(AUDIO/FOTO) Dorin Bofan, fotograf de natură: ”esențial este să reușești să-ți pui amprenta personală asupra a ceea ce fotografiezi”

Publicat de hdaraban, 21 aprilie 2015, 14:30

Dorin Bofan este un tânăr originar din Piatra Neamț, stabilit, din 2008, la Târgu Mureș. Cu un trecut profesional ”corporatist”, Dorin a decis să ”schimbe macazul” pentru a-și urma pasiunea pentru fotografia de natură.  A mers în mai multe țări, iar unul dintre proiectele sale fotografice a fost legat de Islanda pe care vizitat-o mergând cu bicicleta.  Horia Daraban a realizat un interviu cu Dorin, discutând și despre ce contează în realizarea unei fotografii perfecte. Dialogul a fost difuzat la emisiunea ”Orizont Deschis” din 19 aprilie 2015.  

 ***

Horia Daraban: dorinbofan.com, o fereastră către experiențele tale fotografice, către călătoriile tale. Peisaje superbe, îți propun să desfacem firul poveștii, ce anume ți-a trezit pasiunea pentru fotografie?

Dorin Bofan: Totul a pornit acum 10 ani  când am plecat în Statele Unite cu binecunoscutul program pentru studenți ”Work and Travel”. Am muncit acolo 3 luni, mi-am luat primul meu aparat, un DSLR, și  două obiective și așa am început să fotografiez, dar cumva, concomitent cu faptul că mi-am achiziționat echipament foto, a venit și mersul pe munte. Lucrurile astea s-au îmbinat foarte bine fiindcă pe munte ai mereu  ce vedea și, bineînțeles, ai mereu ce fotografia. Totul a venit cumva de la sine.

Horia Daraban: Cum îi șade bine fotografului, la volan, în mașină, sau pe jos în drumul său spre fotografia perfectă?

Dorin Bofan: Categoric îi stă cel mai bine deplasându-se pe jos; ori pe poteci de munte ori pe străzile unui oraș, fotograful trebuie să fie într-o permanentă mișcare ca să se poată întâlni cu acele momente speciale. Atunci când ești într-o mașină, când te deplasezi cu o viteză destul de mare, e cam greu să relaționezi cu mediul din jurul tău și să sesizezi acele momente  care, odată ce s-au dus, s-ar putea să nu te mai întâlnești niciodată cu ele. Deci, categoric, mergând pe jos.

Horia Daraban: Aș vrea să vorbim puțin despre Proiectul PI. Adaug ca informație două repere: Islanda Biciclete. Umple tu golurile  din prezentare.

Dorin Bofan: Proiectul PI a venit ca o nevoie de a ne aventura, deși termenul ăsta e des utilizat astăzi și nu prea își găsește locul decât în situații foarte rare pe care le încearcă, poate, alpiniștii sau astronauții. După șapte ani în care am avut un loc de muncă normal, am decis să-mi dau demisia  ca să merg pe calea asta a fotografiei și, având un pic mai mult timp la dispoziție, am zis că ne-ar prinde bine să facem o călătorie fotografică, de ce nu, un pic altfel. Și vroiam de foarte mult timp să văd Islanda, doar că Islanda e un loc des fotografiat și e un loc foarte cunoscut între fotografii de natură în special. De aceea nu am vrut să le calc neapărat pe urme. Am vrut să imortalizez toată frumusețea asta  exotică, dacă vrei, a Islandei  de pe bicicletă. Asta mi s-a părut calea cea mai interesantă de a o fotografia și, de asemenea, o ieșire destul de bună din mediul corporatist în care am stat șapte ani.

Horia Daraban: Care au fost cele mai dificile momente în periplul islandez?

Dorin Bofan: Cred că cea mai dificilă parte atunci când pedalezi, în special în zonele nordice, este vremea foarte imprevizibilă. Am avut câteva zile în care a bătut vântul foarte tare, a plouat, și atunci deplasarea a fost un pic mai anevoioasă, mai ales că vremea asta potrivnică ne-a prins în zone unde nu prea aveam unde să ne adăpostim și a fost un efort destul de mare și am simțit cumva că atingem niște limite. Dar am trecut cu bine peste toate momentele alea și, uitându-ne înapoi, ne-am dat seama că ne-au ajutat să fim cumva mai puternici.

Horia Daraban: Ce anume contează în alegerea unei destinații, relieful, vegetația, distanța de casă?

