(INTERVIU) Irina Margareta Nistor, despre Gala Premiilor BAFTA 2015: „Per total, filmele sunt interesante […] aşa că putem, la rândul nostru, să ne facem o listă şi să ne votăm propriile noastre BAFTA”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 9 februarie 2015, 12:06

Filmul ‘Boyhood’ (12 ani de copilărie) a fost recompensat cu trei premii BAFTA, între care şi cel mai prestigios – titlul de ‘Cel mai bun film’ – în cadrul celei de-a 68-a ediţii a premiilor BAFTA ale Academiei britanice de film, desfăşurată duminică seara la Royal Opera House din Londra. Experienţă unică în cinematografia de ficţiune, ‘Boyhood’ a fost realizat într-o perioadă de 12 ani. Mare favorit la Oscaruri, acest film urmăreşte cu o simplitate şi o naturaleţe şocante mai mult de un deceniu din viaţa unei familii americane, cu accente universale. Filmul a fost recompensat şi la categoriile ‘Cea mai buna actriţă în rol secundar’ (Patricia Arquette) şi ‘Cel mai bun regizor’ (Richard Linklater).

Colega noastră, Diana Prodan, a realizat un interviu cu Irina Margareta Nistor, critic de film, pe acest subiect.

Diana Prodan: Spuneţi-ne cum vi se par rezultatele din acest an de la „Bafta”? „Boyhood” pe locul întâi cu cel mai prestigios titlu „cel mai bun film”?

Irina Nistor: Cred că este o continuare a Festivalului de la Berlin, că tot sunt la Berlin acum, pentru că acolo a avut debutul, ca de altfel şi „The Grand Budapest Hotel” care tot aşa şi-a continuat cariera de la un cap la altul, cred că ar trebui la rândul nostru să ne bucurăm că suntem în competiţie la Berlin anul ăsta, poate o să aibe o carieră la fel de strălucită.

Diana Prodan: Ce spuneţi de ‘The Grand Budapest Hotel’ (Hotel Grand Budapest)?

Irina Nistor: E un film foarte straniu, dar foarte interesant. Mă bucur că a funcţionat, inclusiv pentru juraţii de la BAFTA, aşa cum a funcţionat şi pentru presa străină, respectiv de la Globurile de Aur, pentru că e foarte original şi cred că trebuie, în general, susţinute filmele de genul ăsta şi nu neapărat crimele teribiliste cu orice preţ care le răstoarnă camera şi ficatul, în egală măsură, vreme de două ore. Aici, te lasă să te gândeşti, să reflectezi, să te amuzi, în egală măsură, să descoperi nişte actori care sunt prefect machiaţi, adică e un exerciţiu pentru cinefili mult mai interesant.

Diana Prodan: Pentru cinefilii cu experienţă.

Irina Nistor: Da! Şi pentru cinefilii pe care-i poate prinde, îi poate transforma în cinefili mai simpli, profitori de cinema, aşa care merg doar ca la continuarea unor cumpărături în oraş, pentru că în felul ăsta descoperi o lume şi eşti curios să afli ceva mai mult, cred că este un foarte bun exemplu, Wes Anderson.

Diana Prodan: Nu este pentru consumişti.

Irina Nistor: Este la limită, adică poate să fie în egală măsură şi un block buster – adică nu este Ingmar Bergman, să ne înţelegem – e un lucru construit pe straturi, el poate să funcţioneze la mai multe categorii de public şi, până la urmă să le rafineze.

Diana Prodan: Da! Văd povestea de dragoste care l-a numit pe omul de ştiinţă Stephen Hawking, de prima sa soţie, redată în filmul ‘The Theory of Everything’ (Teoria întregului), a câştigat trei premii….

Irina Nistor: Da! Cel mai bun actor Eddie Redmayne, deşi nu era primul care îl întruchipa pe un savant strălucit dar care are ghinionul unei boli îngrozitoare şi unei boli care îl deformează şi-l chinuieşte în egală măsură, dar se pare că i-a ieşit mult mai bine. Eu am văzut filmul şi e tulburător şi e foarte frumos tocmai dată povestea romantică şi mai puţin amănuntele tehnice pe care probabil tot aşa în ideea că un public mai larg l-ar urmări ceva mai greu, cele ştiinţifice.

Diana Prodan: Ce spuneţi de „Birdman” (Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei) pleacă acasă doar cu un singur premiu, deşi a avut zece nominalizări?

Irina Nistor: Da! A plecat cu destul de multe de la Globuri, pe mulţi i-a mirat, nu se aştepta altceva de la Inarritu, mărturisesc că mie mi-a plăcut filmul şi se comentează foarte mult aici că de fapt s-a încercat o filmare dintr-un singur cadru, adică fără duble, deşi se pare că e la limită, uşor trişată ideea care să pară totul tras într-o ordine cronoligcă şi dintr-o singură dublă, e di nou un film care presupune o cunoaştere cinematografică suficient de profundă ca să te poţi bucura de toate aluziile, şi de toate ironiile mai mult sau mai puţin fien de-al lungul peliculei. Oricum e un film de văzut şi care trebuia băgat în seamă şi cred că dacă nu ar fi luat premii nu ştiu dacă neapărat lumea s-ar fi dus să-l descopere, deci cred că ăsta este binele care i s-a făcut că totuşi i s-a dat un premiu sau că a fost nominalizat, asta contează în egală măsură.

Diana Prodan: Vi se pare corectă premierea?

Irina Nistor: E foarte greu să judeci când toată lumea, se ştie că e vorba de o votare, de o votare masivă. Mă bucur foarte tare pentru Julianne Moore categoric, nimeni nu cred că are şanse mai mari pe lângă ea, fie vorba de Still Alice, însă mi se pare cel puţin bizar că The Lego Movie -premiu pentru animaţie, am fost tentată, ceea ce rareori mi se întâmplă, să plec din sală de la el. E adevărat că americanii s-au supărat teribil că nu au ajuns la Oscaruri şi atunci, probabil, englezii au zis hai să-i dăm noi un premiu, cam asta cred că s-a întâmplat. Deci acolo cred că e o oarecare nedreptate, nefirească alegere, dar nici nu a fost un atât de bun pentru animaţie ca în alţi ani. Oricum, per total, filmele sunt interesante, le putem vedea aproape pe toate, aşa că putem, la rândul nostru, să ne facem o listă şi să ne votăm propriile noastre BAFTA.

Un interviu realizat de Diana Prodan

Tehnoredactare: Gabriela Rotaru

FOTO cinemagia.ro