Mărţişoare Radio Iaşi… Eseu: Nicolae Tomescu (Redactor Șef)

Publicat de Nicolae Tomescu, 28 februarie 2015, 23:32

Trăim într-o clipă a eternităţii  în care am „reuşit” să uităm de noi, să ne „dezbrăcăm” de identitate şi am considerat că obiceiurile altor popoare – cu o istorie şi o cultură marginale, merită să fie luate drept exemplu şi urmate orbeşte. De ce? Mizeria proprie şi mirajul prosperităţii „ne iau ochii” şi „înfig” în cultura noastră obiceiul de consum, obişnuinţa, pseudo-normalitatea în promovarea non-valorilor, anti-valorilor, pun accentul pe forme şi imagini (de cele mai multe ori, groteşti), uită, cu desăvârşire, de conţinutul moral. Nu maculez „Valentine’s Day”, reamintesc faptul că, în cultura şi tradiţiile româneşti, avem elemente care ne-au identificat; o parte din noi nu va putea fi ştearsă, niciodată, cu vreo radieră marca „Show Elodia”. Există o cultură înnobilată prin obiceiuri, tradiţii şi sărbători pe care, oricât am încerca să le negăm, le vom avea mereu în suflet. În 24 februarie, Dragobetele v-a invitat să ne sărbătorim identitatea şi pe noi înşine.

Marele secret nu constă în a avea purtări alese, ci de a ne purta la fel ca toţi oamenii. Îmbrăţişăm diversitatea punctelor de vedere, diversitatea preferinţelor dumneavoastră.

Mi-am pecetluit gândul, descoperind că 1 martie ne apropie şi mai mult. Cei dragi ajung mai aproape de oameni care se rostesc prin intermediul postului nostru de radio. Stând în faţa unei clipe, dedicaţiile pot însemna reducerea vitezei, pentru că meritaţi şi altceva decât încadrarea perfectă în timp. Am spus viteză… Nu m-am gândit la simboluri, la conotaţii şi echivalenţe. Pot să o fac, fie şi în completarea cuvintelor pe care le rostim.

Simbolul este un semn cu o serioasă deschidere informaţională; dezvăluie, în majoritatea cazurilor, nu numai forţa evocatoare a arhetipurilor culturale sau percepţiilor moştenite, ci şi structura dinamică a minţii umane. Simbolul reprezintă, indirect şi în virtutea unei similitudini, un obiect concret, o fiinţă, o noţiune abstractă, o idee, un sentiment, o însuşire etc.

Ce reprezintă, pentru dumneavoastră, ghiocelul? Dar Ziua de 1 Martie? Pornind de la o realitate concretă, simbolul instituie raporturi extraraţionale şi imaginative între fapte, obiecte şi semne, dar şi între diferitele planuri ale existenţei, adică între lumea pământeană şi cea divină. El se revelează omului, adresându-se atât inteligenţei, cât mai ales sufletului său sensibil, declanşându-i rezonanţe emoţionale neaşteptate.

Putem cunoaşte aproape toate conotaţiile unui simbol… În cazul ghiocelului: alinare, curaj, fidelitate, gingăşie, modestie, primăvară, puritate, răbdare, rezistenţă, smerenie, speranşă, umilinţă acceptată; În cazul primăverii: ape ieşite din matcă, arbori înfloriţi, barză, brânduşă, buburuză, crin, ghiocel, întinerire, măr înflorit, narcisă, o nouă iubire, renaştere, smarald, speranţă, tinereţe, verde; primăvara veşnică duce cu gândul la paradis; În dreptul satului, găsim: stup de albine, fântână, nostalgie, leagănul copilăriei, amintire, obârşie; brad, cal, galben, livadă, primăvară, verde… Cam tot atâtea conotaţii pentru tinereţe… Pace: ape liniştite, oază, plug, smochin, verde, porumbel, ramură de măslin; Speranţă: alb, albastru, albină, amurg, apus de soare, coloană fără sfârşit, deal, dimineaţă, drum la capătul căruia răsare soarele, ghiocel, primăvară; Viitor: muguri; pentru singurătate, ca simbol, conotaţiile şi echivalenţele ar fi: bufniţă, coloană, copac izolat, cuc, plop, lup, zăpadă.

Repet: putem cunoaşte aproape toate conotaţiile unui simbol. În aceeaşi măsură, acesta se poate identifica pornind de la un cuvânt capabil să exprime doar însuşirea. Astfel, frumuseţea poate fi redată prin: albastru, buchet de flori, cal alb, gazelă, lebădă, migdal, nufăr, păr înflorit, păun, perlă, pisică, piersică, salamandră, trandafir, femeie – în primul şi în ultimul rând.

Pentru cuvântul femeie, vom alinia semnificaţiile şi reprezentările simbolice – în ziua de duminică, 8 martie…

V-am redat câteva exemple şi (aproape) toate conotaţiile lor. Credeţi că amintitele simboluri vă definesc existenţa? „Călătorule”, ne învaţă un vechi proverb spaniol, „nu există drumuri; drumurile se fac păşind”. Îndrept mărţişorul către lumea Internetului, pe „recepţie” fiind prietenii care au făcut din Radio Iaşi ceea ce înseamnă inelul – adică alianţă, ataşament, continuitate, fidelitate, legământ, legătură liber acceptată, protecţie, putere, unire. Avându-se în vedere că lumea din jurul nostru abundă în motive simbolice, adică de fiinţe, lucruri, pictograme evocatoare de sens, trebuie să ştim cum să le identificăm, să le interpretăm, să le utilizăm inteligent – spre binele nostru, al comunităţii în cadrul căreia ne amnifestăm, ne mişcăm.

*

Luna Martie /sau a mărţişorului/ este legată de obiceiul cu acelaşi nume ce simbolizează sosirea primăverii. Renaşterea naturii, aducând oamenilor puteri şi speranţe noi se leagă, prin tradiţie, de invocarea bunilor auguri printr-un semn anume, care este mărţişorul – la originea sa, un bănuţ de aur sau de argint, găurit sau cu o toartă iscusit meşteşugită, atârnat de souă fire de bumbac colorate în alb şi roşu; el se oferea copiilor, mult mai târziu fetelor şi femeilor. Culoarea roşie a sângelui personifica viaţa, iar albul – puritatea luminii şi curăţenia florilor. Dăruirea unui mărţişor este o urare de fericire, sănătate, belşug şi frumuseţe, dar această credinţă avea (are) interpretări diferite de la regiune la regiune. Mărţişorul face parte din categoria talismanelor vechi, iar aceste mici obiecte pe care le purtăm au tradiţia de a ne proteja de pericole, de boli, de lucruri malefice. În cadrul diverselor credinţe şi civilizaţii, au virtuţi profilactice, iar încărcătura lor magică nu-şi găseşte egal decât în numărul dorinţelor: dragoste, putere, sănătate şi noroc.

Asta vă doresc dumneavoastră; nu ştiu ce doriţi persoanelor îndrăgite…