ultimii 25 de ani, jumătate – 50% – dintre premiile Nobel pentru literatură au fost câştigate de scriitoare.

(Agerpres/FOTO arhivă radioromaniaactualitati.ro)