Dorin Bofan: Depinde de ce vrei să faci. Dacă faci fotografie de natură așa cum fac eu, ai două variante: poți să te duci în locurile pe care le fotografiază mai toată lumea, spre exemplu Islanda, și să faci lucrurile un pic altfel prin prisma experienței tale sau poți să te duci în locuri absolut necunoscute, cum sunt la noi în România, și să te duci în locurile astea fără niciun fel de așteptare. Din punctul meu de vedere, a doua abordare te răsplătește mult mai mult decât prima fiindcă ai toate șansele să te întâlnești cu niște momente absolut unice.

Horia Daraban: România, Scoția, Islanda, Spania, Norvegia, Elveția; ce loc, ce spațiu a lăsat cea mai puternică amprentă asupra sufletului tău de fotograf călător?

 Dorin Bofan: E greu de spus, sunt foarte multe locuri în România, și dintre ele, un loc în care m-am întors  de nenumărate ori și mă întorc mereu cu drag  este Masivul Ceahlău. A fost locul unde am mers prima oară pe munte, copil fiind. Dacă ar fi să mă gândesc  la niște locuri din afara țării, zonele nordice  au lăsat un impact foarte puternic  asupra mea. Acolo, de multe ori ai senzația că timpul a stat în loc și ai ocazia să descoperi cumva niște locuri primordiale. Vremea destul de potrivnică și destul de  apăsătoare, cumva, accentuează toate senzațiile pe care le trăiești  acolo. Da, probabil n-aș putea să aleg un loc anume, dar dacă ar fi să mă orientez  undeva într-un loc  de pe planeta asta pe care l-am vizitat, categoric m-aș duce undeva în preajma Cercului Polar.

Horia Daraban: Fotografului de natură ce calități îi sunt necesare? În ce măsură talent, în ce măsură educarea ochiului?

Dorin Bofan: Cred că amândouă. Știi cum e cu talentul  și cu înclinația spre a face  anumite lucruri, până la urmă, te naști. E probabil o chestie genetică pe care o moștenești. Însă, dacă nu-ți cultivi talentul prin foarte multă educație și printr-un proces  de învățare destul de stoic, atât pe parte teoretică dar și practic , pe teren, atunci nu o să poți niciodată realiza imagini cu adevărat speciale și unice care să te caracterizeze pe tine. Deci ambele ipostaze sunt importante, însă educația aș pune-o pe primul loc.

Horia Daraban: În ce măsura natura modelează ochiul fotografului, în ce măsură fotograful reușește să aducă un plus  de valoare unui peisaj?

Dorin Bofan: Natura o să conteze foarte mult atunci când te afli într-un peisaj care este considerat fotogenic de cei care poate au fost înaintea ta. Însă, ca fotograf, ca individ mi se pare absolut esențial să reușești să-ți pui amprenta personală asupra a ceea ce fotografiezi. Și amprenta asta personală se bazează foarte mult pe experiență, pe surse de inspirație, pe toate lucrurile pe care le-ai trăit anterior și care, cumva, își pun amprenta asupra prezentului și asupra momentelor pe care încerci să le capturezi în peisajul în care te afli.

Horia Daraban: Anul 2015 cu un calendar în ceea ce te privește. Cursuri de fotografie pentru cei pasionați, atât în țară cât și în străinătate.

Dorin Bofan: Partea asta cu atelierele  e încă ceva nou pentru mine și  încă mai am multe de învățat, dar mă bucur că oamenii sunt deschiși, că oamenii vin și că pot să învăț și eu la rândul meu de la ei. Încă îmi pun problema dacă e ceva ce-mi place cu adevărat și ceva ce să fac și peste zece ani de acum încolo. Cert este că întâlnirea cu oameni noi îți deschide și mai mult mintea asupra a ceea ce este posibil în domeniul ăsta. E o provocare pe care o îmbrățișez și care mă motivează foarte mult în a deveni un fotograf mai bun,dar și un instructor mai bun.

Horia Daraban: Pentru că emisiunea se cheamă ”Orizont Deschis”, care este destinația la care visezi și pe care o consideri capitală pentru desăvârșirea ca fotograf?

Dorin Bofan: E foarte greu de spus! Cred că nu e neapărat importantă destinația, cât proiectele pe care le faci. Anul viitor, o idee ar fi să plecăm, pedalăm , să plecăm cu bicicletele în Patagonia, dar pe de altă parte, sunt conștient de faptul că în România, cel puțin pe partea de natură, mai sunt foarte multe lucruri interesante de văzut și de fotografiat. Am în plan niște proiecte foarte interesante care vizează pădurile, păduri care sunt unice în Europa și care sper ca prin proiectele astea pe care o să le fac împreună cu prieteni fotografi de-ai mei să arătăm o latură cât se poate de frumoasă și de sălbatică a țării în care trăim.