„Presei-pubelă”, fără prețuire…

Publicat de Nicolae Tomescu, 28 decembrie 2021, 18:03 / actualizat: 28 decembrie 2021, 19:04

Poate că înlocuiți realitățile cu o stare permanentă de alertă psihotică (tulburări mentale în care apar o serie de simptome având drept rezultat general deformarea sau pierderea contactului cu realitatea, fără afectarea stării de conștiență), precum și cu o „gândire tactică”, capabilă să genereze noi „conexiuni” între celulele nervoase din creier (de aici, permanenta „dezvoltare” a expresiilor injurioase)…

Poate că (re)formulați spusele lui Lucian Blaga: „Eu nu-mi am inimă în cap, nici creieri n-am în inimă”…

Poate că, din fața calculatorului transformat în „armă”, vă stau la „îndemână” speculațiile ignobile  și frânele bruște ale gândirii (împreună cu multiplele schimbări de direcție, funcție de poruncile pe care le primiți); cum vă coordonați corpul, atunci când ajungeți în zona tastaturii, trunchiul cu poziția picioarelor și cu mâna prin care loviți (omul diferit de voi), pentru a vă așeza și a avorta articolul „fatal”? Pânda voastră „formează” reflexe – pentru a fi pregătiți să anticipați înfrângerile morale, să aveți „un timp de reacție” monstruos (din primele clipe ale managementului meu la Radio Iași/2006, când mi-a murit tatăl/2010, când mi-am pierdut fratele/2012, în plină desfășurare a unor procese/2014, scriind /2017/ despre salariul stabilit printr-o grilă adoptată după ce fusesem înlăturat abuziv și despre „absențele” celui mai prolific jurnalist din radioul public, deopotrivă în Ajunul Crăciunului/2021), iar acțiunile să vă fie „intense” și „explozive”…

Poate că ura vă „întărește” și oasele, vă „menține sănătoși”, vă „reduce” riscul de deces din orice cauză medicală (eu unul declarasem că sunt solidar cu toți cei care au nevoie de ajutor, dar, personal, fac sport, mă antrenez zilnic, având grijă să-mi întrețin producția de anticorpi); vi se pare mai comod ca, într-un interval de timp prea scurt, mușchii voștri să se atrofieze (oricum, mintea vi se odihnește/pe palierul cunoașterii autentice). Mereu deprimați, aroganți, „doctori  în deontologie și politică editorială”, nu vă este greu să mențineți viteza atitudinii dușmănoase și rezistența în fața normalității, numeroasele sprinturi pe care trebuie sa le faceți (în distrugerea imaginii altora)…

„Gazetari” fiind (fără proprietatea termenilor), „relatați”, „comentați”, „dezbateți”/„păreristica”, în regim torențial, (pseudo)detalii ale vieții private, cu silabe urlate, cu gânduri înfundate; „sursele” voastre desemnează cohorta anonimilor mincinoși sau a celor năimiți să denigreze (niciun cuvânt despre faptul că au primit corecții din partea sistemului judiciar), pe care îi „citați”, drept consecință nu recunoașteți dreptatea procedurală; „poveștile” voastre au sprijinul unor personaje de rigolă, în care viața însăși este, practic, înlocuită de exhibiționism; falsul devine cataclismic, ați devenit organizatorii, prezentatorii ședintelor de nudism mediatic și intelectual, ascunzând, dedesubtul masei de moloz, senzația însemnătății/iluzia identității unor imagini sau „foi” (scrise sau on-line, oricum imunde); vorbiți sau scrieți îmbelșugat, repede și prost, despre ceva, însemnând, cel puțin din perspectiva voastră, că „există”…

„De ce” să reușească unii oameni (nici nu trebuie să fie strălucitori, mai înzestrați decât alții, ci să muncească mai mult), în pofida obstacolelor (inclusiv atunci când îi biciuiesc rafalele sociale, când reprezentanții Statului intervin în defavoarea lor)? „De ce” să ajutați, precum în viață, în a vă(ne) controla greșelile și a realiza identificarea, controlul, reducerea erorilor? „De ce” să vă adaptați, să vă modificați jocul în funcție de condiții probate, argumentate? „De ce” să învățați să câștigați cu modestie și să pierdeți cu onoare? Nu-i așa că pare „mai indicat” să otrăviți spațiul public?