Interviul acordat (la final de mandat) de ambasadorul Republicii Federale Germania
Publicat de Nicolae Tomescu, 24 decembrie 2016, 16:19
Interviul a fost publicat în limba germană…
(http://www.adz.ro/artikel/artikel/die-eu-mitgliedschaft-war-und-ist-ein-grosser-gewinn-fuerrumaenien/)
1. Stimate domnule ambasador Lauk, Bucureşti este ultimul post în cariera dumneavoastră diplomatică. Fără îndoială, privind în urmă, perioada petrecută de dumneavoastră aici, în România, a fost una plină de evenimente. Care a fost, din perspectiva dumneavoastră, momentul cel mai palpitant la care aţi asistat, de la debutul misiunii dumneavoastră în iulie 2013?
Palpitante au fost numeroasele întâlniri avute în întreaga ţară şi diversitatea subiectelor abordate. Desigur, vizita Preşedintelui federal Gauck şi a doamnei Schadt, în vara acestui an, şi deplasarea comună a Preşedintelui federal şi a preşedintelui României, domnul Johannis, la Sibiu au fost momente deosebite. Aceasta nu a subliniat doar calitatea excelentă a relaţiilor dintre ţările noastre la cel mai înalt nivel, ci a evidenţiat, o dată în plus, şi importantul rol ce-i revine minorităţii germane ca punte de legătură lingvistică şi culturală dintre ţările noastre.
2. Care sunt progresele cele mai importante realizate de România în perioada misiunii dumneavoastră aici?
Cred că sunt în asentimentul multor români atunci când spun că, în ultimii ani, consolidarea statului de drept şi lupta împotriva corupţiei au înregistrat progrese importante. Acesta este, în primul rând, şi meritul unei activităţi efective a parchetului anti-corupţie care – aşa cum reiese din nenumărate sondaje – a dus şi la o încredere sporită a cetăţenilor în instituţii. Sper din suflet ca şi viitorul guvern să sprijine acest demers în plan politic şi să asigure o dotare corespunzătoare a justiţiei cu resurse. În plus, România a parcurs trei ani foarte buni din punct de vedere al rezultatelor economice. Eventual, unele oportunităţii ce privesc dezvoltarea durabilă ar fi putut fi fructificate mai bine, şi totuşi, în ultimii trei ani, creşterea economică, ocuparea sau chiar şi venitul mediu au avut o evoluţie, per ansamblu, îmbucurătoare.
3. Unde consideraţi că mai trebuie să recuperăm?
Dacă îmi reamintesc modul în care presa a relatat în ultimii trei ani şi jumătate şi felul în care au fost purtate discuţiile politice în această perioadă, consider că domeniile politice ce vizează sănătatea, educaţia, infrastructura şi combaterea sărăciei sunt subiectele care, din perspectiva multor români, necesită cea mai urgentă rezolvare. Din numeroasele discuţii pe care le-am purtat în ţară nu pot decât să confirm că tocmai chestiunea disponibilităţii forţei de muncă calificate reprezintă o majoră şi din ce în ce mai stringentă provocare pentru România ca destinaţie de investiţii. În acest context, şi luptei împotriva corupţiei îi revine, în continuare, un rol important. Să nu ne facem false iluzii: corupţia nu doar canalizează resurse importante de care ţara are urgent nevoie pentru domeniile mai sus menţionate, resurse care ulterior ajung în buzunarele unui număr restrâns de persoane, ci alungă şi posibili investitori.
4. România şi-a ales un nou parlament, la finele unei campanii purtate, pe alocuri, în ton acid şi alarmist. Consideraţi că societatea românească este înarmată împotriva populismului şi a calomniei sau există riscul unui regres?
Din nefericire, majoritatea cetăţenilor cu drept de vot nu şi-au exercitat acest drept. Românii care au ieşit, însă, la vot şi-au exprimat opţiunea în mod clar. Ar trebui ca politicul să coaguleze acest rezultat într-un guvern stabil pentru România, a cărui activitate este centrată pe binele civic şi pe valorile noastre comune europene. Din punctul meu de vedere, aceasta este pârghia cea mai potrivită împotriva populismului şi a naţionalismului perimat. Campania s-a încheiat şi majoritatea politicienilor români cu care m-am întâlnit ştiu acest lucru: Germania şi Europa au nevoie, în continuare, de România ca partener de nădejde într-o regiune în care nesiguranţa a crescut, dar şi România are nevoie de parteneri care au încredere în ea şi care sprijină ţara în lumina poziţiei sale expuse, în sud-estul Uniunii Europene.
