6 mai: Violonistul Vlad Hrubaru și chitaristul Dan Arhire, în cel de al 3-lea concert din Festivalul Internațional al Muzicii de Cameră, organizat de Filarmonica Moldova din Iași
Publicat de dvlad, 7 mai 2026, 18:31
Un duo pe care ni-l dorim stabilit, stabil și constant în aparițiile scenice, pentru că pur și simplu ne-au cucerit cu totul, interpretarea, prezența și repertoriul lor.
Artiști eminenți, sensibili și excelenți tehnicieni ai instrumentelor la care cântă, Vlad Hrubaru și Dan Arhire au depănat o poveste fascinantă, romantică și pasională despre emoție și profesionalism, sau cum profesionalismul poate stârni emoția, atunci când interpreții au atins demult acel nivel al interpretării care transformă notele din partitură în vehicule pentru ideile și pasiunile umane.
Ei au reușit să găsească calea către inimile publicului, de data aceasta printr-un repertoriu incredibil de colorat, duios, delicat, spumos și melodios, dar care întinde numeroase capcane expresive și pune din plin la încercare virtuozitatea instrumentală. Iar cei doi tineri artiști ne-au arătat că Iașul are încă rezerve uimitoare de talent și inspirație, pe care ar trebui să le ajutăm să crească și să reziste în timp.
Vlad Hrubaru este prim violonist al partidei violina a 2-a a orchestrei Simfonice a Filarmonicii Moldova și lector univ. dr. la Universitatea Națională de Arte George Enescu. Din 2009 a făcut parte din celebrul Cvartet ieșean Voces, la violina a doua. Experiența sa scenică cuprinde numeroase concerte simfonice, înregistrări și turnee alături de orchestra simfonică. Am admirat mereu prezența sa scenică agreabilă și ieri seară în mod deosebit, fiind pentru mine primul recital în care îl urmăresc. Sunetul plin, cald și luminos al viorii sale a fost partenerul ideal pentru chitaristul Dan Arhire.
Dan Alexandru Arhire este un artist cunoscut pe scenele noastre și un fenomen pentru mine inexplicabil, deși nu este singurul muzician cu dublă specializare și în medicină. Dar Dan nu este doar un practician priceput în ambele domenii, ci un talent ambivalent care, deocamdată, nu se poate despărți de nici unul dintre domeniile în care excelează, nici ca artist, chitarist și lector univ. dr. la Universitatea Națională de Arte George Enescu, nici ca medic radiolog, profesie în care o urmează pe mama sa, renumita dr. Oana Arhire, care coordonează una din clinicile de radiologie și imagistică cele mai respectate din oraș. Și vă mărturisesc ceea ce îmi trecea prin minte în timpul concertului, pentru a câta oară, la Iași este greu să ținem acasă artiștii cei mai proeminenți, atâta timp cât nu avem măcar o sală de concerte specială pentru orchestra simfonică, în care să poată avea loc și recitaluri de formații mai mici, de muzică de cameră.
I-am admirat pe cei doi tineri atât de inspirați și concentrați, care, cu fiecare piesă, își cucereau și mai mult publicul. Ne luau mereu prin surprindere prin interpretarea sensibilă și măiastră, care a dat noblețe repertoriului lor atât de bine ales: Gnossienne nr 1 de Satie, Rumaniana de Joaquin Rodrigo o surpriză această lucrare scrisă în 1943, nu am găsit nici o notă biografică despre vreo legătură a compozitorului cu România sau cu artiștii români din Paris, unde a locuit între 1927 și 1939, la suprafață se pare că a fost doar o inspirație genială, în contextul dorinței sale de a onora tradițiile muzicale și de a crea piese noi care aduc un omagiu stilurilor culturale, adesea încorporând folclorul. Dar cu siguranță ideea acestei piese a venit în umra unor întâlniri sau concerte care l-au marcat pe compozitor. A fost apoi una dintre sonatele pentru chitară și vioară de Niccolo Paganini, care are un repertoriu imens pentru cele două instrumente și pentru care nu-mi ascund preferința specială, apoi celebra Bachianas Brasileiras nr. 5 de Heitor Villa Lobos (Aria și Dans), Agua e Vinho de Egberto Gismonti și la final trei din cele patru părți ale Istoriei Tangoului de Astor Piazzolla.
Muzica aceasta ascultată în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu din Iași, chiar dacă are mai mult ecou decât ar fi necesar, reînvie splendid atmosfera de odinioară, când art nouveau, impresionismul și nuanțele la modă aduse din culturile mai exotice, erau ingredientele acelui glamour special care ne place încă atât de mult, deși a trecut peste el un secol întreg. Iar spun: „mai vrem”!!!



