Ce se mai poate spune despre Anton Pavlovici Cehov (17 ianuarie 1860-2 iulie 1904)…

Publicat de Nicolae Tomescu, 15 ianuarie 2021, 18:25

Un medic reinventator de teatru care nu încearcă, aşa cum dictează aparenţele, o investigare a socialului în sens terapeutic-optimizator. Dar nici nu devine robul teoretizării, al conceptualizării excesive. Cehov este un excelent creator de poveste, resorturile acestei poveşti fiind cât se poate de conforme cu realitatea şi de aspre în esenţa lor. Parafrazând un volum publicat în anul 2005 de regizorul ieşean Ovidiu Lazăr, se poate spune că „medicii medicului Cehov” sunt ei înşişi observatori ai celor din jur, alcătuind substanţa pieselor marelui autor rus. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Cehov era un medic dar şi un dramaturg bine cotat. Statul organizează un recensământ medical al populaţiei din friguroasa insulă Sahalin. El însuşi mărturisea ulterior că tuberculoza  pe care o contractase acolo, starea de neputinţă în faţa bolii, l-au determinat să creeze, pe patul de spital, piesele Unchiul Vania şi Trei surori.

Dramaturgia lui Cehov este dominată de un realism coroziv, în care spleenul personajelor pare fără un răspuns din partea destinului. Personajele sale, în marea lor majoritate încearcă să evadeze din propriile lor trăsături, sunt asemeni Maşei din Trei surori care, prinsă în pânza unui mariaj perfect, consumat în orizontul plat al provinciei sufocante, priveşte disperată în sus, către păsările călătoare, strigând: „Hei, fericitelor! Fericitelor!”.

Boala lui Cehov se agravează la începutul anului 1904. Încearcă să-şi găsească vindecarea la sanatoriul Badenweiler din Germania. Acolo, acceptă prezenţa unui reporter care îl întreabă de ce îşi consideră toate piesele comedii? Răspunsul lui Cehov rămâne în istoria teatrului ca o perfectă definiţie a acestei dramaturgii: „Afară e primăvară? Da… Au apărut ghioceii? Da… Iar eu mor de tuberculoză. Asta nu e comedie?”

*

Despre efectul dăunător al tutunului este un monolog al frustrării şi neputinţei… Soţul troglodit şi incapabil de a face faţă tiraniei exercitate de soţie, soţul-momâie aşa cum avea să-l reconstruiască actorul Niculae Urs, desemnează un personaj tragi-comic. Publicul care îi ascultă neîmplinirile cu iz de peroraţie seamănă cu un zid alb, fără o cută sau o linie măcar, de care personajul se loveşte la fiecare frază. Senzaţia de claustrofobie sau de înecare în propriile sale gânduri şi temeri face din soţul-momâie un personaj ofertant pentru actorii maturi, care au traversat un lung drum al experienţelor scenice/

Niculae Urs a jucat în perioada 1983–2007 la Teatrul bucureştean „Giuleşti”, devenit după 1989 „Odeon”. În 2007 i s-a propus angajarea la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti. Acceptarea acestui contract a însemnat şi posibilitatea de a avea noi succese.  A colaborat, de asemenea, cu teatrele bucureştene „Nottara” şi „Bulandra”, în celebra comedie Măscăriciul de Anton Pavlovici Cehov fiind partenerul actorului Horaţiu Mălăele. Niculae Urs a făcut o pasiune din dramaturgia cehoviană. Are numeroase scenarii, prelucrări după povestirile sau monoloagele autorului rus pe care le joacă pe diferite scene sau care au făcut subiectul unor înregistrări de teatru la microfon.

Pornind de la monologul Despre efectul dăunător al tutunului, producţia Radio Iaşi se intitula Momâia / Despre efectul dăunător al tutunismului şi alcoolismului asupra organismului.

Momâia

Producţie Radio Iaşi 2012

Adaptarea radiofonică şi interpretarea: Niculae Urs
Traducerea: Izolda Vârsta
Asistenţa tehnică: Nicoleta Pătraşcu
Concept redacţional şi montaj: Alex Aciobăniţei
Producător: Nicolae Tomescu

Luni 27 februarie 2012/pe vremea când teatrul nu era aruncat în brațele întâmplării, când nu se producea un eveniment o dată la câțiva ani/ ascultam premiera spectacolului radiofonic Momâia / Despre efectul dăunător al tutunismului şi alcoolismului asupra organismului, adaptare de Niculae Urs după Anton Pavlovici Cehov. Miercuri 29 februarie 2012, actorul Niculae Urs era invitat special al secvenţei „Arta spectacolului”, împărtăşindu-ne din experienţa sa artistică…