5. PSD-ul a câştigat alegerile după ce, în campanie, se delimitase clar de premierul Dacian Cioloş. Vă temeţi că ţara se află în faţa unor schimbări majore?
În seara alegerilor, preşedintele partidului ieşit câştigător din alegeri, domul Liviu Dragnea, a confirmat mai întâi faptul că obligaţiile internaţionale şi orientarea României vor fi onorate şi în viitor. În noul parlament ales nu există partide care se distanţează de UE sau de NATO, un lucru ce trebuie recunoscut şi apreciat pe fundalul evoluţiilor existente în alte ţări europene. Şi în ceea ce priveşte obligaţiile ce reies din apartenenţa la UE pe care atât România cât şi toate celelalte state UE şi le-au asumat benevol, acestea continuă, desigur, să fie valabile şi nici un stat UE nu poate face rabat de la ele. În domeniul statului de drept şi al justiţiei, în plus, evoluţiile sunt observate şi separat; în acest scop există, în continuare, şi aşa zisul mecanism de cooperare şi verificare UE, care a dus, într-adevăr, la multe îmbunătăţiri în România.
6. Încă nu există un nou guvern, şi totuşi care sunt dorinţele şi aşteptările dumneavoastră la adresa unui nou cabinet?
Aşa cum spuneam, îmi doresc ca România să fie, în continuare, un partener de nădejde, care, în spiritul valorilor comune europene şi al solidarităţii la nivel de UE, NATO şi al altor foruri internaţionale, să colaboreze constructiv la soluţionarea unor provocări internaţionale care ne privesc pe noi toţi. Pentru relaţiile bilaterale îmi doresc ca acestea să fie continuate şi sub noul guvern şi sub noul parlament, la un nivel la fel de bun şi de înalt, ca şi în anii trecuţi. Pentru numeroasele companii care au investit sau doresc să investească în România, îmi doresc ca noul guvern să ducă un dialog permanent şi serios cu mediul economic şi să depună eforturi pentru crearea unui mediu investiţional marcat de stabilitate şi fiabilitate. Sper ca şi noul guvern să continue eforturile de a pune bazele unei formări profesionale în sistem dual în România, oferind, astfel, o nouă perspectivă de viaţă unui număr mare de tineri români.
7. În largi părţi ale Europei se face simţit scepticismul faţă de UE, partidele populiste câştigând teren. A eşuat apelul la luciditate sau vedeţi în continuare şanse pentru un proces de unificare europeană?
Nu trebuie să uităm faptul că procesul de unificare europeană ne-a adus în ultimele decenii pace, libertate şi prosperitate – ar fi, aşadar, dezastruos dacă nu am mai vedea nicio şansă pentru această Europă. Ba chiar dimpotrivă! Şi în urma ieşirii Marii Britanii din UE rămân în continuare valabile valorile fundamentale şi acordurile existente între membri sau cu terţi. Este evident că, pe lângă avantaje, statele membre UE au şi obligaţii corespunzătoare, printre altele respectarea unor standarde de libertate şi ale statului de drept în ceea ce priveşte legislaţia şi realitatea.
8. În ce constă, în opinia dumneavoastră, câştigul principal al României în calitate de membru al UE din anul 2007? Credeţi că, pe termen lung, atât de vehiculatele „valori europene” precum toleranţa, solidaritatea şi diversitatea de opinie se vor instala şi în România?
