Oameni, voi oameni…

Publicat de Nicolae Tomescu, 22 iulie 2021, 10:00

„Aurelian Andreescu a fost probabil cel mai valoros interpret pe care l-a avut muzica ușoară românească din timpul său, și nu numai. Cânta pentru satisfacția sa. Avea vocea tremolată, viguroasă, încânta publicul, pe care l-a iubit și respectat totdeauna. Era echilibrat și avea sufletul nobil.” (Temistocle Popa)

„A fost cea mai valoroasă voce masculină a muzicii ușoare românești. Avea un timbru și o culoare a vocii inconfundabile. Era singurul cu adevărat – o voce.” (Titel Popovici)

S-a născut pe 12 mai 1942…

Aurelian Andreescu a debutat la Festivalul Național de Muzică-Mamaia, prima ediție (în anul 1963), cu melodia În tot ce e frumos pe lume[1]. Susținea programe muzicale la cele mai selecte baruri/cluburi de noapte din București și de pe litoral, compozitorii vremii recunoscând valoarea unuia dintre cei mai doriți interpreți de muzică ușoară. De-a lungul carierei, a înregistrat peste 200 de melodii[2].

Lucky Marinescu[3] considera că numele lui Aurelian Andreescu trebuie reactualizat, așa cum s-ar cuveni să se întâmple cu alte nume mari: Dan Spătaru, Laura Stoica, Gil Dobrică.

Aurelian Andreescu s-a angajat[4] la Teatrul „Constantin Tănase”, cu începere din anul 1965. În 1968 a obținut locul al III-lea la Festivalul Internațional al Cântecului de la Sopot-Polonia, la „Ziua discului”. A făcut parte din echipa României, alături de Aura Urziceanu și Mihaela Mihai, câștigătoare a Cupei Europei la Concursul de la Knokke-Belgia (1971). În 1973, Aurelian Andreescu a reprezentat România la Olimpiada Cântecului de la Atena, cu melodia Alerg printre Stele[5]; a deschis, totodată, recitalul lui Johnny Hallidday. Maeștrii de sunete și instrumentiștii îl adulau – pentru vocea caldă și pentru ușurinta cu care înregistra melodiile, nefiind nevoie de reluări. Cel mai mult conta relația cu publicul, iar aprecierea oamenilor îi aducea cea mai mare bucurie.

„Cântecul a fost cel care ne-a unit, punând temelia unei prietenii trainice. M-a impresionat de prima dată datorită caracterului său excepțional. A fost unul dintre puținii care și-au respectat cu adevărat cariera.” (Aura Urziceanu)

„Aurelian avea capacitatea unică de a imprima oricărei melodii darul său, harul său, de aceea orice cânta el era hit sau devenea hit. A fost de neînlocuit.” (Mihai Constantinescu)

Deși cânta muzică ușoară, Aurelian Andreescu asculta acasă muzica rock a trupelor Deep Purple, Leed Zeppelin, Beatles. La începutul anilor ’70 ai secolului al XX-lea, jurnalistul Alex Revenco l-a ajutat să ia o decizie  într-un moment de cumpănă. Aurelian Andreescu a primit o ofertă de la Nancy Brandes – să devină solistul vocal al grupului „Roșu și Negru”; a refuzat, deoarece era conștient că în muzica rock nu se câștiga la fel de bine ca în muzica ușoară, iar el se obișnuise să aibă (mereu) bani. Cu o săptămână înainte de a muri, l-a rugat pe Revenco să-i procure casete cu Neil Diamond. După câteva zile, ziaristul a sunat ca să-l întrebe când i le poate oferi. I-a răspuns soția, spunându-i că Aurelian Andreescu a murit[6]. Cea mai mare voce a României, neegalată până acum, s-a stins din viață la doar câteva minute după ce și-a încheiat recitalul…

Foarte puține lucruri au fost dezvăluite publicului despre omul Aurelian Andreescu. Cornel Constantiniu, nașul de botez al unicului său fiu, a mărturisit detalii dramatice din viața marelui interpret: „Cu un an inainte de a muri, avusese o comă hepatică. Generalul Șuteu a fost cel care l-a tratat și l-a salvat de la operație. Una dintre recomandările doctorului a fost să evite Litoralul Mării Negre și, implicit, expunerea la soare. În anul dispariției, adică în 1986, s-a dus la Eforie Nord, în restaurantul în care cânta Petre Geambașu. Niște nenorociți, așa-ziși admiratori, l-au convins să bea câteva pahare de vin[7], care i-au fost fatale. L-a rugat pe Geambașu să-l lase să cânte două melodii, iar, spre finalul ultimei piese, i s-a făcut rău. Imediat cum a terminat de cântat, a intrat în comă. A murit în aceeași seară, la Spitalul Județean Constanța. În ziua cumplită, menajera m-a trezit din somn, spunându-mi să vin urgent la telefon. Era Mirabela Dauer, care mi-a zis că Aurelian încetase din viață. La înmormântare, mi s-a făcut rău și a trebuit să fiu scos afară din biserică. Portretul lui era pus pe catafalc, iar din stația de amplificare se auzeau melodiile Copacul, Oameni, Tu ești primăvara mea. La câteva zile după ceremonia funerară, m-am dus la mormânt și i-am plantat doi brăduți”.

