De sărbători, gândul se îndreaptă şi către ecumenism…

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 decembrie 2015, 16:44

Cuvântul s-a format din grecescul oecumene, care înseamnă pământ locuit sau lume.

Prin ecumenism sau mişcare ecumenică se înţelege strădania de a se reface unitatea vizibilă a Bisericii.

Creştinii au fost divizaţi, de-a lungul istoriei, din cauza factorilor teologici şi ne-teologici. Începuturile mişcării ecumenice se dezvăluie în încercările Bisericilor ieşite din Reformă (secolul al XVI-lea), de a relua dialogul cu Bisericile istorice, tradiţionale. Melanchton încerca să ia legătura cu patriarhul ecumenic Ioasaf II (1555-1565), au avut schimb de scrisori teologii luterani din Tübingen cu patriarhul Ieremia al II-lea (1573-1581), dialogul dintre Biserica anglicană şi patriarhul ecumenic Chiril Lucaris (+1638) şi continuat de patriarhul Mitrofan Critopulos. În a doua jumătate a secolului XIX şi începutul secolului XX s-au constituit organisme ecumenice sistematice, concretizate în Consiliul Ecumenic al Bisericilor; acest Consiliu, cu sediul la Geneva, desemnează o asociaţie de 349 de Biserici care mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor potrivit Scripturilor şi caută să împlinească împreună chemarea lor comună pentru slava lui Dumnezeu cel Unul, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

*

O mare prăpastie separă astăzi nu atat pe Ortodocşi de Catolici sau pe Catolici de Protestanţi, cât îi separă pe tradiţionali de liberali. Anumiţi lideri creştini afirmă că Biserica trebuie să fie suficient de „inclusivistă” încât să accepte standarde de comportament alternativ şi să le binecuvânteze oficial. Traditionaliştii, la rându-le, îi acuză pe liberali de respingerea normelor creştine fundamentale şi de diluarea fundamentului învăţăturii morale creştine.

*

Potrivit cuvintelor rugăciunii-testament: „Ca toţi să fie una” (In. 17,21) – rostite de Hristos Domnul înainte de patima Sa cea mântuitoare, Biserica Ortodoxă Română este, din anul 1961, membră activă în Consiliul Ecumenic al Bisericilor; susţine mişcarea ecumenică, mărturiseşte credinţa şi tradiţia într-o formă pe care marii duhovnici au respins-o…

Iată dovezile:

Dumitru Stăniloae (1903-1993): „Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu îl socotesc produsul masoneriei (…)relativizează adevărul, credinţa adevărată. De ce să mai stau cu ei,  care au făcut femeile preoţi, care nu se mai căsătoresc, homosexualii în America şi cu Anglia…”

Gheorghe Calciu Dumitreasa (1925-2006): „Mişcarea ecumenică este o acţiune pe care au iniţiat-o, ca să spun aşa, curentele care încearcă nivelarea religiilor, nivelarea popoarelor, o acţiune pe care masoneria o încearcă de multă vreme. Eu sunt împotriva masoneriei, împotriva ecumenismului, îl socot cea mai mare erezie a secolului nostru! (…)Biserica Sârbă a cerut ieşirea din ecumenism, până în prezent din ecumenism au ieşit Biserica Sârbă, Biserica Georgiană, Biserica Ierusalimului. Cred că cel mai bine este să fim foarte prudenţi cu ecumenismul, care încearcă nivelarea credinţelor, nivelarea spirituală la nivelul cel mai de jos şi distrugerea specificului ortodoxiei!”

Arsenie Papacioc (1914-2011)„Sunt împotriva ecumenismului! Asta discutăm. Pe viaţă şi pe moarte împotrivă! Ce ecumenism? Ce părere aveţi despre secte şi biserica catolică? Sunt anatematizaţi, asta este! Nu le garantăm mântuirea, nu putem! Şi Sfinţii Părinţi, Sinoade întregi, consideră că acestea sunt erezii! Şi o erezie anatematizată nu putem să considerăm că este o mântuire!”

Ilie Cleopa (1912-1998): „Noi ortodocşii suntem puţini, dar suntem biserica întreagă! Nouă nu ne lipseşte nimic! Noi n-avem ce împrumuta de la protestanţi dar nici de la catolici. Nimic, absolut nimic! Biserica noastră o credem şi o înţelegem întreagă. Are toate dogmele drepte, toată tradiţia veche apostolică şi sobornicească a Sfinţilor Părinţi. Şi are toate canoanele, are toată tradiţia liturgică, canonică, dogmatică şi istorică. Tot ce ne trebuie avem în Biserica noastră! Este biserica care a mers pas cu pas după tradiţia evanghelică, şi apostolică şi sobornicească până în ziua de azi. Şi ei ştiu asta! De aceea vor să se apropie de noi…”

Arsenie Boca (1910-1989): „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi la Canoanele Sfinţilor Părinţi ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!”

 *

În contrapartidă

Papa Francisc a propus stabilirea unei date fixe a Paştelui, pentru ca sărbătoarea să poată fi celebrată împreună cu Biserica Ortodoxă…

  *

Are ecumenismul viitor? Întrebarea este deschisă. Să se întrebe creştinii, amintindu-şi de răspunderea pe care le-a încredinţat-o Hristos. Obiectivul restaurării poate fi ţinta urmărită de Biserici şi comunităţi. Dar atingerea acestui scop pare posibilă doar prin îndepărtarea normelor fundamentale ale moralei creştine, prin alinierea mecanicistă la curentele sociale, la structura socială în mişcare permanentă?