Întâlnire a tinerilor artiști cu managerii de teatre, la FNST Iași: „Am terminat la Teatru! Ce fac acum?”

Săptămâna această, se desfășoară la Iași prima ediție a Festivalului Național al Școlilor de Teatru. Sunt în desfășurare spectacole, lansări de carte și conferințe. Evenimente pun în valoare producțiile tinerilor artiști și se concentrează pe problemele pe care aceștia le întâmpină la început de carieră.

Publicat de isoreanu, 31 octombrie 2024, 18:53

În Sala Studio a Facultății de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, s-a desfășurat, miercuri, conferința „Am terminat la Teatru! Ce fac acum?!”. Evenimentul a fost înscris pe afișul Festivalului Național al Școlilor de Teatru și a fost organizat în parteneriat cu Școala Doctorală de Teatru.

Au fost invitați cinci directori de teatre din regiunea Moldovei: Angela Zarojanu, Radu Nichifor, Alexandru Vasilache, Edi Burghelea și Florin Toma. Dezbaterea a fost moderată de directorul Școlii Doctorale de Teatru din cadrul UNAGE, prof. univ. dr. Călin Ciobotari.

S-a discutat despre dependența financiară a instituțiilor de cultură față de autoritățile locale și despre modul în care managerii trebuie să gestioneze resursele financiare și umane, astfel încât teatrele să poată oferi un mediu potrivit pentru creație.

S-a discutat, de asemenea, despre situația locurilor de muncă pentru tinerii artiști (actori, regizori sau coregrafi) și despre viitorul lor profesional.

Prof. univ. dr. Călin Ciobotari i-a provocat pe managerii prezenți să spună la ce soluții ar apela, dacă ar fi tineri absolvenți, pentru a se promova.

Managerul Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, Alexandru Vasilache, ar miza pe o cât mai bună prezentare în CV, dar și pe prezența la festivaluri și evenimente:

În primul rând, aș fi mult mai activ în autopromovare. Aș trimite C.V.-ul cu ce am reușit să fac la facultate, vorbesc de roluri sau vorbesc de…, dacă e vorba de regizor sau coregraf, de lucrările care au reușit să le facă în acea perioadă. După care, m-aș prezenta și fizic, cum s-a vorbit mai devreme, la un festival organizat sau în marea majoritate, instituțiile au zilele lor, unde își prezintă lucrările, sau au un festival pe care îl gestionează. Și atunci, în calitate de voluntar sau pur și simplu spectator, să fii prezent, să fi văzut, să intri în contact cu echipa în care crezi că te poți regăsi, teatru în care vrei să activezi, să-l cunoști mult mai bine, să încerci să-l cunoști, să te apropii de el.

Managerul Teatrului Municipal „Matei Vișniec” din Suceava, Angela Zarojanu, ar lucra la construirea profilului profesional încă din anul al II-lea de studii:

În anul întâi, te obișnuiești cu această facultate vocațională și din anul doi, te gândești în mod serios ce vrei să faci, să-ți construiești parcursul unei cariere profesionale. Trebuie să devii vizibil. În primul rând, trebuie să folosești orice oportunitate care apare și văd că aici, la Universitatea de Teatru din Iași, sunt multiple, pentru a te face remarcat, pentru a-ți construi un C.V. care să poată după aceea să impresioneze pe cei care au nevoie de tine. Colaborări sunt multe. Nu este, să spunem, situația așa de dezastruoasă, încât poți să spui că absolvenții nu au unde să meargă. Important este să și cauți. Dacă stai să aștepți, este foarte greu. Trebuie avut în vedere atât sistemul public, cât și sistemul privat, pentru că avem nevoie de teatru, avem nevoie de absolvenți, totul duce spre educație, spre o societate civilizată. Eu sunt optimistă de felul meu. Bineînțeles, întotdeauna, valorile trebuie, și noi, avem și noi această responsabilitate de a le face loc în societate.

Managerul Teatrului „Maria Filotti” din Brăila, Radu Nichifor, ar aplica aceiași soluție pentru care a optat el însuși la finalizarea studiilor: exploatarea fiecărei ocazii de a demonstra talentul și dorința de a realiza spectacole sau roluri remarcabile:

Aș face ce am făcut când eram student în anul patru, aș fructifica orice oportunitate de a-mi face meseria practic. Aș încerca să o fac din tot sufletul și cu multă credință. Deci, aș încerca să-mi fac meseria cât de bine se poate și cu câtă credință aveam sau am în mine. Negândindu-mă că sunt cabale, că sunt aranjamente, că sunt…, pentru că sigur va fi cineva în sală care va simți, dacă tu îți faci treaba bine, va simți ce ai tu de zis. Prețul nostru este dat de ultima reprezentație a ultimului spectacol. N-ai de unde să știi, tu joacă tot timpul, sau regizează tot timpul, sau ai grijă ca spectacolele tale să fie în cea mai bună formă, pentru că habar nu ai cine e în sală la ultima reprezentație, în cazul meu, ca regizor, a ultimului spectacol pe care l-ai regizat. Ăla e nivelul tău! Dacă ai grijă ca ăla să fie foarte sus, atunci, cine știe ce se întâmplă.

Nu trebuie neglijate oportunitățile de promovare pe care le oferă spațiul online, a susținut directorul Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați, Florin Toma:

Aș fi mai atent la cei care folosesc rețelele de socializare cu mai mult aplomb și cu mai multă pricepere și aș încerca să mă vând mult mai bine, indiferent de ce aș face, că fac mâncare acasă și o fac într-o formă artistică, că spun o poezie, sau că mă întâlnesc cu cineva, sau orice idee năstrușnică aș avea, aș pune într-un context, aș crea conținut pe Facebook. Nu mi-ar asigura neapărat o angajare sau o colaborare, dar cu siguranță dacă s-ar ivi ocazia să mă întâlnesc cu cineva, șansele ca acea persoană să mă cunoască de undeva ar fi mult mai mari și bineînțeles că aș cultiva celelalte calități atât de necesare unui actor: vorbire, mișcare, lectură, câștigarea de experiențe cât mai diverse. Da, ar fi o muncă asiduă. Peste toate astea, dincolo de naivitatea discursului și de frumusețea speranței pe care o pui în meseria de actor, ar trebui să găsesc și un loc de muncă care să-mi asigure totuși resursele ca să trăiesc. M-aș asocia cu oameni care nu râvnesc și nu mor să fie într-un teatru de stat, ca să nu mă îmbolnăvesc de flagelul ăsta, cu oameni care au spirit antreprenorial care să-mi asigure skill-urile ca atunci când sistemul teatral din România în mișcare, în mișcare de prăbușire  așa… când se schimbă, eu să am capacitatea să mă adaptez. Pentru că eu cred că schimbările sunt absolut inevitabile, nu mai putem, de la an la an, această problemă cu oamenii care termină și nu au unde să angajeze se acutizează și la un moment dat, va trebui să dăm niște răspunsuri.

Dezbaterea a fost dinamică, iar sesiunea de întrebări venite din public s-a prelungit, la final, cu discuții separate și foarte utile între managerii de teatre și studenții interesați să afle cum se pot face remarcați.

Festivalul Național al Școlilor de Teatru, care se desfășoară săptămâna aceasta la Iași, este o scenă de prezentare a creațiilor studențești, de întâlnire a tinerilor artiști din instituțiile de învățământ din toată țara, dar și un spațiu de dezbatere a problemelor pe care aceștia le întâmpină la începutul carierei.

(Radio Iași/ FOTO Facebook Călin Ciobotari)