(AUDIO/FOTO) Beatrice Volbea: „…pentru mine, dansul înseamnă să respir.”

Publicat de isoreanu, 16 ianuarie 2023, 17:33 / actualizat: 16 ianuarie 2023, 18:53

Spectacolul OCDiary, aflat pe afișul „Teatrului din Stejar” din Iași, este rezultatul unei rezidențe a actriței Beatrice Volbea, acum, în postură de coregraf și regizor. Proiectul s-a desfășurat în cadrul programului de rezidențe Placebo, inițiate de Asociația Multimedia Teatru FIX.

Spectacolul se concentrează asupra persoanelor care suferă de tulburarea obsesiv compulsivă și a modului în care aceste persoane sunt privite de cei din jur, aspect care le îngreunează situația și le determină să se ascundă. OCD este un spectacol de teatru fizic în care textul concentrat este ilustrat de mișcarea corporală.

Din distribuție fac parte actori și coregrafi: Flavia Sandu, Ioana Aciobăniței, Diana Amitroaie, Marian Chiculiță, Sebastian Tarcan, Andrei Tcaciuc.

Un interviu cu Beatrice Volbea realizat de Ioana Soreanu.

Beatrice Volbea: La sfârșitul anului 2021, am avut parte de o rezidență propusă de Teatrul “Fix” și am ales tulburarea obsesiv-compulsivă pentru că am asociat-o foarte ușor cu acțiunile repetitive din zona de teatru-dans și manifestările corporale ale performerilor. Au fost șase performeri. Au fost în zona de obsesie și de compulsie, traducând compulsiile din această tulburare obsesiv-compulsivă prin corporalitate și manifestare prin dans și prin teatru fizic.

Ioana Soreanu: Ați personificat chiar această tulburare.

Beatrice Volbea: OCD-ul l-am personificat prin actorul Marian Chiculiță, care a fost foarte, foarte plastic și corpul lui a fost cel mai bun element și instrument pentru a comunica cu ceilalți performeri care au întruchipat și ei personaje și fiecare personaj a avut parte de un anumit OCD, de anumită compulsie.

Ioana Soreanu: Este, poate, nu neapărat vorba despre teatru-dans, ci de teatru fizic.

Beatrice Volbea: Această zonă de corporalitate se abordează destul de rar, pentru că, după părerea mea, este destul de complicat de realizat. Performerii au trebuit să spună texte și, în același timp, să se manifeste corporal și codificat prin anumite gesturi și elemente de coregrafie care să simbolizeze tulburarea respectivă și, în același timp, să dea sens și textului, chiar spus la rece câteodată, și manifestarea corporală să fie îndeajuns de puternică, să poată să transmită exact sensurile și ceea ce trebuiau să transmită prin acel text. Da, e destul de complicat, e o zonă complicată și a fost provocatoare și pentru mine și pentru performeri.

Ioana Soreanu: Sunteți actriță la Teatrul ”Luceafărul”, dar sunteți foarte apropiată de zona aceasta a dansului contemporan, poate pentru că dansul este o formă foarte complexă de exprimare.

Beatrice Volbea: Sunt actriță la ”Luceafărul” de 18 ani. Îmi place mai mult, într-adevăr, să mă manifest corporal decât să spun texte pe scenă. Bine, pentru mine e mai ușor, sunt un pic timidă, dar pentru mine, dansul înseamnă să respir. Mă simt cel mai bine și cel mai confortabil în zona asta de teatru-dans și de teatru fizic pentru că am și abilități în sensul ăsta. Nu e prima oară când fac un spectacol de coregrafie. Slavă Domnului că există teatru independent în Iași și îi mulțumesc lui Theo Ivan pentru că mi-a dat ocazia să pun spectacolul la “Teatrul din Stejar” și mulțumesc și Teatrului „Fix” că mi-a dat ocazia să pună în practică ceea ce simt eu.

Ioana Soreanu: A avut o muzică specială acest spectacol.

Beatrice Volbea: Da, am avut fericirea și norocul să colaborez cu Vlaicu Golcea, un profesionist extraordinar.

Ioana Soreanu: Muzica a susținut foarte bine ideea spectacolului.

Beatrice Volbea: Eu nu mi-am propus inițial să am o muzică care să distrugă zona coregrafică, adică să fie acceptată și să te impulsioneze să te ridici de pe scaun și să dansezi, ci dimpotrivă, să fie un fond care să susțină zona energetică și să susțină emoțional tot ce simte performerul pe scenă.

(Radio Iași/Ioana Soreanu/FOTO Luana Popa)