„Era o prezență tonică, mereu pus pe glume, optimist, plin de viață, admirabil prieten.” (Alexandru Arșinel)

„Aurelian Andreescu era un om frumos din toate punctele de vedere și un mare caracter.” (Corneliu Vadim Tudor)

Cu prima soție, Ana, a stat timp de șapte ani. Mariajul nu a mers, fiind presărat, în permanență, cu certuri, scandaluri, o gelozie excesivă din partea ei. Pe lângă toate acestea, la destrămarea căsniciei a contribuit și chestiunea legată de sterilitatea lui Aurelian Andreescu. După aproximativ un an, s-a recăsătorit cu Mariela, balerină la Teatrul „Constantin Tănase” . A fost femeia care l-a iubit până la sfârsitul propriei vieți[8]. Au înfiat un băiețel, în vârstă de 2 ani, abandonat la Leagănul de copii. Nașii de botez au fost Domnița și Cornel Constantiniu, cei care au ales și numele băiatului (Mirel). După moartea lui Aurelian, Mariela a plecat în vizită la o prietenă din Canada. Nu s-a mai întors în România. După un an, reușea să-și aducă și copilul la Montreal.

I-a trimis lui Cornel Constantiniu o scrisoare tulburătoare, din care redau câteva fragmente: „Dragii mei, am nevoie de ajutorul vostru pentru că eu voi muri în curând. Când am plecat din România am luat cu mine toate benzile şi discurile cu Ale (n.n. – Aurelian Andreescu). Sunt piese extrem de vechi, dar şi melodii rare, unice. Vi le trimit şi vă rog să le donaţi Televiziunii Române, dacă le vrea. Dacă nu, poate Radio-ului sau Electrecord-ului. Dacă nu le vrea nimeni, îngropaţi-le într-un colţişor la mormântul lui Ale”, scria Mariella în 2003.

„Era, contrar aparenţelor, un bărbat foarte timid, introvertit, cu un respect deosebit pentru familie şi tradiţii. Era foarte gospodar, îi plăcea să facă piaţa, să gătească, să pună murături, să pregătească preparatele de sărbători. Era un om extrem de curat şi de ordonat, de organziat. A ajutat mulţi compozitori şi cântăreţi în carierele lor artistice şi s-a luptat cu autorităţile, cu mult curaj, pentru dreptul la pensie pentru artiştii liber-profesionişti. N-avea teamă să vorbească deschis despre ce simţea, nu l-au speriat niciodată consecinţele. Era un om curajos. Firea lui profund serioasă, tradiţionalistă şi-a ascuns-o sub masca băiatului vesel, non-conformist, excentric. El lansa moda în România, avea curajul să poarte culori şi modele inovatoare, neobişnuite pentru epoca respectivă, avea curajul să cânte în engleză la baruri şi chiar pe scena Festivalului de la Mamaia”, l-a caracterizat Mariella pe Aurelian Andreescu…

[1] Compozitor: Elly Roman.

[2] Casa de discuri „Electrecord” a produs singurul album al lui Aurelian Andreescu, care însumează cele mai frumoase melodii ale acestuia. Oameni, Merit eu, Un fluture și o pasăre, Te-ai schimbat, Copacul, Fluierând pe stradă sunt câteva dintre cele mai reprezentative piese ale artistului. A colaborat la superlativ cu basistul Virgil Chiriac.

[3] Lucky Marinescu a plecat din România în 1985, iar la revenirea în țară, alături de regretatul ei soț, Constantin Barbu, a fost unul dintre oamenii care au sponzorizat Festivalul „Aurelian Andreescu”, contribuind financiar, făcând parte din juriu…

[4] A efectuat turnee, în mai multe țări din Europa, în Israel, Cuba, Turcia. Din anul 1993, la teatrul „Constantin Tănase” are loc anual Festivalul de Muzică Ușoară „Aurelian Andreescu”.

[5] A compozitorului Radu-Eugeniu Gheorghiu.

[6] Aurelian Andreescu a trecut la ceve veșnice din 22 iulie 1986, intrând în legendă (este înmormântat în cimitirul „Ghencea” din București).

[7] „Păhărelul mi-a fost și un bun prieten, căci adevărații amici s-au cam risipit”, mărturisea, cu tristețe, Aurelian Andreescu, doar cu o lună înainte să moară.

[8] Aurelian Andreescu și Mariella Andreescu s-au căsătorit în 1976. Mariella Andreescu a murit în noiembrie 2013, la vârsta de 60 de ani, după ce s-a luptat (mai bine de zece ani) cu o boală incurabilă; a fost înmormântată la Montreal, într-un cimitir ortodox.

Consemnare:

Nicolae Tomescu (Redactor Șef)