23 februarie 1271: Prima mențiune documentară a orașului Brașov

Publicat de Nicolae Tomescu, 23 februarie 2021, 15:30

În germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; pe hărțile vechi Cron∫tadt, Brastovia, Braßov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen…

1271 – Brasu: Toponimul era atestat într-un document latin, aflat astăzi în „Arhivele Statului” din Budapesta și, în fotocopie, la Institutul de Istorie-Cluj; act prin care Ștefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl deBrasu cognatus eiusdem”… Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirmase că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, se găsea în posesiunea localităților Mikofalva și Nyen (Teliu); pe baza documentului invocat, precum și a altora/despre familia comiților din Prejmer/, nu pare sigur dacă denumirea de „Barașu” se referă la localitatea Brașov sau la Țara Bârsei; din documentele anilor 1252 si 1271 se poate deduce că „Brașov” avea un sens mai larg, desemnând un teritoriu mai întins, poate chiar Țara Bârsei (potrivit lui Pavel Binder); 1288 – Braso /consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca „Bathyaneum” din Alba Iulia, în copie la Institutul de Istorie din Cluj/; se dovedește primul act păstrat care a fost emis (de către regele Ladislau al IV-lea) în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”…

*

Stilurile arhitecturale din Brașov variază, de la preromantic (Cetatea Brașovia)/cu vicii care țin de atingerea comercialului/, romanic (Biserica Sfântul Bartolomeu), gotic (Biserica Neagră, acolo unde Statuia Fecioarei Maria se află pe unul dintre contraforturi, îndreptat către Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată, dedesubt, în relief), clasic (Poarta Ecaterinei), renascentist (mai puțin observabil în zilele noastre, din cauza renovărilor, caracteristic porților cu boltă rotundă, interiorul Casei Sfatului), la baroc (casele secolului XVIII, în special fațada Casei Sfatului și stucaturile locuințelor din Șchei; Biserica romano-catolică Sfântul Petru), rococo vienez, neo-renaștere, neo-baroc (secolul XIX; toate palatele din Brașov sunt construite în acest stil), Art Nouveau, brâncovenesc (Biblioteca Județeană „George Barițiu”, casele din Șchei care au aparținut familiilor domnitoare din Țara Românească) și modern (construcțiile de după 1980)…

FOTO:  ©Nicolae Tomescu

Aleea „După ziduri” conduce de-a lungul unei laturi fortificate a Cetății Brașovului  și spre Romuri, o zonă care adăpostește două turnuri celebre. Turnul Negru (de fapt, are culoare gri) este un turn de dimensiuni reduse, ridicat pe o mică coastă abruptă deasupra cetății și datează din secolul al XV-lea. Numele i se trage de la la un trăsnet care l-a lovit și l-a înnegrit. Tot aici se ițesc vechile clădiri din spatele zidurilor, a căror formă lasă impresia unor mici cetăți bine închise. Se poate observa un spațiu între zidul exterior și primele case, spațiu delimitat de alte ziduri/de niște turnuri mai mici; cândva, erau amenajate Țarcul Măcelarilor și Țarcul Curelarilor (în spatele zidurilor, își desfășura activitatea câte o breaslă). În dreapta, am observat incinta Bastionului Fierarilor, transformat la începutul secolului XX în Arhivele Statului. În spatele turnului, două găuri săpate în stâncă, reprezentând vechile căi de acces către cetate… Continuând de-a lungul aleilor, se ajunge la Turnul Alb (își datorează numele vopselei albe cu care a fost zugrăvit în mod repetat). Terasa mare oferă și ea o panoramă spectaculoasă a orașului, mai ales că terenul pe care este situat turnul este foarte accidentat; de aici se coboară pe niște scări din piatră destul de abrupte până la Bastionul Graft (unește zidul cetății cu zidurile de stâncă ale versantului), o construcție ridicată deasupra drumului și deasupra apei care se scurge prin canalul amenajat de-a lungul laturii cetății. Coborând scările, se poate trece pe sub o arcadă, pe partea opusă; drumul pe Aleea „După ziduri” păstrează, pe stânga, canalul și pădurea…

Mențiune specială și pentru biserica atestată documentar la anul 1292, amintită de bula papală la 1399… Biserica Sfântul Nicolae a fost construită în piatră, începând cu 1495, prin elanul voievozilor de peste munţi (Vlad Călugărul, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Petru Cercel, Aron Vodă, Gheorghe Ştefan ş.a.). Prin valoroşii ei slujitori – protopopi şi preoţi cărturari, biserica a slujit, cu plinătate, focarul de cultură din Șcheii Braşovului, patronând şcoala, tiparul, scrierea cărţilor româneşti/s-au tipărit primele cărți de circulație în limba română, prin diaconul Coresi, a fost scrisă prima gramatică românească (Dimitrie Eustatievici, 1757), s-au tradus primele cărți populare (dascălul Costea), multe alte valori ale spiritualității românești…

Alt efect lăsat în conștiința noastră de lucruri sau de întâmplări cu care am venit în contact? Între anii 1897-1901, a fost construită o clădire monumentală de către Comunitatea neologă a evreilor din Brașov. Deteriorată de cutremure (1940, 1977) și de vandalisme, se găsește astăzi într-o stare perfectă (în incintă au loc servicii religioase și festivități ale sărbătorilor evreiești)…