Comunicat de presă – Platforma privind vaccinarea anti-COVID

Publicat de Andreea Drilea, 23 decembrie 2020, 06:06

Clarificări privind unele afirmaţii posibil înşelătoare cu privire la cauzele deceselor înregistrate în timpul pandemiei de COVID-19

Pe fondul creşterii numărului de persoane infectate cu virusul Sars-CoV-2, în spaţiul public online, inclusiv cel din România, au circulat mai multe articole potrivit cărora cele mai multe decese atribuite COVID-19 ar fi, de fapt, cauzate de alte afecţiuni/ ‘comorbidăţi’, minimizându-se, astfel, severitatea consecinţelor infectării cu virusul Sars-CoV-2, respectiv severitatea pandemiei. Astfel de afirmaţii au fost deja rectificate sau combătute de către comunitatea ştiinţifică/ comunitatea internaţională de fact-checkers.

Iată câteva precizări în acest sens.

Comorbidităţile sunt afecţiuni medicale asociate care cresc riscul de evoluţie severă în cazul infecţiei cu virusul Sars-CoV-2, reducând şansele de supravieţuire (de cele mai multe ori, în acest context, este vorba despre boli cronice cunoscute). Aceasta nu înseamnă, însă, că aceste comorbidităţi sunt cauza care determină decesul pacientului. Centers for Disease Control and Prevention (CDC) a publicat o listă a comorbidităţilor considerate factori de risc în cazul infecţiei cu SARS-CoV-2. Pentru ca un deces să fie atribuit COVID-19, evenimentele clinice observate de către medici trebuie să coincidă cu parcursul specific al bolii. Cu alte cuvinte, pentru a concluziona că un deces este determinat de COVID-19, trebuie să avem argumente clinice (semne şi simptome) şi paraclinice (analize de laborator, investigaţii imagistice, etc.) care să fie compatibile cu această afecţiune şi să nu fie identificată o altă cauză posibilă a decesului (ex. o afecţiune malignă, traumă, etc.).

Pentru o acurateţe şi mai mare a atribuirii deceselor, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat un Ghid standardizat cu ajutorul căruia medicii pot determina dacă un deces a fost sau nu cauzat de COVID-19. Acest ghid este implementat la nivel global, astfel încât diferenţele în ceea ce priveşte metodologia de raportare să fie minime.

De multe ori, astfel de afirmaţii posibil înşelătoare au la bază ideea că evoluţia nefavorabilă şi decesele survin în contextul unei vârste înaintate şi în prezenţa comorbidităţilor, această teorie bazându-se pe faptul că, în cazul unor astfel de pacienţi, răspunsul imun poate fi mai puţin eficient şi unele dintre organe nu funcţionează la capacitate maximă; însă studiile recente au arătat că persoane tinere, anterior sănătoase, au necesitat oxigenoterapie şi suport ventilator, până în prezent necunoscându-se un motiv clar pentru care se întâmplă acest lucru. Una dintre teoriile explicative ia în considerare faptul că o încărcătură virală mică permite sistemului imun să producă anticorpi, indiferent dacă persoana este simptomatică sau nu, şi că, atunci când organismul se confruntă cu o încărcătură virală mare într-un timp scurt, sistemul imun este suprasolicitat şi este declanşată aşa zisa ‘cascadă a citokinelor’, cascadă care are drept consecinţă lezarea mai multor organe şi sisteme.

Nu doar mortalitatea (decesele atribuite infecţiei cu SARS-CoV-2) ar trebui luată în considerare atunci când vorbim despre COVID-19, ci şi consecinţele pe termen lung cu care se confruntă pacienţii care nu decedează (morbiditatea). Deşi sunt considerate vindecate, unele dintre persoanele care s-au confruntat cu această boală au în continuare simptome severe şi disfuncţii ale diverselor organe, în urma infecţiei cu SARS-CoV-2. În majoritatea cazurilor, acuzele raportate după vindecarea bolii sunt fatigabilitate (oboseală) şi dispnee (dificultăţi de respiraţie); alţi pacienţi au descris dureri articulare sau durere toracică. În plus faţă de aceste acuze generale, în cazul anumitor pacienţi, au fost raportate disfuncţii persistente ale unor organe chiar şi după vindecarea infecţiei. Aceste date sugerează că, deşi este încă devreme pentru a ne pronunţa definitiv în timpul derulării pandemiei COVID-19, este posibil ca un număr mare de persoane să aibă sechele pe termen lung după infectarea cu virusul SARS-CoV-2.

Un alt argument îl reprezintă faptul că numărul deceselor totale înregistrate în perioada pandemiei este mai mare comparativ cu aceleaşi luni ale anilor precedenţi. Această diferenţă este vizibilă mai ales în ţările cu o mortalitate ridicată, precum SUA. CDC a raportat un număr de decese cu aproximativ 200.000 mai mare faţă de media anilor precedenţi, distribuite proporţional în toate grupele de vârstă. La data publicării acestui material, în ţara noastră 14.636 de oameni au murit din cauza COVID-19, rata mortalităţii în România situându-se în jurul cifrei de 2%.

(Agerpres/FOTO radioiasi.ro)