Finanțarea europeană – pilonul principal pe care se bazează digitalizarea sistemului educațional din România

Publicat de Andreea Drilea, 13 octombrie 2023, 10:40 / actualizat: 14 octombrie 2023, 19:16

Într-o lume a globalizării, poate două dintre cele mai importante atuuri pe care le poate avea o persoană sunt deprinderile lingvistice și cele digitale.

Posibilitățile unei lumi digitale sunt nenumărate, mai ales când iei în considerare și accesul la Internet. Ca urmare, fiind un instrument cu o acoperire atât de mare, oamenii trebuie să cunoască ce anume li se oferă – caz în care să cunoști o limbă de circulație internațională reprezintă, în ziua de astăzi, mai degrabă o obligație nescrisă decât un hobby.

De câte pene de scris ai nevoie ca să predai o limbă străină? „Una singură” – este răspunsul unui grup de profesori din Europa.

Șase țări membre ale Uniunii Europene au contribuit la crearea proiectului QUILL (n.r. – din engleză: „pană de scris”) sau Quality in Language Learning, o resursă educațională cu acces liber, care facilitează studierea a 18 limbi europene.

Co-finanțat de Uniunea Europeană, proiectul în valoare de aproximativ 300.000 de euro și-a propus să ofere susținere pentru limbile de circulație mică – precum finlandeza, maghiara sau româna – după cum a precizat coordonatorul echipei din România, conferențiar doctor Teodora Ghivirigă, profesor al Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

QUILL oferă o mână de ajutor – sub forma unor texte sau fișiere audio atent selectate și revizuite – atât studenților care vor să își îmbunătățească deprinderile lingvistice, cât și profesorilor care au nevoie de astfel de materiale didactice, disponibile într-un număr redus, dată fiind circulația limitată a limbilor „mici”.

„Am fost foarte bucuroși să vedem că există o mare deschidere de ambele părți: pe de o parte a studenților, a celor ce doresc să învețe și să folosesască astfel de materiale, și pe de altă parte, a profesorilor, de a le oferi studenților materiale de acest tip”, a afirmat Teodora Ghivirigă.

Livia Lupășteanu, absolvent al Facultății de Litere și viitor profesor, este de părere că un proiect precum QUILL i-ar fi fost benefic în perioada de studenție, pentru că i-ar fi oferit suportul necesar de care avea nevoie pentru a-și eficientiza munca.

În același mod în care studenții sunt mai dornici să folosească materiale digitale precum QUILL, cadrele didactice care sunt mai interesate să utilizeze astfel de metode sunt, cel mai frecvent, profesorii tineri. Motivul pentru acest fapt este, potrivit Liviei Lupășteanu, ușurința cu care noile generații folosesc tehnologia.

În acest sens, ea menționează că sistemul educațional din România nu i-a „oferit decât o mică parte din așa-zisa pregătire pentru a intra în învățământ”, adăugând că profesorii din România utilizeză tehnici de predare învechite, bazate pe memorarea definițiilor cuvânt-cu-cuvânt. „Sistemul românesc de educație trebuie regândit, pentru o mai bună eficacitate și un mai bun randament al elevilor”.

Lipsa de viziune și indolența sistemului educațional din România creează o buclă a infinitului – elevii învață tehnici de predare ineficiente și, la rândul lor, pot perpetua o astfel de metodologie inoportună pentru viitoarele generații.

Se poate, astfel, spune că schimbarea vine tot de la tineri. Adina Mihăică, masterand al Facultății de Litere și profesor de gimnaziu, consideră că includerea tehnicilor digitale de predare este esențială pentru a „capta atenția noilor generații de elevi, care sunt permanent înconjurate de tehnologie”.

Mai mult decât atât, profesorii trebuie să le atragă atenția asupra faptului că tehnologia nu se limitează la platformele populare de social media și că pot obține rezultate importante în dezvoltarea personală dacă folosesc uneltele digitale în favoarea lor. Astfel, „profesorii au ocazia să le deschidă această portiță, pornind de la utilizarea platformelor educative – precum QUILL – la orele de curs”.

Aceste opinii sunt dublate de coordonatorul QUILL. Teodora Ghivirigă subliniază faptul că studenții sunt dornici și deschiși în a utiliza această platformă.

Date fiind circumstanțele, nu este greu să îți dai seama de unde survine această „sete” de digitalizare a actului de predare: problema critică nu vine neapărat din lipsa de materiale pentru limbile de mică cicrculație, ci mai degrabă de la faptul că sistemul de educație din România nu a reușit să se alinieze la standardele de predare ale secolului XXI.

Deloc surprinzător, QUILL include un ghid de utilizare pentru profesori, ceea ce ar putea naște următoarea întrebare – de ce trebuie să fie instruiți profesorii din era digitală în a folosi instrumente de bază? Răspunsul este unul simplu – sistemul de educație din România nu a evoluată odată cu timpurile.

La fel de ironic precum legătura dintre titlul proiectului și tipul acestuia, România tronează pe un munte de paradoxuri. Are una din cele mai rapide conexiuni la Internet din lume, dar cu toate acestea, în 2022, s-a clasat pe ultimul loc din toate statele comunitare în raportul anual al DESI pe compentețe digitale.

Potrivit aceluiași raport, „performanța României în integrarea tehnologiilor digitale și a digitalizării serviciilor publice este deficitară”, în comparație cu alte state membre.

Nu este de mirare că proiectul QUILL a fost impulsionat de pandemia de COVID-19, care – după cum a precizat coordonatorul QUILL – „a forțat comunicarea în sfera digitală”.

La fel cum s-a întâmplat în numeroase alte sectoare de activitate, pandemia a reprezentat o trezire la realitate pentru sistemul educațional din România în ceea ce privește lipsa unui plan B, o alternativă la actul didactic clasic. Orele de curs față în față s-au mutat online, iar profesorii români au trebuit să se adapteze noilor condiții impuse de factori neașteptați.

În consecință, nu este incorect să afirmi că digitalizarea în România – și poate în Europa, în general – a fost grăbită de pandemie.

Această digitalizare are un început nu chiar promițător, după cum demonstează concluziile unui raport recent al Curții Europene de Conturi: țările din blocul comunitar nu au reușit să utilizeze resursele financiare destinate digitalizării școlilor, după cum era preconizat, deoarece „statele membre nu au asigurat o orientare strategică în modul în care utilizează finanțarea din partea UE”.

QUILL este un exemplu de început timid al digitalizării sistemului de educație din România, ce are la bază dorința elevilor și a studenților de a utiliza astfel de metode. Deși acest proiect este doar o picătură într-un ocean desuet, reprezentat de învățământul românesc, QUILL este un precursor al digitalizării și demonstrează dorința de schimbare, prezentă, totuși, în sistemul academic din România.

(Radio Iași/Anda Pascu)