Sofia Vicoveanca: „Frumos este ceea ce laşi în urmă”
Publicat de Nicolae Tomescu, 22 septembrie 2019, 21:06
Sofia Vicoveanca s-a născut /23 septembrie 1941/ în comuna Toporăuți (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de Cernăuți, primind la naștere numele de Sofia Fusa[1]… Constrâns de greutăți, copilul, refugiat în Vicovu de Sus (județul Suceava), a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască… Mai târziu, a absolvit Școala Populară de Artă din Suceava, fiind angajată[2] ca solist al Ansamblului de Cântece şi Dansuri „Ciprian Porumbescu” din localitate. Din 1998, este solistă de muzică populară la Ansamblul „Rapsozii Botoşanilor”…
Cu turnee în ţară şi în străinătate, cu prezențe remarcabile în filme de lung și de scurt-metraj, distinsă cu numeroase titluri[3], ordine şi medalii[4], a înregistrat, a case de discuri, la radio şi televiziune, zeci de cântece, mai vechi sau mai noi, adunate, cu trudă şi migală, din ţinuturile Bucovinei natale (mama ei s-a dovedit a fi o păstrătoare de melodii vechi)…
Frumusețe, artă, leac de vindecat tristețea și amarul… Din repertoriul Sofiei Vicoveanca fac parte cântecele de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doinele de dragoste şi de dor, colindele, bocetele sau baladele, deopotrivă cântecele de voie bună…
Cu fidelitate, contopită cu tradiția, Sofia Vicoveanca oferă întâlnirea de vis cu virtuozitatea sa interpretativă; în cântece, sunt armonizate valoarea, bogăția, varietatea repertoriului cu cea a interpretării și a glasului unic, duioase cântece de leagăn, sfâșietoare bocete, sensibile cântece de dragoste și de dor, spirituale sau nostalgice cântece ale ceremonialului de nuntă, vioaie cântece de joc cu pitorești și bogate imagini ale satului vechi/satului nou…
A publicat mai multe volume de versuri: „Dureri ascunse” (1996), „Cu inima-n palme” (2004), „Taine în adânc păstrate” (2009)…
[1] A fost unul dintre cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa… Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord la U.R.S.S. Sofia s-a refugiat, împreună cu mama sa, în comuna Vicovu de Sus (acum, artista are o casă în Vicovu de Jos). „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, mărturisea cântăreața. Ulterior, și-a ales numele de scenă Sofia Vicoveanca…
La Vicovul de Jos, în casa-muzeu a Sofiei Vicoveanca, dai la tot pasul peste certificate de înaltă iscusinţă şi pricepere, peste etaloane de frumuseţe, de aici limbajul comunicării unor tradiţii străvechi, mărturiile vii…
[2] Prin concurs, în anul 1959…
[3] A primit titlul de „Cetăţean de Onoare” al localităţilor Suceava, Rădăuţi, Siret, Pojorâta, Ciocăneşti, Vicov (judeţul Suceava), al comunelor Ion Creangă (din judeţul Neamţ) şi Cicârlău (din judeţul Maramureş)… La 28 noiembrie 2011, i-a fost conferit titlul de „Cetăţean de Onoare” al Municipiului Bucureşti…
[4] Ca o recunoaștere a activității sale, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distincții: „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1973); Medalia „Tudor Vladimirescu” cl. I (1975); Medalia „Meritul Cultural” cl. I (1976); Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a (2002); Ordinul Național „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (2004)…
