(REPORTAJ) Pelerinaj la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva – Drumul arămiu pentru un strop de speranţă

Publicat de Lucian Bălănuţă, 13 octombrie 2014, 18:23 / actualizat: 14 octombrie 2014, 2:45

În ecoul sobru al clopotelor şi al cântărilor bisericeşti, Iaşul este preschimbat într-un magnet de sărbătoare, care adună, an de an, zeci de mii de români din toate regiunile ţării, uniţi de un singur gând – acela de a ajunge să se închine la Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Nu le este teamă de frigul din timpul nopţii, de oboseala care se acumulează stând ore în şir în picioare, nu îi sperie cozile care se întind pe mai multe străzi. Sunt încrezători în ajutorul divin, iar asta e ceea ce îi aduce pe toţi, rând pe rând la Sfântă. Ascund poveşti de viaţă tulburătoare, sunt adevărate pagini de istorie pentru ortodoxismul contemporan, vin aici cu gânduri frumoase, cu sufletul împovărat şi cu credinţa că Sfânta îi va ajuta.

Drumul până la Iaşi este, pentru mulţi pelerini, lung, obositor, deseori costisitor şi totuşi, în ciuda obstacolelor, aceştia nu renunţă la marea bucurie de a se putea ruga la Sfintele Moaşte. Zeci de mii de pelerini vin cu trenurile, autocarele sau maşinile personale pentru a se închina în aceste zile prilejuite de marea sărbătoare de la 14 octombrie, când este pomenită Sfânta Parascheva în toate bisericile din întreaga ţară şi de peste hotare. [youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=20QiuekG8p4[/youtube]

Paşii le pornesc grăbiţi spre rândul de sute de metri, cu flori şi crenguţe de busuioc în mâini, cu speranţă şi credinţă în suflete, dar mai ales cu nevoia de rugăciune şi pocăinţă.

Sub soarele egoist, în adierea uşoară a vântului tomnatic, credincioşii se aşază la coadă, împărtăşindu-şi între ei propriile minuni trăite de-a lungul anilor,  povestindu-şi necazurile care îi aduc aici sau pur şi simplu bucuroşi că îi pot aduce mulţumire Sfintei Parascheva. Pentru mulţi dintre ei, Sfânta a săvârşit adevărate minuni, care le-au marcat viaţa definitiv, semne care au întărit credinţa acestor oameni. Pe măsură ce orele trec, oamenii înaintează, apropiindu-se tot mai mult de momentul mult aşteptat, de un an întreg. Deşi au posibilitatea să vină la Iaşi în orice zi a anului, majoritatea preferă să vină de Ziua Sfintei, considerând că orele petrecute la coadă, rugându-se, sunt asemeni unei umile jertfe în faţa lui Dumnezeu şi a Sfintei mult folositoare.

Frumuseţea acestei sărbători nu ar fi atât de impresionantă fără miile de pelerini, veniţi pentru a se ruga la moaştele Sfintei Parascheva, aşezate într-un baldachin din flori naturale, deasupra căruia este înălţată o cruce, ca simbol suprem al credinţei creştine.

După ore în şir de stat la coadă, oamenii reuşesc să se închine, sub atenta supraveghere a forţelor de ordine şi a militarilor care păzesc racla cu Moaşte. Pe chipurile lor se poate citi pace, mulţumire şi bucurie, după ce ajung să se închine, se simt eliberaţi de povara grijilor cotidiene, iar speranţa renaşte în sufletele lor. Cea mai de preţ confidentă, cea căreia i se încredinţează cele mai tainice secrete şi dorinţe, îi va ajuta, spun ei, învăluiți de emoție.

Printre credincioşii veniţi la Sfântă, se numără şi numeroşi preoţi.  Pentru ei, această sărbătoare reprezintă un prilej de bucurie sufletească şi cel mai bun moment de a observa amploarea pe care o ia pelerinajul, în fiecare an. Totodată, aceştia nu pot să nu remarce şi să aprecieze efortul celor de lângă ei, care stau ore în şir în picioare, considerându-l ca fiind o „pildă de răbdare” pentru noi toţi, după cum a declarat, preotul paroh Dumitru Carp, de la Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Iaşi, venit şi el să se închine la Sfintele Moaşte.

Credincioșii cred în puterile Sfintei, iar minunile săvârşite sunt mărturisite în fiecare an, tocmai pentru a întări aura ce dăinuiește, la fiecare început de octombrie, deasupra Iașului.

Viaţa Sfintei Parascheva

Foto: cuvantul-ortodox.ro

Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în localitatea Epivat de lângă Constantinopol (Istanbulul de astăzi) într-o familie bogată şi credincioasă. Aflându-se într-o zi în biserică, pe când avea zece ani, a auzit cuvintele: „Oricine voieşte să vină dupa Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), în urma cărora a decis să îşi schimbe hainele sale bune şi curate cu cele ale unui cerşetor. Ulterior, a hotărât  să îşi părăsească familia înstărită, şi-a împărţit averea săracilor şi la 15 ani, a intrat într-o mănăstire de maici în oraşul Iraclia Pontului. După câţiva ani, a plecat spre Ţara Sfântă, unde ajunge să se închine la Mormântul Sfânt, iar apoi, s-a retras într-o mănăstire de pe Valea Iordanului. La numai 25 de ani, i s-a arătat în vis un înger care o îndeamnă să revină la locurile natale. Parascheva s-a întors în Epivat, unde, după încă doi ani, a murit, la 27 de ani, fiind îngropată ca o străină, în apropierea mării. Tradiţia spune că, trupul unui marinar care murise pe o corabie în largul mării, fusese adus de valuri la ţărm, iar la rugăminţile unui sihastru s-a decis îngroparea acestuia de către locuitorii din zonă. În timp ce săpau groapa, au descoperit un trup neputrezit. Au îngropat trupul marinarului lângă cel al Paraschevei, însă, în următoarea noapte, unuia dintre creştinii care săpaseră groapa, i s-a arătat în vis Sfânta Parascheva care i-a cerut să îi ia trupul şi să i-l aşeze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei a fost depus în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat, iar credincioşii veniţi să se închine, simţeau pe măsură ce timpul trece, puterea sa miraculoasă.

Moaştele Sfintei au ajuns la noi în ţară în anul 1641, fiind aşezate în biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, unde au stat până în anul 1888. Atunci, în noaptea de 26 spre 27 decembrie, în paraclisul bisericii a izbucnit un incendiu, iar catafalcul Cuvioasei s-a aprins, topindu-se argintul cu care era îmbrăcată racla, Sfintele Moaşte însă au rămas întregi, spre mirarea celor care nu credeau în puterile Sfintei şi spre întărirea credinţei celor care o cinsteau. Ulterior, au fost transferate în noua Catedrală Mitropolitană. Astfel, de aproape patru secole, Iaşul se află neîncetat, sub mantia protectoare a Sfintei Parascheva.

Minunile Sfintei Cuvioase Parascheva

Se spune că pe durata celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost ferit de bombardamente, şi nici un obuz nu a atins Catedrala ce adăpostește racla cu Sfintele Moaşte.

În timpul secetei cumplite din anul 1947, care a afectat Moldova, s-au scos moaştele Cuvioasei în procesiune prin sate. În urma sa, începea să plouă, iar oamenii au ridicat troiţe în semn de mulţumire.

La rândul lor, preoţii Catedralei au cules mărturii ale credincioșilor pe care, mai apoi, le-au publicat în cartea „Suferinţele mamei Blondina, o martiră a Siberiei“.

Într-o scrisoare se povesteşte că un copilaş de numai 3 ani a muţit dintr-o dată. Speriată, mama l-a dus la racla cu Sfintele Moaşte, iar în timp ce se ruga cu lacrimi, copilul a strigat: „Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!” Mama s-a întors acasa, cu copilul vindecat, nu înainte însă de a-i mulţumi Sfintei pentru minunea săvârşită.

Se spune că, un inginer care suferea de o boală la plămâni fusese internat în spital pentru operaţie. În timp ce acesta se afla în spital, mama lui, a venit la Iaşi, pentru a se ruga Sfintei Parascheva pentru a-l vindeca pe fiul său. Când au vrut să îl opereze, medicii au constatat că leziunile pulmonare se vindecaseră şi astfel, bărbatul a scăpat de operaţie şi a revenit acasă sănătos.

O măicuţă din zona Cheile Bicazului, care suferea de surzenie, a venit la Cuvioasa Parascheva, s-a rugat cu lacrimi, iar după trei zile, era vindecată.

Un preot ardelean, bolnav de plămâni, începuse să orbească în urma tratamentului cu antibiotice pe care îl făcea. Medicii îi confirmaseră temerea. A decis să vină la Iaşi. Când a ajuns însă, catedrala era închisă, astfel că s-a pus în genunchi lângă peretele unde erau moaştele Sfintei şi s-a rugat plângând. A doua zi, a simţit că este sănătos şi că ambele afecţiuni îi fuseseră vindecate. Şi în prezent, slujeşte la o mănăstire din Ardeal.

Într-o altă pagină a cărţii este povestit cazul unei femei din Bulgaria, care a venit la Iaşi, la Sfântă, pentru a se ruga pentru fiul său care înnebunise subit în timpul facultăţii. Într-o noapte i s-a arătat în vis o femeie, îmbrăcată în negru care a îndemnat-o să vină la ea pentru a-şi vindeca băiatul. Mama însă nu ştia despre cine este vorba. După două luni, aceeaşi femeie i-a apărut din nou în vis, spunându-i de această dată că este Sfânta Parascheva de la Iaşi. Ulterior, femeia şi-a făcut paşaport şi a venit la Catedrala Mitropolitană.  Aici, s-a rugat, a lăsat un pomelnic şi a plecat înapoi în Bulgaria. După un an, a revenit la Iaşi pentru a-i mulţumi Sfintei că fiul său îşi revenise şi îşi reluase  studiile.

„Miracolele se întâmplă celor care cred în ele”, spunea Bernard Berenson, un expert în arte din Statele Unite. Este crezul după care îşi îndreaptă paşii spre capitala Moldovei, mii de români în aceste zile, iar Sfânta îi va primi ca de fiecare dată, şi în acest an, pe toţi.

Material realizat de Raisa Andrei

Alte surse foto:

cuvantul-ortodox.ro, apaceavie.ro