(AUDIO) „Hârjoana”, debutul dramaturgic excepțional al actorului Emil Coșeru, în proiectul „Lecturi³” al TNI

Actorul Emil Coșeru a debutat ca dramaturg. Piesa „Hârjoana” a lăsat o impresie puternică publicului, iar Tatiana Ionesi și Emil Coșeru au oferit un regal actoricesc.

Publicat de isoreanu, 1 mai 2025, 10:25

Actorul Emil Coșeru a debutat ca dramaturg, cu piesa „Hârjoana”, în cadrul proiectului „Lecturi³”, desfășurat de Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Textul a trecut de selecția unui juriu și a fost prezentat ca spectacol-lectură.

Ioana Soreanu a fost prezentă la eveniment.

Sala CUB a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași a găzduit, duminică seara, un nou proiect „Lecturi³”. Actorul Emil Coșeru, societar al Teatrului Național din Iași, onorat la ediția din acest an a Galei UNITER cu Premiul pentru întreaga activitate, a debutat ca dramaturg cu piesa „Hârjoana”. Regia a fost semnată de Irina Popescu Boieru. Un text copleșitor prin adevărul pe care îl emană, un cumul de trăiri prin care spectatorii sunt purtați cu măiestrie. Sfârșitul reprezintă o provocare. Este o temă pentru noi, indiferent de vârstă, care ne bântuie din ce în ce mai des pe măsură ce ne apropiem de senectute. Trezește nostalgie, teamă, revoltă, acceptare. Singurătatea împresoară, uneori, dar înțelepciunea îndeamnă la împăcare. În piesa scrisă de Emil Coșeru, și prezentată ca spectacol-lectură, sfârșitul este păcălit, de cele două personaje, prin jocuri. Cei doi, el și ea, aleg să provoace, să ironizeze, să păcălească sfârșitul, ca într-o „hârjoană”. Piesa este, așa cum a spus Tatiana Ionesi, partenera de scenă a lui Emil Coșeru, „un elogiu adus vieții”. Din viață, păstrăm doar amintirile frumoase, care ne-au făcut să râdem, ne-au adus bucurie, ne-au ținut împreună.

Emil Coșeru și Tatiana Ionesi au oferit un regal actoricesc. Un tandem formidabil, o legătura puternică formată pe scenă, dar și la catedra de actorie de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Energia actorilor, expresivitatea vocilor și a rostirii au creat un spectacol adevărat din lectură.

Tatiana Ionesi: Mie mi-a plăcut tare mult textul domnului Coșeru, pentru că transmite foarte multă emoție. Ori, constatăm că lumea caută să-și ascundă emoțiile, sentimentele și măcar venind la teatru, să spunem așa, să le oferim chestia asta, de a se deschide și ei, de a-și aminti, de fapt, ce este înlăuntrul lor, în sufletul lor, nu neapărat viața imediată, care și așa e destul de agitată. Deci, în primul rând, m-a emoționat foarte mult și mi-am dat seama că atinge, cel puțin pentru mine, a atins mult problema singurătății, problema finalului inevitabil. Și totuși, este un… și un elogiu adus vieții și înțelepciunii vârstei a treia, după ce firul simți că se termină, pentru că e normal să se termine, depinde cum abordează fiecare acest finiș. Totuși, să rămână speranța. Vedeți că ei își amintesc numai momentele frumoase din căsnicie și cam asta se întâmplă. Adică, mă rog, în discuțiile avute cu persoane mai în vârstă și asta… fiecare își aduce aminte de ce e frumos și asta e foarte bine.

Ioana Soreanu: S-a simțit o chimie pe scenă între dumneavoastră și domnul Emil Coșeru. Ați fost partener și la facultate, la clasă.

Tatiana Ionesi: Da. Cred că suntem cea mai…, mai mult ca sigur, cea mai longevivă echipă de profesori la Facultatea de Teatru. Avem aproape douăzeci și ceva de ani împreună și plus că noi am mai jucat și pe scenă, am făcut două spectacole, tot în două personaje, ne înțelegem, nu știu…

Ioana Soreanu: Domnule Coșeru, cum v-ați gândit la doamna Tatiana Ionesi pentru acest rol? Ați spus că numai dumneaei putea să-l joace.

Emil Coșeru: Numai ea putea putea să joace, pentru că e o actriță foarte bună. Eu o apreciez de foarte multă vreme, dovadă că și UNITER-ul o apreciază acum. Sunt convins că o să ia premiul pe care toată lumea îl râvnește. Dar e o actiță foarte bună, adică răspunde foarte bine pe scenă, e spontană, adică nu, nu construiește nimic, totul e adevărat în ea, tot ceea ce face, că face comedie, că face dramă, deci, are o plajă destul de mare de exprimare actoricească.

Ioana Soreanu: Urmează să primiți primul UNITER pentru întreaga carieră în actorie. Cum ați făcut pasul către dramaturgie? Cum de ați scris o piesă?

Emil Coșeru: Ioana dragă, trebuie să spun că a fost… de mult voiam să scriu, dar a fost așa, ca un fel de bici, un fel de șfichi așa care mi-a venit efectiv într-o dimineață, într-o dimineață de iarnă, care era destul de posomorâtă. Și atunci, deodată, toată atmosfera aia și toți norii ăia care erau așa… domnule, suntem prea singuri, suntem disperați, pentru ce trăim, ce facem? Și mi-a venit primul cuvânt: „trăiești”, „dar încă mai trăim”, „rezist”, nu știu ce… și de acolo a început să curgă absolut totul.

Ioana Soreanu: Deci, ați transferat propriile dumneavoastră gânduri, trăiri, în această piesă despre sfârșit sau despre cum ne raportăm la sfârșit.

Emil Coșeru: Eu sunt un tip solar, nu sunt un tip care să fie învins de toate, pentru că știi foarte bine, toți ajungem acolo în final și unii o primesc mai bine, mai rău, mai cu suferințe, mai fără suferințe. Dar a fost interesantă toată povestea asta, îmbinând ironie, adică nu vreau să fie o tânguire, nu vreau să fie o melodramă, vreau să fie ironie, tragedie, emoție, cum spunea Tatiana. Foarte multe lucruri adunate împreună și amestecate, împletite ca un mozaic frumos făcut.

Tatiana Ionesi este nominalizată la Premiile UNITER, din acest an, pentru rolul Altă mamă din spectacolul „Zi de bucurie”, în regia lui Radu Afrim, de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

Alături de Tatiana Ionesi și Emil Coșeru, s-a aflat pe scenă Luiza Martoncă, absolventă la clasa celor doi profesori. O responsabilitate enormă pentru tânăra actriță.

Ioana Soreanu: Un text greu, dar e mai greu să joci alături de profesorii din facultate, doamna Tatiana Ionesi și domnul Emil Coșeru. Cum e?

Luica Martoncă: Așa este și am simțit-o ca pe mare bucurie și responsabilitate și înainte să intru în scenă, am gândit cumva egoist, și anume să mă bucur de acest moment, poate unic sau nu, în care sunt alături de amândoi profesorii pe scenă.

Ar fi frumos ca această piesă, debutul dramaturgic excepțional al actorului Emil Coșeru, să devină din spectacol-lectură, un spectacol adevărat pe scena Naționalului ieșean. Textul și interpretarea au lăsat o impresie puternică asupra publicului, care ar dori, cu siguranță, să asiste la o astfel de reprezentație.

(Radio Iași, FOTO: Facebook Teatrul National „Vasile Alecsandri Iasi/Nicoleta Dabija)