(AUDIO) 200 de ani de la încheierea Congresului de la Viena. Ora de Istorie cu Radu Lipovan. Invitatul ediţiei: prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti
Publicat de radulipovan, 9 iunie 2015, 13:53 / actualizat: 10 februarie 2016, 16:27
Congresul de la Viena (1 noiembrie 1814 – 9 iunie 1815) a fost o conferință a statelor europene, desfășurată la sfârșitul războaielor napoleoniene, cu scopul de a restaura în Europa ordinea conservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluției Franceze.
Scopul Congresului de la Viena a fost restabilirea vechilor regimuri absolutiste, și înlăturarea urmărilor ocupației franceze în Europa. Între preocupările majore ale congresului s-a numărat favorizarea autorităților tradiționale, adică a nobilimii conservatoare și clericale.
Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație“ și „legitimism“. Restaurația consta în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate în urma unor revoluții sau a altor evenimente cu rezonanță, iar legitimismul era o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora.
Congresul de la Viena este un moment important al istoriei relațiilor internaționale moderne, marcat de semnarea Declarației Puterilor cu privire la desființarea comerțului cu sclavi și adoptarea Regulamentul cu privire la rangurile reprezentanților diplomatici, aflat în vigoare și astăzi, ambele documente fiind anexate la tratatul principal, iar la data de 9 iunie 1815 a fost semnat Actul final. Acesta preciza granițele hotărâte de marile puteri. Deciziile cele mai importante luate în cadrul Congresului au fost:
- Franța își vede teritoriul redus la frontierele sale din 1789; în plus, avea obligația de a plăti despăgubiri de război și de a primi trupele străine care să staționeze pe teritoriul ei;
- Regatul Unit al Țărilor de Jos reunește Provinciile Unite și Țările de Jos Austriece și trebuie să constituie o barieră utilă împotriva deșteptării dorințelor franceze de expansiune;
- Regatul Prusiei câștigă, la vest, Westfalia și Renania, iar în est, Pomerania, și devine unul dintre membrii cei mai importanți ai Confederației Germane;
- Austriei i se restituie teritoriile pierdute, Tirolul, Salzburgul până la Bavaria și primește provinciile ilirice, Lombardia și Veneția; poziția sa se consolidează prin venirea pe tronul Toscanei a arhiducelui Ferdinand, iar în ducatul de Parma, a Mariei Luiza, a doua soție a lui Napoleon I;
- Rusia obține 2/3 din Polonia, inclusiv Varșovia, constituite într-un un regat autonom al Poloniei, țarul Rusiei obținând și titlul de rege al Poloniei; Rusia mai obține Finlanda și i se recunoștea anexarea Basarabiei, răpită din trupul Moldovei prin pacea ruso-turcă de la București (16 mai 1812);
- Regatul Unit a redobândit coroana Hanovrei, și-a menținut dominația asupra Coloniei Capului Bunei Speranțe, Maltei, Ceylonului, Insulelor Ionice și insulei Hellgoland; în plus, i se recunoaște suveranitatea asupra Gibraltarului
- în Spania și Regatul celor Două Sicilii se produce restaurația Bourbon-ilor;
- Statele germane (38) vor fi reunite în Confederația Germană, condusă de o dietă federativă prezidată de Austria;
- Suedia primește Norvegia, ca urmare a sprijinului acordat alianțelor antinapoleoniene;
- Elveției i se recunosc independența și neutralitatea perpetuă.
Astăzi, 9 iunie, de la ora 21:03, acest eveniment va fi evocat la Ora de Istorie. Invitat, prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti, de la Facultatea de Istorie a Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
(Sursa FOTO: projects.iq.harvard.edu, en.wikipedia.org)
Ascultă integral emisiunea ORA DE ISTORIE cu Radu Lipovan:
