Eduard Conescu, realizator de emisiuni juridice la Radio Iași, a trecut în veșnicie

Vede lumina zilei la Iași în cartierul Copou foarte aproape de Biserica „Sfinții 40 de Mucenici”, la 5 septembrie 1925, în familia soților Conescu Vasile, grefier la Judecătoria din Iași și Eugenia, casnică.

Este cel de-al patrulea copil al familiei, mezinul, singurul băiat, cele trei surori mai mari fiind Coca (decedată la 22 de ani, în timpul epidemiei de tifos exantematic), Iulia (ulterior Iuriciuc, Profesoară, angajată a Siguranței Statului) și Maria (ulterior Leu, Profesor în Drept, angajat al Academiei Române din Iași).

În anul 1946, promovează examenul de Bacalaureat la Liceul ,,Național” din Iași, secțiunea Stiințifică.

Începe apoi studiile la Facultatea de Drept a Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

În ultimii ani de facultate, însă, având în vedere perioada tulbure prin care trecea societatea românească, a intrat cu mai mulți prieteni în vizorul autoritățiilor.

După ani de interminabile interogatorii și anchete, Tribunalul Poporului hotărăște condamnarea sa la ,,18 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică, precum și confiscarea totală a averii personale, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale”. Sentința nu l-a afectat doar pe el însuși, ci și familia, astfel că ambele surori și-au pierdut slujbele, trecând și ele prin episoade de detenție, iar tatăl său iși pierde irevocabil serviciul.

Cu toate acestea, în perioada 1964-1965 este reabilitat într-o oarecare măsură și iși poate relua studiile la Facultatea de Drept dar pierzând trei ani.

În anul 1969, la 16 octombrie, i se eliberează Diploma de Licență în Drept, cu rezultate deosebite în Dreptul Civil.

Cu unul dintre primele vise îndeplinite, începe încet următoarea etapă din viață, respectiv aceea a reabilitării și reintegrării sociale, cu țelul final de a putea active în profesia pe care a iubit-o atât de mult.

Tot acum o cunoaște pe cea care îi va deveni soție (din 1970, până în 2018, anul decesului), Elisabeta Ana Vrabie, studentă a Facultății de Științe Economice.

Până la a profesa cu adevărat, drumul va fi însă lung, el trebuind să demonstreze că nu mai este ,,un dușman al poporului”. Astfel, rând pe rând, va fi muncitor zilier, planificator, picher poduri CFR, tehnician, desenator, etc, până când, în anul 1974, Judecătoria Iași îl angajează pe post de ,,executor judecătoresc” -primul post care are legătură cu pregătirea și diploma sa. De aici, începe o carieră deosebită, fiind rând pe rând consilier juridic la UJCAP, UNCAP și Prefectura Iași.

𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐢 𝐞𝐱𝐞𝐦𝐩𝐥𝐮, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐮𝐧 𝐜𝐞𝐫𝐜 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬 𝐝𝐚𝐫 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭, 𝐦𝐞𝐧𝐭𝐨𝐫, 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜ă 𝐮𝐧 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐭, 𝐫𝐢𝐠𝐮𝐫𝐨𝐬 𝐬𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐩𝐞 𝐢𝐧ț𝐞𝐥𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐭𝐮𝐫𝐨𝐫. 𝐃𝐞 𝐚𝐢𝐜𝐢 𝐬𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐥𝐞 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭ăț𝐢 𝐛𝐮𝐥𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐭𝐞, 𝐬𝐞 𝐧𝐚𝐬𝐭𝐞 𝐥𝐚 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 ’𝟗𝟎 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐭𝐢𝐚 𝐫𝐚𝐝𝐢𝐨𝐟𝐨𝐧𝐢𝐜ă ,,𝐃𝐮𝐫𝐚 𝐋𝐞𝐱” 𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐠𝐢𝐨𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐨𝐬𝐭 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐑𝐚𝐝𝐢𝐨 𝐈𝐚𝐬𝐢, 𝐨 𝐫𝐮𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐥𝐨𝐧𝐠𝐞𝐯𝐢𝐯ă 𝐬𝐢 𝐩𝐥ă𝐜𝐮𝐭ă 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐝𝐢𝐟𝐮𝐳𝐚𝐭ă 𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐞𝐦𝐢𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐩𝐚𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢 ș𝐢 𝐫𝐞𝐝𝐚𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐛𝐫𝐮.

Pe plan familial, cele mai mari împliniri ale lui Eduard Conescu au fost aduse de către cei doi nepoței, Ioana și Eduard-Ionuț Conescu.

Mare iubitor de literatură, posesor al unei biblioteci absolut impresionante (cu mii de volume, din cele mai variate domenii), Eduard Conescu reușește în ultima parte a vieții să scrie două volume.

Primul volum, intitulat  𝐌𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐯𝐞𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐮𝐫𝐢 𝐚𝐦ă𝐫â𝐭𝐞 este  înainte de toate o mărturie document a perioadei petrecute în detenție, un documentar obiectiv și în același timp extrem de cinstit. Cu tot subiectul de încărcătură emoțională copleșitoare, narativul autorului se desfașoară într-o notă cu dese accente umoristice, fiind totodată și un excepțional tratat despre cum să nu-ți pierzi mințile.

Cel de-al doilea volum scris de către Eduard Conescu, 𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭 𝐨 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭, reprezintă o radiografie suprapusă a experiențelor sale. O abordare condescendentă, însuflețită de exmple personale. Un trecut care a influențat și determinat viața unui om și direcția unei țări.

Trebuie să rămânem cu răspunsurile pe care le-a dat la (poate) cele mai importante 4 întrebări:

1. Ce eveniment v-a influențat cel mai mult viața? – ,,N-aș știi. Nici că au fost, nici că n-au fost. Nu aș ști care sunt definitorii.”

2. Ce v-ați putea reproșa? – ,,Că nu am stăruit cu cititul. Să citesc mai mult și să îi ascult pe cei din jur.”

3. Ce v-ați fi dorit să realizați și nu ați reușit? -,, Am vrut să fiu mare constructor și nu am reușit, am vrut să fiu un mare literat și nu am reușit, astfel m-am conformat la a fi un simplu jurist.,,

4. Sfaturi pentru cei tineri? – ,, Să-i asculte pe bătrânii din jurul lor, să citească cât mai mult și cât mai variat. Tot ce auziți să nu credeți! Întâi să gândiți, să judecați și apoi să stabiliți ce anume trebuie reținut și aplicat. Apoi singurul lucru după care să trăim: dacă ne e foame să mâncăm, dacă ne e somn să dormim, dac- este vremea să ne bucurăm să o facem cu toată inima. Pentru tineri, să se distreze cât au timp, să învețe și să citească iar dacă nu au timp să citească, să își facă”.

Eduard Conescu a trecut în veșnicie marți, 27 august 2024, în somn, la ora 3 dimineața (oră la care, în mod obișnuit, se trezea și își începea activitățile zilnice).

A murit în discreție, fără a deranja pe nimeni, în nota aceleeași lecții a echilibrului și a demnității pe care a oferit-o pe parcursul întregii sale vieți.

S𝐥𝐮𝐣𝐛𝐚 𝐝𝐞 î𝐧𝐦𝐨𝐫𝐦â𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 va 𝐟𝐢 𝐨𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐭ă 𝐥𝐚 𝐁𝐢𝐬𝐞𝐫𝐢𝐜𝐚 „𝐒𝐟𝐢𝐧𝐭ț𝐢𝐢 𝟒𝟎 𝐝𝐞 𝐌𝐮𝐜𝐞𝐧𝐢𝐜𝐢” 𝐝𝐢𝐧 𝐈𝐚𝐬𝐢, 𝐣𝐨𝐢 𝟐𝟗 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟒, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟑.𝟎𝟎.