Mihaela Buzărnescu vs Madison Keys 1-6; 4-6, pentru calificarea în „sferturile” de la Roland Garros

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 iunie 2018, 11:56 / actualizat: 3 iunie 2018, 13:16

Update: Primul set a însemnat, dincolo de emoțiile pe care Mihaela are dreptul să le încerce, un abandon al schemelor tactice atât de logice, variante și eficiente folosite până în această fază a turneului; prea multe greșeli neforțate (de două ori mai numeroase decât în ceea ce o privește pe Keys), prea puține lovituri câștigătoare (de trei ori mai rare decât ale oponentei); intrarea în jocul liniar al americancei (cu puncte foarte scurte, concentrate pe mingi în forță); serviciul apatic (deși procentajul intrării primului ar putea să deruteze); în puține cuvinte, abandonul tactic (pe lângă cele 5 duble greșeli și erori „de om deja învins”) se observă și în actul secund, pune în evidență violența jocului practicat de Madison Keys (Mihaela nu câștigă timp de execuție, de poziționare, totul curge pe „tiparul” americancei)… la scorul de 5-1 pentru nr. 13 mondial, apoi 5-2 și două mingi de meci, Mihaela îi administrează o „mică lecție” celei care a dezvoltat, prematur, o părere exagerată și nejustificată despre sine însăși, despre valoarea și importanța sa; sau poate și-a administrat propria lecție sub titlul „așa ar fi trebuit să joc întregul meci”?

*

Mihaela Buzărnescu și-a dorit să participe în toate cele trei probe ale turneului parizian. Dacă, la dublu-mixt, a pierdut (împreună cu cu finlandezul Kontinen) din primul tur, la simplu a jucat fenomenal și a ajuns în optimi, performanță egalată la dublu feminin – prin eliminarea, cu eforturile adăugate ale Irinei Bara, a unor competitoare excelent poziționate în proba respectivă (Chan/Mattek Sands). Faptul că a avut meci (sâmbătă, 2 iunie) și l-a câștigat, pe lângă uzura fizică de care scriam în articolul precedent, poate conferi o și mai mare încredere în forțele proprii, menținând-o în atmosfera de concurs; în plus, Buzărnescu ar avea de partea ei constanța mai mare în raliuri, capacitatea de a juca pe contre, cu o lungime excelentă a mingiilor, punându-i probleme adversarei în clipa în care aceasta nu ar mai putea lovi din zona de confort și ar fi ținută mai mult în raliuri, silită să lovească din mișcare, în criză de timp (Keys nu gestionează, deocamdată, forța și potențialul pe care le deține)…

Americanca de 23 ani este mai puțin „prietenoasă” cu zgura (50 victorii și 30 înfrângeri pe acest tip de terenuri; 8-3 în 2018), suprafața de joc care nu avantajează stilul de joc foarte agresiv (unii folosesc și cuvântul excesiv), cu lovituri în forță, drept consecință cu un coeficient de risc devastator când pentru adversară când pentru propria evoluție. La actuala ediție, nu a cedat vreun set / cu Vickery (76 WTA) scor 6-3; 6-3, cu Dolehide (125 WTA) scor 6-4; 6-1 și Osaka (20 WTA) scor 6-1; 7-6 /. Anul trecut (2017) câștigase doar unul dintre cele cinci meciuri disputate pe zgură, iar în acest sezon a furnizat deja surprize neplăcute pe suprafața roșiatică, înclinându-se în fața rusoaicei Pavlyuchenkova (28 WTA) la Stuttgart sau Sorribes Tormo (114 WTA) la Madrid. Madison Keys a mai ajuns în optimile de finală ale turneului de la Paris doar o singură dată din cinci tentative; în 2016, pierdea (în fața olandezei Kiki Bertens) al patrulea meci de pe tabloul principal, din postura de mare favorită…