Prof. univ. dr. Ciprian Huțanu: Teatrul de animație trăiește într-o dimensiune superioară, cu mult superioară, cred eu, decât ceea ce, din păcate, încă îi oferă teatrul instituționalizat din tot estul Europei

Teatrul de animație îi fascinează și pe copii, dar și pe adulți. Unii sunt aleși să facă parte din lumea teatrului de animație. Profesorii și studenții de la Specializarea Actorie/Păpuși Marionete au împărtășit cu publicul această bucurie.

Publicat de isoreanu, 8 aprilie 2025, 10:19

Săptămâna Porților deschise la Facultatea de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași se încheie, dar cei care doresc sunt bineveniți, în continuare, la evenimentele pregătite de profesori și studenți.

Ioana Soreanu a asistat la un „laborator”, la Specializarea Actorie/Păpuși, Marionete.

Evenimentul Porți deschise la Facultatea de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași se apropie de final. Timp de o săptămână, publicul a putut intra în sălile de repetiție sau de curs și a putut asista la studii, la experimente și la procesul de concepere a unui spectacol sau a unui examen. La Specializarea Actorie/Păpuși Marionete, anul al III-lea, publicul a fost întâmpinat de prof. univ. dr. Ciprian Huțanu și de studenții săi. Teatrul de păpuși face parte din copilăria celor mai mulți dintre noi. Cu toate acestea, se știu foarte puține despre pregătirea unui astfel de spectacol, care presupune multă creativitate. Copiii sunt spectatorii cei mai pretențioși. Formarea unui actor păpușar are mai multe etape. Prof. univ. dr. Ciprian Huțanu a vorbit despre una dintre aceste etape: teatrul miniatural.

Ciprian Huțanu: Suntem la o etapă în care studiem teatrul miniatural, ceva absolut nouă pentru școala noastră, dar care începe să prindă consistență în vestul Europei, în mod special. Noi, la licență, învățăm tehnici de mânuire, în mod special. Această parte a artei de animație, implicit teatrul miniatural, nu presupune o anumită tehnică de mânuire. E un pic atipică pentru ce facem noi, în mod curent, în cei patru ani de studiu, dar e un proces spectacular, care cuprinde, într-un fel sau altul, esențe ale celorlalte tehnici pe care le-am parcurs deja.

Ioana Soreanu: Ce înseamnă teatru miniatural, pentru ascultătorii Radio Iași?

Ciprian Huțanu: Nu știu dacă e cel mai potrivit titlu de tehnică. E un tip de spectacol de animație, în speță, pentru că asta studiem noi, unde povestea, storytelling-ul e primordial, unde tehnica pălește în fața poveștii, exact invers decât facem noi la celelalte tehnici, și animația în sine are mai mult un rol de exemplificare, nu are un rol estetic consistent, așa cum se întâmplă la spectacolele cu păpuștii Bunraku, de exemplu, unde gestul este extrem de elaborat față de păpușile pe mână, unde, de asemenea, comicul decurge din felul cum e jucată păpușa. Aici e mai puțin importantă tehnica de animație, cât procesul în sine și spectacolul. Ideea de creator, din perspectiva actorului de teatru de animație, pe acest tipar de spectacol, se poate dezvolta mai edificator, ca să spun așa.

Ioana Soreanu: Ce calități, principalele calități, pentru că ele sunt multe, dar principalele calități ale unui actor păpușar.

Ciprian Huțanu: Sunt chestiuni de tehnică care se învață în școală. Deci, nu poți cere unui absolvent de liceu, proaspăt ieșit din Bacalaureat, stresat…

Ioana Soreanu: Și totuși, când vine la admitere…

Ciprian Huțanu: …să cunoască chestiuni de tehnică, de artă de animație, astea se învață în școală. Ceea ce dorim să descoperim la viitorii studenți la admitere e deschiderea lor către teatru, în primul rând. Și fără prejudecăți, dacă se poate, dar și acolo putem lucra un pic, pentru că adevărata frumusețe a acestei arte, cei mai mulți dintre studenți o descoperă aici, în acest laborator. Sunt foarte multe prejudecăți legate de teatrul de animație, știți foarte bine. El trăiește într-o dimensiune superioară, cu mult superioară, cred eu, decât ceea ce, din păcate, încă îi oferă teatrul instituționalizat din tot estul Europei, nu doar de la noi. Și exact asta încercăm să sădim viitorilor actori, dorința asta de a explora.

Studenții anului al III-lea au oferit câteva momente din laboratorul viitorului examen. Unii au fost pasionați dintotdeauna de teatrul de păpuși, alții l-au descoperit cu puțin înainte de a deveni studenți. Astăzi, sunt încântați că au făcut această alegere.

Ioana Soreanu: Cum ați descoperit că vreți să faceți teatru de păpuși? Să fiți actor păpușar?

Elena Ștefan: Să fiu sinceră, atunci când am venit la admitere am aflat despre această secție, pentru că nu aveam foarte multe date. Nu au fost niște cerințe anume impuse de la început, ci pe parcurs am descoperit împreună, alături de domnul profesor și de colegi…

Ioana Soreanu: Și s-a născut așa… o pasiune?

Elena Ștefan: S-a deschis o viziune și asupra acestui domeniu.

Aurelian Iordache: Am descoperit această artă la admitere. Știam și de când eram în liceu, auzisem lucruri, văzusem de la studenți, foști studenți. Inițial, și eu tot pentru actorie am venit, dar mă bucur că am ales păpușile.

Diana Hristache: Am descoperit chiar din clasa a XII-a, când au fost „Porțile Deschise” aici, la facultate. Am văzut studenții care actualmente sunt anul I Master, au prezentat obiecte animate, ceea ce m-a fascinat pentru că era o combinație între mânuire și plasticitate corporală, ceea ce mi s-a părut un plus față de actoria simplă pe care o văzusem și momentele pe care le văzusem la actoria simplă. Eu având și zona de plasticitate, mi s-a părut mult mai ofertantă zona de păpușărie. E clar că m-am dezvoltat mult mai mult și mi-a depășit așteptările ce am învățat aici și, probabil, se va mai întâmpla și pe viitor, că mai avem încă foarte multe de învățat.

Raul Ungureanu: La noi la secție, este dublă specializare, adică noi facem și păpuși, dar facem și actorie. Și am zis hai să încerc această dublă specializare, care mi se pare că este un succes al facultății noastre, pentru că reușim să ne dezvoltăm mai multe laturi în pregătirea noastră profesională.

Chiar dacă săptămâna Porți deschise la Facultatea de Teatru din Iași se încheie, spectacolele-examen, dar și alte evenimente se desfășoară cu public, Oricând, ușile Universității Naționale de Arte „George Enescu” sunt larg deschise.