(FILM) „Peștera Ghețarul de la Scărișoara”

Publicat de Nicolae Tomescu, 17 iunie 2022, 16:11

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=jIHxjj2miOM[/youtube]

„Locuri incredibile povești de împărtășit”/©Nicolae Tomescu

„Peștera Ghețarul de la Scărișoara”

Imagine: Nicolae Tomescu

Montaj: Alexandru Iurea

„Răchițele” (experiența extraordinară de acolo m-a făcut să iau drept prietene ploaia și lapovița)-„Doda Pilii” (județul Cluj)-intrare în „Parcul Natural Apuseni”-de-a lungul râului „Someșul Cald”-„drumul” forestier care urcă, prin „Boholtul Călinesei”, către satul „Poiana Călineasa” (județul Alba)/imediat ce înverzesc pășunile, localnicii din satele și cătunele „Ghețar”, „Hănăşeşti”, „Ocoale”, „Stânişoara”, „Poiana Horea”, „Casa de Piatră”, urcă și aduc animalele în poiana „nesfârșită”, devenită, spre deosebire de imaginea degradării unor construcții întâlnite pe drum, un „orășel” de colibe și de grajduri)/…

Cert este că „Parcul Natural Apuseni” (județulAlba) adăpostește al doilea ghețar subteran ca mărime din lume (primul din România)… O „gură” cu diametrul de 60 de metri se „cască” în pădurea de la marginea platoului („Creasta Pârjolii” domină versantul stâng al „Văii Gârda Seacă”/afluent al „Arieșului Mare”/, înălțându-se până la 400 m deasupra firului apei); drumul urmează poteca săpată în stâncă, s-a lucrat temeinic la scări de metal ancorate în pereți (facilitează parcurgerea celor 48 de metri până la intrare); scăderea mărimii fizice utilizate pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu este „direct proporțională” cu procesul coborârii, al trecerii dintr-o lume în alta; de fapt, peștera se înfățișează sub forma unui gol descendent, închis în partea sa inferioară (forma unui „fund de sac”) care funcționează precum o capcană pentru aerul rece de pe timpul iernii, atunci când, la suprafață, întâlnim o temperatură mai scăzută, drept consecință, o densitate mai mare comparativ cu atmosfera subterană din cursul verii (raportul temperaturilor și densităților se inversează, aerul mai cald și mai ușor, de la exterior, nu mai poate pătrunde în adâncul peșterii, aerul rece (acumulat, an de an, sub pământ) generează microclimatul glaciar, în care formațiunile de gheață s-au dezvoltat până la dimensiunile lor de astăzi…

Peștera (numită „Ghețar” din motivele descrise, „Scărișoara” provenind de la comuna respectivă, aflată16 km mai jos, de care aparținea administrativ pe vremea când a fost botezată – integrată, acum, Gârdei de Sus/), este formată dintr-o singură încăpere cu o întindere totală de peste 700 de metri; în mijlocul acesteia, găsim blocul de gheață vechi de peste 4.000 de ani, cu volumul de circa 80.000 de metri cubi; „Sala Mare”  (planșeul primei încăperi subterane, o suprafață orizontală care însumează 3.000 mp, portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime) se constituie în fața superioară a blocului; în latura opusă intrării, acest planșeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheață, care oferă accesul într-o a doua sală, denumita „Biserica” (pot fi admirate stalagmite de gheață, unele permanente, altele „dedicate iernii”); relieful carstic, bogat în diversitate, impresionant ca frumusețe (calcare de vârsta Jurasicului superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic „Ghețari-Ocoale”) nu exclude latura din dreapta intrării, acolo unde vorbim despre „Rezervația Mică”, desfășurată la picioarele unui perete vertical de gheață, înalt de 15 m; în latura din stânga, se află „Rezervația Mare”/către care coboară un perete alcătuit tot din gheață, înclinat, lung de 20 m și prelungit cu o galerie descendentă…