În urmă cu zece ani, România a aderat la un proiect al statelor europene – în continuare fără egal – al păcii, libertăţii şi prosperităţii, state care împărtăşesc aceleaşi valori libere şi democrate. Cred că tocmai acei membri UE, care nu au beneficiat vreme îndelungată de toate acestea, pot evalua cel mai bine ce înseamnă aceasta. De aceea spun cu toată convingerea: da, aderarea la UE a fost şi este un mare câştig pentru România. Acest lucru este valabil în domeniile politică, libertăţi civile individuale şi securitatea juridică a fiecărui individ în parte, precum şi în domeniul economic, în cadrul căruia se deschid oportunităţi enorme prin participarea la piaţa internă europeană, oportunităţi care vor trebui exploatate în continuare şi menţinute. Nu este surprinzător că mentalităţile şi vechile tipare de gândire nu dispar peste noapte, cunosc acest fenomen atât din ţara mea cât şi din altele. În ceea ce priveşte România, cred însă cu tărie în continuitatea pe termen lung a schimbării în bine, chiar dacă este posibil să existe mici reculuri.
9. Pe perioada mandatului dumneavoastră aţi avut o deosebită afinitate pentru minoritatea germană. În opinia dumneavoastră, este aceasta reprezentată corespunzător în rândurile populaţiei majoritare?
Am impresia că minoritatea germană este excelent integrată şi că joacă un rol important la conturarea culturală, economică şi politică a ţării. Alegerea lui Klaus Johannis în funcţia de preşedinte al României dovedeşte în mod remarcabil că o majoritate a românilor apreciază foarte mult şi acceptă concetăţenii de etnie germană. De asemenea, bunele rezultate obţinute de candidaţii Forumului Democrat al Germanilor din România la alegerile locale demonstrează înalta apreciere de care se bucură minoritatea germană în rândul conaţionalilor români. Deputatul Ovidiu Ganţ, care tocmai a fost reales la ultimele alegeri în Parlamentul României, este, de asemenea, un reprezentant al minorităţii germane care se implică la toate nivelurile politice cu mare angajament şi eficienţă în favoarea minorităţii germane.
10. Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă aceasta?
Trebuie să fim conştienţi de faptul că numărul etnicilor germani a scăzut dramatic după căderea Cortinei de fier. Sunt necesare eforturi considerabile pentru păstrarea moştenirii lor istorice – mă refer aici la învăţământul în limba germană, la tradiţii şi la numeroasele monumente istorice care şi-au pus amprenta pe peisajele Banatului şi ale Transilvaniei. În opinia mea, păstrarea învăţământului în limba germană este, poate, cea mai importantă responsabilitate. Numărul elevilor dovedeşte, în mod cert, deosebita apreciere de care se bucură acest sistem de învăţământ în rândul societăţii majoritare şi sunt bucuros să constat că, în aceste şcoli, cererea depăşeşte de departe oferta numărului de locuri. Fiecare investiţie în acest sistem de învăţământ, plin de tradiţie, reprezintă, totodată, şi o promiţătoare investiţie în viitorul minorităţii germane, în viitorul României şi al relaţiilor româno-germane.
11. Se vorbeşte adesea despre „rolul de punte” al minorităţii germane în România. Sunteţi de acord cu această afirmaţie şi, în caz afirmativ, există exemple concrete în acest sens?
Într-adevăr, minoritatea germană leagă într-un mod special ţările noastre şi înlesneşte şi consolidează schimbul reciproc în aproape toate domeniile societăţii. În regiunile în care trăieşte minoritatea germană s-au instalat multe companii germane. Un important argument în favoarea unei asemenea decizii investiţionale a fost dat, în multe situaţii, de accesul la colaboratori vorbitori de germană. Dar să ne gândim şi la Germania: Herta Müller a influenţat cu siguranţă literatura germană, făcând cunoscută România prin operele sale unui larg public german. Stefan Hell este fără îndoială un câştig pentru comunitatea cercetătorilor din Germania, la fel ca şi mulţi alţi compatrioţi ai săi care contribuie, în prezent, în mod considerabil, prin munca lor, la viaţa socială din Germania. Să nu uităm de numeroşii cetăţeni români care trăiesc şi muncesc în Germania – şi anume, lucru probabil neştiut de unii, fiind unul dintre cele mai mari grupuri de cetăţeni ai Uniunii în Germania! Această interacţiune zilnică între români şi germani, între oameni cu identităţi diferite în cele două ţări ne arată cât de armonioasă şi fructuoasă, cât de firească poate fi convieţuirea în Europa. În această perioadă doresc să menţionez şi faptul că multe organizaţii şi asociaţii din Germania se angajează în România în vederea ajutorării celor dezavantajaţi social.
(..)
