(AUDIO) Borderline Art Space din Iași ne invită la pictură – INTERVIU – Ioana Soreanu

Publicat de isoreanu, 24 martie 2018, 14:44

Pictura este, în perioada aceasta, vedeta Galeriei Borderline Art Space din Iași. Pictura artistului polonez Gregor Eldarb, care acum trăiește la Viena, unde a studiat Academia de Arte Plastice, nu este una obișnuită. Curatorul expoziției, Cătălin Gheorghe, profesor la Universitatea de Arte George Enescu din Iași, o descrie ca fiind pictură conceptuală.

Evenimentul este organizat de Asociația AltIasi. 

Ioana Soreanu a discutat cu artistul Gregor Eldarb, cu Cătălin Gheorghe, dar și cu directorul Borderline Art Space, George Pleșu, cu prilejul vernisajului acestei expoziții, care va rămâne deschisă până la 22 aprilie.

Ioana Soreanu: În spațiul primitor de la Borderline Art Space, ne întâmpină, din nou, George Pleșu, gazdă bună pentru astfel de evenimente, pentru expoziții, de obicei, expoziții de artă vizuală. De data aceasta, găsim aici o expoziție de pictură a artistului Gregor Eldarb, un artist polonez, dar care locuiește la Viena. De ce ai ales, de această dată, pictura, George?

George Pleșu: Și pictura este o artă vizuală, doar că este o artă vizuală care se exprimă pe un mediu clasic, pe lângă sculptură și alte obiecte. Eu, într-adevăr, am obișnuit, probabil, publicul cu medii mai noi, fotografie, video, sau chiar new media, însă, nu contează așa de mult mediul în care se exprimă artistul, contează ideile, contează conceptul, și bineînțeles, contează aspectul estetic. Ori, cred că lucrările lui Gregor Eldarb excelează la toate aceste capitole, și sunt foarte bucuros că a acceptat invitația noastră și că reușim să asigurăm un astfel de program în care jumătate dintre expoziții sunt susținute de artiști din străinătate, și cealaltă jumătate, artiști, ori locali, ori din România.

Ioana Soreanu: Expoziția de Borderline Art Space se numește „Studii compozite”, dar ea face parte dintr-un proiect mai amplu care poartă titlul „Teritorii suprapuse: laborator, galerie, spațiu public”. Cum se încadrează expoziția aceasta în tema mare?

George Pleșu: Eu am aplicat, împreună cu curatorii acestor expoziții, pentru finanțare, pentru un proiect cu acest titlu, și se referă la faptul că nu putem disocia ce se întâmplă în galerie de ceea ce se intâmplă în procesul de cercetare, în laborator, și bineînțeles, este oarecum irelevant dacă rămân doar într-un cadru instituțional, și de aceea încercăm, cu fiecare dintre aceste expoziții, să avem și evenimente sau acțiuni care să se întâmple în spațiul public. De aici vine titlul proiectului.

Ioana Soreanu: Aș vrea ca Gregor Eldarb să explice publicului, din Iași, ce îl invită sa vadă la Borderline Art Space?

Gregor Eldarb: Vor vedea lucrări de pictură și desen pe care le-am făcut în ultimii cinci ani, și fiecare lucrare aparține de un proiect, deci, practic, cei care vor veni vor vedea diverse lucrări conectate la proiecte diferite, realizate în ultimii cinci ani. Interesul ține de imagine, de modul în care se pot traduce perspective arhitecturale în picturi. De obicei, construiesc obiecte sau modele 3D care pot fi raportate la un spațiu real sau la un spațiu utopic, după ce construiesc aceste modele 3D, le fotografiez, le desenez, și apoi, aceste desene le transform în picturi.

Ioana Soreanu: Cătălin Gheorghe, curatorul acestei expoziții. Am discutat cu autorul acestei expoziții și am înțeles că este vorba tot despre un sincretism al modalităților de exprimare în artă. Vorbeați despre pictură conceptuală.

Cătălin Gheorghe: Da, este un alt mod e abordare, care nu e oarecum nou la noi în teritoriu, în sensul că au mai fost artiști care au încercat genul ăsta de abordare, care nu mai vizează direct un tratament plastic al picturii. În contextul nostru, este obișnuit ca pictura să fie abordată dintr-o perspectivă plastică în care accentul se pune pe oarecare valorizare a liniei, a compoziționalității, a cromaticii, și accentul cade pe trăire, pe un anumit tip de experiență estetică care nu implică, în mod obligatoriu, o semnificație. În schimb, în pictura conceptuală, ceea ce contează este, în primul rând, referința culturală la diferite alte domenii oarecum interdisciplinare. În cazul de față, sunt referințe la poezia modernistă, sunt referințe la picturile pe care arhitecții moderniști le-au făcut, de pildă, e o referință la Le Corbusier, care se știe că a creat acea mașină de locuit, mă rog, conceptul mașinii de locuit, și în același timp, sunt referințe la pictura constructivistă rusească, care nu mai pune accent deloc pe ideea aceasta a trăirii plastice, ci pune, mai curând, accent pe un anumit tip de mesaj utopic de reconstrucție a ideii de societate. În cazul lui Gregor, ceea ce este interesant este că el utilizează imaginea picturală tocmai în sensul de a trimite către ideea de locuire în diferite spații, în funcție de percepția subiectivă pe care o ai în mișcarea în diferite spații urbane, în modul în care urbanitatea pune o anumită presiune pe tine, creează stări de anxietate, stări de alienare. Pentru el, fondul negru, de fapt, e un spațiu negativ, în care ceea ce contează este ceea ce vine în fața privitorului, și ceea ce presupune ca planeitatea este descompusă în privire. E, oarecum, un paradox al contemplării, când stai pe loc, dar în realitate, tu imersezi în diferite planuri ale picturii.